DECIZIE Nr. 391 din 12 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin.
3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 707 din 5 august 2005
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Dante
Stefan Stroe in Dosarul nr. 1.810/P/2005 al Tribunalului Galati - Sectia
penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 432 D/2005, avand ca
obiect aceeasi exceptie, ridicata de Iulian Soparla in Dosarul nr.
13.863/P/2002 al Judecatoriei Galati. La apelul nominal raspunde partea
Societatea Comerciala "Suprem Impex" - S.R.L. din Galati, prin administrator,
lipsind autorul exceptiei si Societatea Comerciala "Stejarul" -
S.R.L. din Comanesti.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Partea prezenta, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord
cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului
nr. 432 D/2005 la Dosarul nr. 244 D/2005, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului
Societatii Comerciale "Suprem Impex" - S.R.L. din Galati, care lasa
la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca nefondata, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 17 februarie 2005 si 19 aprilie 2005, pronuntate in
dosarele nr. 1.810/P/2005 si nr. 13.863/P/2002, Tribunalul Galati - Sectia
penala si Judecatoria Galati au sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din
Codul penal, exceptie ridicata de Dante Stefan Stroe si, respectiv, de Iulian
Soparla in dosarele mentionate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prin
incriminarea unor fapte ce tin de activitatea comerciala se instituie o
sanctiune penala ce nesocoteste libertatea comertului si libertatea
contractuala, in conditiile in care, in opinia lor, o eventuala eroare
contractuala sau neindeplinirea unei obligatii contractuale poate fi
sanctionata doar in materie civila. Intr-o atare situatie aplicarea unor
sanctiuni penale contravine prevederilor constitutionale ale art. 11 si 20,
prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art.
45 referitoare la libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului.
Tribunalul Galati - Sectia penala si Judecatoria Galati opineaza ca
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din
Codul penal este neintemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece textul legal criticat incrimineaza infractiunea de inselaciune, care
nu trebuie confundata cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum
rezulta chiar din cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta
laturii obiective fapta trebuie sa fi fost savarsita in asa fel incat, fara
aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat contractul in conditiile
stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale
infractiunii este insa atributul exclusiv al instantei de judecata. Se mai
arata ca dispozitiile constitutionale ale art. 135 trebuie interpretate in
legatura cu art. 45 consacrat libertatii economice, in sensul ca ideea
garantarii accesului neingradit la libera initiativa trebuie privita prin
prisma sarcinilor prevazute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecinta, nu
se poate retine incalcarea de catre textul legal criticat a acestor prevederi
fundamentale.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu
neexecutarea unei obligatii contractuale. Astfel, inselaciunea in oricare
dintre variantele sale este o infractiune contra patrimoniului, constand in
inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt
absolut intolerabil in cadrul acestor raporturi juridice. Aceasta infractiune
este prevazuta in toate legislatiile penale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
215 alin. 3 si 4 din Codul penal, cu urmatorul continut: "Inducerea sau
mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui
contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi
incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu
pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.
Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane,
stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara,
precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte,
ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de
prezentare, in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba
posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. 2."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 si 20,
prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si
prevederile art. 45 referitoare la Libertatea economica si ale art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de catre statul roman a
libertatii comertului.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, sub
aspectul acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si in prezenta cauza,
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie
1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21
decembrie 1999, si, mai recent, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005,
in sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a retinut ca atat alin.
3, cat si alin. 4 ale art. 215 din Codul penal incrimineaza inselaciunea ca o
grava fapta antisociala contra patrimoniului, constand in inselarea increderii
participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil
in cadrul acestora. De altfel, in toate sistemele de drept inselaciunea ori
escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata.
Cu privire la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45
referitoare la Libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a)
referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului s-a
retinut ca, asa cum rezulta chiar din continutul textului criticat, elementul
material al infractiunii de inselaciune are drept premisa o actiune si,
respectiv, o omisiune care induce cocontractantul intr-o eroare determinanta la
incheierea ori executarea actului. Daca eroarea nu ar fi existat, contractul nu
s-ar fi incheiat sau executat in conditiile respective. Prin urmare, nu poate
fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii
contractuale. De aceea invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate,
precum si a celor ale art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la
interzicerea privarii de libertate pentru datorii, este total nepertinenta.
Cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea, intrucat
in prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3
si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Dante Stefan Stroe in Dosarul nr.
1.810/P/2005 al Tribunalului Galati - Sectia penala si de Iulian Soparla in
Dosarul nr. 13.863/P/2002 al Judecatoriei Galati.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iulie 2005.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu