Decizia Nr.390 din 14.06.2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Tatiana Bălan în Dosarul nr. 10.162/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.501D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.502D/2015 şi nr. 1.503D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Maria Ciobanu şi Oltea Olguţa Ghizdavu în dosarele nr. 6.339/300/2014 şi nr. 11.683/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.502D/2015 şi nr. 1.503D/2015 la Dosarul nr. 1.501D/2015, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 703 din 27 octombrie 2015 şi nr. 530 din 14 iulie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin încheierile din 14 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 10.162/300/2014, nr. 6.339/300/2014 şi nr. 11.683/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepţia a fost ridicată de Tatiana Bălan, Maria Ciobanu şi Oltea Olguţa Ghizdavu în cauze având ca obiect contestaţie la executare/ suspendare executare act administrativ.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, prin care plata compensaţiilor băneşti se suspendă pe o perioadă de 6 luni, contravin în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora „părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil". Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este direct aplicabilă în dreptul intern, ca urmare a mecanismului prevăzut de art. 20 din Constituţie, arată că soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie care priveşte nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, ci şi procedura preliminară administrativă. Termenul rezonabil menţionat la art. 21 din Constituţie este o garanţie ce trebuie respectată şi în cadrul procedurii administrative, cum este şi în cea a recunoaşterii şi acordării compensaţiilor băneşti în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Or, în condiţiile în care statul român are de achitat despăgubiri în temeiul acestor legi (care au fost adoptate cu 11, respectiv 16 ani în urmă), iar prin actul normativ criticat se amână plata acestor despăgubiri, termenul rezonabil este încălcat.9. Totodată, autorii susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 nu se circumscrie exigenţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie, pentru a putea opera restrângerea exerciţiului unor drepturi. Suspendarea plăţilor despăgubirilor constituie o măsură disproporţionată faţă de situaţiile de urgenţă pe care le invocă Guvernul, acesta neputând justifica restrângerea dreptului de proprietate, care practic este golit de conţinut, protecţia acestuia devenind pur iluzorie.10. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră, de asemenea, că, prin adoptarea acestui act normativ, se creează şi un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor băneşti, recunoscute prin titlurile de plată, care au încasat deja sumele respective, şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. În acest context arată că prevederile cuprinse în Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006, în forma iniţială, prevedeau posibilitatea eşalonării plăţii compensaţiilor pentru o perioadă de cel mult doi ani.11. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi face referire la considerentele reţinute de instanţa de contencios constituţional în deciziile nr. 31 din 3 februarie 2015, nr. 346 din 7 mai 2015, nr. 431 din 9 iunie 2015, nr. 502 din 30 iunie 2015 şi nr. 530 din 14 iulie 2015.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 sunt constituţionale, sens în care reţine că prin normele supuse controlului de constituţionalitate Guvernul a suspendat până la 31 decembrie 2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Ulterior, în data de 15 decembrie 2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Astfel, suspendarea plăţii despăgubirilor stabilite în temeiul legilor menţionate a intervenit înainte de adoptarea unui act normativ reformator în această materie, în condiţiile în care legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi pentru acordarea despăgubirilor, cu respectarea principiilor constituţionale. În plus, din normele criticate rezultă, în mod clar, nu doar că suspendarea a avut o aplicare temporară, dar şi faptul că a fost determinată şi de apariţia noului act normativ, intrat în vigoare la data de 18 decembrie 2014, care dispune practic reluarea unor proceduri administrative, instituirea unor noi termene de soluţionare a dosarelor şi modalităţi de plată a despăgubirilor stabilite, cu înlăturarea suspendării impuse de Guvern. Adoptarea unui act normativ prin care legiuitorul a instituit suspendarea plăţii despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003 nu este de natură să aducă atingere normelor constituţionale privind dreptul de proprietate privată, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze cu caracter temporar această măsură. Suspendarea acordării despăgubirilor ar putea fi neconstituţională doar în măsura în care ar fi dispusă sine die asupra unor drepturi deja recunoscute. În plus, adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, care eşalona pe o perioadă de 10 ani plata despăgubirilor cuvenite în baza celor două legi, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români, concretizat, de altfel, prin Legea nr. 164/2014. Dreptul la despăgubire, implicit dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, nu a fost negat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, cu atât mai mult cu cât statul a continuat procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. De asemenea, nu este pusă în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul instituit de art. 53 din Constituţie, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât nici principul egalităţii în faţa legii nu este încălcat. În sensul celor de mai sus, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 502 din 30 iunie 2015.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014.18. În ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, Curtea observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările de fapt caracteristice cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca atare, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să examineze excepţiile de neconstituţionalitate.19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii care are ca efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (6) privind limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, Decizia nr. 703 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, şi Decizia nr. 78 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 28 aprilie 2016, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect. Astfel, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, formulate din perspectiva respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil. În acest scop, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa prin care a statuat că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează", în sensul că au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit legilor reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Curtea a mai apreciat că termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. Curtea a precizat că la 18 decembrie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a legii prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Curtea a mai reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, nu a negat existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărârile comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006 şi, în acelaşi timp, nici nu a refuzat punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite.21. Distinct de aceasta, Curtea a constatat că, fără a pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul instituit de art. 53 din Constituţie, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate.22. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tatiana Bălan, Maria Ciobanu şi Oltea Olguţa Ghizdavu în dosarele nr. 10.162/300/2014, nr. 6.339/300/2014 şi nr. 11.683/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERUMagistrat-asistent,Simina Popescu