DECIZIE Nr.
393 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (1 1), art. 11 alin.
(1) si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (11),
art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „RR Turism" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
8.599/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 8.599/3/2009, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (11), art. 11 alin. (1)
şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RR
Turism" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect
soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
aceste taxe nu ar trebui avansate anticipat de către părţi, ci
doar după soluţionarea cauzei. Se arată că este
încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât, neplătindu-se în
prealabil taxa judiciară de timbru, acţiunea va fi respinsă ca
netimbrată, fără a se mai putea pune concluzii pe fondul cauzei.
Se mai apreciază că nu în toate cazurile acţiunile în realizarea
dreptului tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unei valori
patrimoniale, astfel încât nu s-ar justifica taxarea acţiunii la valoarea
bunului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că
excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise
depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (11), art. 11 alin.
(1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173
din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:
-Art. 2 alin. (1) şi (11): „(1)
Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele
judecătoreşti, se taxează astfel: [...]
(11) Dispoziţiile alin. (1) se
aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act
juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea
părţilor în situaţia anterioară este scutită de
taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic
patrimonial".
- Art. 11 alin. (1): „Cererile pentru exercitarea
apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se
taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau
acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima
instanţă;
- taxa datorată la suma contestată, în
cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani".
-Art. 20 alin. (3): „(3) Neîndeplinirea
obligaţiei de plată până la termenul stabilit se
sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber
la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
Cu privire la aspectele criticate în prezenta
excepţie de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat de
nenumărate ori. In acest sens, amintim, cu titlu exemplificativ: Decizia
nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Decizia nr. 808 din 19 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23
iunie 2009, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr.
40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009.
Prin aceste decizii Curtea a reţinut că
accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu
înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu
interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca
persoanele care se adresează autorităţilor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor
prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a
timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile
numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile
ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a
căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie,
cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi
taxe, stabilite în condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare,
cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă
tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum
şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata
anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen
ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este
justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina
suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata
taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau
care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în
condiţiile legii, de organele de justiţie.
Din cele de mai sus rezultă că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie.
De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a
reţinut că, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor
juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare,
rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea
dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun
evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluţia
adoptată de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (11)
din lege în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă
calculată în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul
instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau
cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1).
Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în
ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau
nu, distinct, repunerea părţilor în situaţia anterioară,
taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu
valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul
acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice
nepatrimoniale.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (11),
art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „RR Turism" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
8.599/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly