DECIZIE Nr. 39 din 30 ianuarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale
art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 173 din 19 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "D & S" - S.R.L. in
Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege
criticate, care reglementeaza prorogarea legala de competenta, nu contravin
principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor sau liberului acces la
justitie, intrucat instanta judecatoreasca face aplicarea textului ori de cate
ori se formuleaza cereri accesorii sau incidentale, cu respectarea drepturilor
procesuale ale partilor si indiferent de calitatea partii care formuleaza o
astfel de cerere.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
3.884/COM/2002, Tribunalul Timis - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si
ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "D & S" - S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
art. 17 si art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila contravin
principiilor constitutionale prevazute de art. 16, 21 si 51, precum si
dispozitiilor art. 123 si art. 125 alin. (2) si (3) din Constitutie, intrucat,
potrivit articolelor criticate, prorogarea legala de competenta poate opera cu
incalcarea normelor de competenta absoluta. Se apreciaza ca instantele
judecatoresti nu isi pot prelungi competenta pentru a solutiona litigii care
intra in competenta altor organe de jurisdictie.
Tribunalul Timis - Sectia comerciala, exprimandu-si punctul de vedere,
considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat
art. 17 si art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila respecta prevederile
constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca textele de lege criticate au fost adoptate in scopul
bunei administrari a justitiei, printr-o judecata unitara, operativa, asupra
tuturor cererilor si pretentiilor formulate in legatura cu raporturile juridice
deduse judecatii. Astfel, se asigura un regim egal pentru partile care urmaresc
realizarea intereselor lor legitime, oferindu-li-se accesul liber la justitie,
inclusiv dreptul de a exercita caile de atac. Totodata prorogarea legala de
competenta nu opereaza in favoarea unei instante extraordinare, ci intervine in
situatia in care, in cadrul procedurii prevazute pentru desfasurarea procesului
civil, instanta sesizata isi prelungeste competenta, in temeiul dispozitiei
exprese continute de art. 17 din Codul de procedura civila.
De asemenea, Guvernul mai apreciaza ca "notiunile de cerere accesorie
sau incidentala, la care se refera art. 17 din Codul de procedura civila,
precum si controversele doctrinare privitoare la realizarea scopului prorogarii
legale de competenta ce presupune sacrificarea competentei exclusive a unor
instante, raman chestiuni de interpretare si de aplicare a legii si nu pot
reprezenta aspecte de neconstitutionalitate a textelor criticate".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 17 si art.
158 alin. 2 din Codul de procedura civila, texte de lege care au urmatorul
continut:
- Art. 17: "Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea
instantei competente sa judece cererea principala.";
- Art. 158 alin. 2: "Daca instanta se declara competenta, va trece la
judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau
recurs dupa darea hotararii asupra fondului."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie.";
- Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (2) si (3): "(2) Este interzisa infiintarea de
instante extraordinare.
(3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
Art. 17 din Codul de procedura civila consacra prorogarea legala de
competenta, reprezentand temeiul in baza caruia instanta judecatoreasca
sesizata cu actiunea principala isi prelungeste competenta cu privire la
solutionarea cererilor accesorii si incidentale. Prorogarea legala de
competenta nu opereaza in favoarea unei instante extraordinare, ci reprezinta
consecinta fireasca a raporturilor de dependenta a cererilor accesorii si
incidentale fata de cererea principala, respectiv actiunea prin care s-a
declansat procesul civil. Prin urmare, daca cererile sunt de competenta
instantelor judecatoresti, iar nu a altor sisteme de jurisdictie, prorogarea
trebuie sa opereze chiar daca, formulate separat, solutionarea lor ar intra in
atributiile unei alte instante. Fiind situat in titlul III al cartii I,
intitulat "Dispozitii speciale", art. 17 din Codul de procedura
civila instituie o derogare de la regulile de competenta, justificata de
necesitatea realizarii unei bune administrari a justitiei, printr-o judecata
unitara a cauzei, cu privire la toate pretentiile formulate de parti in
legatura cu raporturile juridice deduse judecatii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit
art. 125 si 128 din Constitutie, numai legiuitorul este in masura sa
reglementeze competenta instantelor de judecata. In virtutea acestei
prerogative, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora
pot fi exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste
cai.
In ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotarari judecatoresti
pronuntate in cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei
si nu se intrerupe cursul judecatii, acestea nu pot fi atacate, de regula,
decat o data cu hotararile judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, care
sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentintele si deciziile.
Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, ca incheierile
prin care instanta judecatoreasca se declara competenta sa solutioneze cererile
accesorii si incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai o data cu
hotararea asupra fondului, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale
prevazute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.
Regula exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor numai o data cu
hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei corespunde necesitatii de a
asigura desfasurarea procesului cu celeritate, intr-un termen rezonabil,
exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual,
cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale". Sub acest aspect, prin asigurarea posibilitatii exercitarii cailor
de atac impotriva hotararilor judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, se
garanteaza accesul liber la justitie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale
art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "D & S" - S.R.L. in Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al
Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 ianuarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu