DECIZIE Nr.
393 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art.
47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 si art. 51 din Legea nr. 230/2007
privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 29 aprilie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, 47,
48, art. 49 alin. (1), art. 50 şi 51 din Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie
ridicată de Serban Alexandru Dimitriu si Simona Liliana Dimitriu în Dosarul'nr.
14.696/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul
cauzei autorii excepţiei au transmis note scrise prin care solicită admiterea
excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din celelalte documente
internaţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.622 R
din 17 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.302, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a admis recursul formulat împotriva
încheierii prin care Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a
respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46,
art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 şi art. 51 din Legea nr. 230/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi
a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii. Excepţia
a fost ridicată de Serban Alexandru Dimitriu şi Simona Liliana Dimitriu într-o
cauză având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei se
arată, în esenţă, că prin instituirea obligaţiei
proprietarului de a permite unui delegat al asociaţiei accesul în apartamentul
său se nesocoteşte inviolabilitatea domiciliului, iar prin impunerea
opozabilităţii hotărârilor asociaţiei de proprietari inclusiv faţă de
proprietarii care nu şi-au exprimat voinţa de a deveni membri ai acesteia se
încalcă dreptul la libera asociere. In acest sens, autorii excepţiei invocă
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că libertatea
de asociere include şi dreptul de a refuza aderarea la o asociaţie. Arată că '
se instituie taxe excesive asupra proprietarilor neasociaţi, care sunt obligaţi
să achite cheltuieli stabilite arbitrar de aceasta, fără consultarea celor care
nu sunt membri. De asemenea, în opinia autorilor, dispoziţiile legale criticate
încalcă principiul garantării şi ocrotirii egale a dreptului de proprietate, precum şi interdicţia de
a stabili în sarcina cetăţenilor, în plus faţă de taxe şi impozite, a oricăror
alte prestaţii, „prin reglementarea unor prelevări abuzive şi discreţionare din
patrimoniul unor persoane". In fine, precizează că se încalcă dreptul de
acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât asociaţia
de proprietari poate acţiona în justiţie, pentru neplata cotelor de contribuţie
la cheltuielile asociaţiei, orice proprietar, chiar dacă nu este membru al
asociaţiei, aceasta fiind scutită de la plata taxei de timbru şi având
posibilitatea de a înscrie în cartea funciară un privilegiu imobiliar cu rang
prioritar asupra apartamentelor debitorilor, care poate fi radiat numai prin
prezentarea unui înscris prin care se confirmă plata sumei datorate, iar nu şi
a unuia prin care se constată că suma nu este datorată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără să îşi exprime opinia cu
privire la constituţionalitatea textelor de lege ce formează obiect al
acesteia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată, arătând că din analiza ansamblului criticilor
rezultă că, în realitate, majoritatea acestora vizează modul de stabilire a
cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, acestea
nereprezentând însă probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi
aplicare a legii.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere
sub niciun aspect principiului garantării dreptului la apărare, accesului liber
la justiţie sau dreptului de proprietate. Proprietarii neasociaţi au
posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru a-şi valorifica pretenţiile faţă
de asociaţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 24 alin. (4), art.
46, 47,48, art. 49 alin. (1), art. 50 şi 51 din Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată
în Monitorul Oficial'al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 15: „Cu un preaviz de
5 zile, proprietarul este obligat să accepte accesul în apartamentul sau în
spaţiul său al unui delegat al asociaţiei, atunci când este necesar să se
inspecteze, să
se repare ori să se înlocuiască elemente din proprietatea comună, la care se
poate avea acces numai din respectivul apartament sau spaţiu. Fac excepţie
cazurile de urgenţă, când accesul se poate face fără preaviz.";
- Art. 24 alin. (4): „(4)
Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi
pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea
generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de
proprietari.";
- Art. 46: „Toţi
proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor
asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori,
cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari,
inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari."
- Art. 47: „Cheltuielile
asociaţiei de proprietari sunt următoarele:
a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc
sau desfăşoară activităţi în proprietăţi individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcţie de
suprafaţa utilă a proprietăţii individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor
individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul
asociaţiei de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de altă natură."
- Art. 48: „(1) Stabilirea
şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comună ce revine fiecărui
proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indiviză
din proprietatea comună.
(2) Cheltuielile efectuate de asociaţia de
proprietari pentru plata unor servicii de utilităţi publice sau de altă natură,
legate de proprietăţile individuale din condominiu şi care nu se facturează
individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după acelaşi criteriu
care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile
contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.";
- Art. 49 alin. (1): „(1)
Asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru
orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor
fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după
o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca
suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.";
- Art. 50: „(1) Asociaţia de
proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se
face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de
proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită
de taxă de timbru.
(3) Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de
proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în
aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de
procedură civilă.";
- Art. 51: „(1) Asociaţia
de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra
apartamentelor şi altor spaţii proprietăţi individuale ale proprietarilor din
condominiu, precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale
acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la
cheltuielile asociaţiei de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate
tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute.
(2)Privilegiul se înscrie în registrul de
publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea preşedintelui asociaţiei de
proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de
contribuţie din care rezultă suma datorată cu titlu de restanţă. Privilegiul se
radiază la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a
proprietarului, pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia
confirmă plata sumei datorate.
(3) Operaţiunile de publicitate imobiliară
privitoare la privilegiul prevăzut la alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxă de
timbru."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în
art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie,art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art.
27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 40 - Dreptul de asociere, art.
44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 56 alin.
(3) potrivit căruia sunt interzise orice alte prestaţii financiare, în afară de
taxele, impozitele şi alte prestaţii stabilite prin lege, în situaţii
excepţionale. De asemenea, mai sunt invocate şi următoarele prevederi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:
art. 6 Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie, art. 11 - Libertatea de
întrunire şi de asociere, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminării. Autorii excepţiei
îşi raportează criticile şi la unele dispoziţii din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului: art. 7 referitor la egalitatea tuturor oamenilor, art. 8
care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv
instanţelor judiciare naţionale, art. 12 care interzice imixtiunile în viaţa
particulară, familie, domiciliu sau corespondenţă, art. 17 privind proprietatea
şi art. 20 paragraful 2 potrivit căruia nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o
asociaţie. In plus, se pretinde încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind protecţia proprietăţii, precum şi a următoarelor dispoziţii din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: art. 14 care
consacră egalitatea tuturor oamenilor în faţa instanţelor judecătoreşti şi
garanţiile procesului echitabil, art. 22 privind dreptul la asociere şi art. 26
care statuează cu privire la egalitatea tuturor persoanelor în faţa legii şi
interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, urmând ca
aceasta să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 230/2007 obligă
proprietarul să permită'accesul în apartamentul sau în spaţiul său al unui
delegat al asociaţiei de proprietari, atunci când este necesar să se
inspecteze, să se repare sau să se înlocuiască elemente din proprietatea comună
la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spaţiu. Acest
text nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din celelalte documente
internaţionale care protejează dreptul persoanei la viaţă intimă, familială şi
privată şi care consacră inviolabilitatea domiciliului, ci se încadrează în
excepţia cuprinsă în art. 27 alin. (2) din Legea fundamentală, care permite
derogări de la caracterul inviolabil al domiciliului
atunci când acestea sunt necesare „pentru
înlăturarea unei primejdii privind (...) bunurile unei persoane." Or, textul legal criticat se referă la situaţiile vizând reparaţii
ori înlocuirea unor elemente din proprietatea comună, al căror scop îl
constituie protejarea, evitarea degradării şi conservarea unor bunuri din
proprietatea comună, caracteristică condominiului. Accesul în apartament se
face, în mod obişnuit, cu anunţarea proprietarului cu 5 zile înainte, astfel că
nu se poate susţine existenţa vreunei imixtiuni în viaţa intimă şi privată,
proprietarul având posibilitatea, în acest interval de timp, să îşi ia măsurile
pe care le consideră necesare pentru protejarea propriei intimităţi. Chiar şi
accesul în cazurile de urgenţă este justificat, nu numai de dispoziţiile
constituţionale anterior menţionate, ci şi de înseşi prevederile art. 8
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, potrivit
căruia hotărârile adunării generale sunt obligatorii şi pentru proprietarii
care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari, nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, oricare dintre
proprietari, fie că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit
art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi
prejudicieze interesele. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. In
jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildă prin
Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 85 din
24 februarie 2000, că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme
speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi
care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în
realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociaţia
de proprietari se află tocmai într-o asemenea situaţie juridică. Această
categorie de asociaţii a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop
de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai
multe apartamente, luându-se în seamă totodată şi interesele locatarilor legate
de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a
cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi
amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea
şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o
asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc
în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau
litigii.
Cu privire la această problemă, este de menţionat
faptul că, într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a format o
jurisprudenţa prin care a constatat încălcarea art. 11 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale atunci când
asocierea era obligatorie potrivit legislaţiei naţionale. Crearea asociaţiilor
de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu
contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garantează
implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest
aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului
posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să îi impună
însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are
caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru
al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură
care să îl forţeze să adere la asociaţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 46 din Legea nr.
230/2007, Curtea constată că sunt în deplin acord cu prevederile
constituţionale şi din celelalte documente internaţionale care consfinţesc
dreptul la liberă asociere şi care protejează dreptul de proprietate privată.
Prin Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din
28 ianuarie 2008, instanţa de contencios constituţional a statuat că, sub
aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana
este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie
rezultă din starea de indiviziune forjată cu privire la părţile comune în care
se află toţi proprietarii. In acest sens, Curtea a observat că în art. 2 din
Legea nr. 230/2007 se prevede că, datorită acestei stări de indiviziune forţată, proprietarii au obligaţia să ia
măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor
asupra proprietăţii comune. In plus, existenţa unor spaţii în proprietate
comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu
marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau
nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea
unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul
comun.
Nici dispoziţiile art. 47 şi 48
din Legea nr. 230/2007 nu sunt de natură să contravină vreuneia dintre normele
constituţionale sau dintre cele consacrate la nivel internaţional, textele de
lege criticate nefăcând altceva decât să enumere cheltuielile asociaţiei şi să
precizeze modalităţile de stabilire şi repartizare a acestor cheltuieli.
In continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 20
din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003, s-a mai
pronunţat în sensul constituţionalităţii soluţiei legislative prevăzute în momentul
de faţă de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007.
In legătură cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) din lege,
autorii excepţiei pretind că ar fi nesocotit principiul egalităţii, întrucât
asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce
proprietarul nu beneficiază de o asemenea scutire. Cu privire la această
problemă, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, statuând, de exemplu,
prin Decizia nr. 476 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 425 din
6 iunie 2008, că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei
judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o
discriminare sau o atingere adusă principiului invocat.
In fine, Curtea constată că instituirea, prin
dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar şi a
unuia mobiliar în favoarea asociaţiei de proprietari reprezintă un mijloc
juridic de garantare a creanţelor acesteia constând în sumele datorate cu titlu
de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Printr-o
asemenea reglementare nu se poate susţine că ar fi contrară vreuneia dintre
prevederile din Legea fundamentală şi din celelalte documente internaţionale
invocate de autorii excepţiei, întrucât nu face altceva decât să confere
acesteia o poziţie de prioritate faţă de ceilalţi creditori în ceea ce priveşte
satisfacerea creanţei sale. Faptul că privilegiul imobiliar se radiază din
registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei pe baza chitanţei ori a
altui înscris prin care asociaţia confirmă plata sumei datorate, iar nu şi
printr-un înscris prin care se constată că suma nu este datorată constituie un
aspect care excedează competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale,
fiind o problemă de legiferare, a cărei reglementare aparţine exclusiv
autorităţii legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49
alin. (1), art. 50 şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de
Serban Alexandru Dimitriu şi Simona Liliana Dimitriu în Dosarul nr.
14.696/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu