DECIZIE   Nr. 39 din 30 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 173 din 19 martie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Aurelia Popa             - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "D & S" - S.R.L. in Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege criticate, care reglementeaza prorogarea legala de competenta, nu contravin principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor sau liberului acces la justitie, intrucat instanta judecatoreasca face aplicarea textului ori de cate ori se formuleaza cereri accesorii sau incidentale, cu respectarea drepturilor procesuale ale partilor si indiferent de calitatea partii care formuleaza o astfel de cerere.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 3.884/COM/2002, Tribunalul Timis - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "D & S" - S.R.L.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca art. 17 si art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila contravin principiilor constitutionale prevazute de art. 16, 21 si 51, precum si dispozitiilor art. 123 si art. 125 alin. (2) si (3) din Constitutie, intrucat, potrivit articolelor criticate, prorogarea legala de competenta poate opera cu incalcarea normelor de competenta absoluta. Se apreciaza ca instantele judecatoresti nu isi pot prelungi competenta pentru a solutiona litigii care intra in competenta altor organe de jurisdictie.
    Tribunalul Timis - Sectia comerciala, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat art. 17 si art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila respecta prevederile constitutionale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul arata ca textele de lege criticate au fost adoptate in scopul bunei administrari a justitiei, printr-o judecata unitara, operativa, asupra tuturor cererilor si pretentiilor formulate in legatura cu raporturile juridice deduse judecatii. Astfel, se asigura un regim egal pentru partile care urmaresc realizarea intereselor lor legitime, oferindu-li-se accesul liber la justitie, inclusiv dreptul de a exercita caile de atac. Totodata prorogarea legala de competenta nu opereaza in favoarea unei instante extraordinare, ci intervine in situatia in care, in cadrul procedurii prevazute pentru desfasurarea procesului civil, instanta sesizata isi prelungeste competenta, in temeiul dispozitiei exprese continute de art. 17 din Codul de procedura civila.
    De asemenea, Guvernul mai apreciaza ca "notiunile de cerere accesorie sau incidentala, la care se refera art. 17 din Codul de procedura civila, precum si controversele doctrinare privitoare la realizarea scopului prorogarii legale de competenta ce presupune sacrificarea competentei exclusive a unor instante, raman chestiuni de interpretare si de aplicare a legii si nu pot reprezenta aspecte de neconstitutionalitate a textelor criticate".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 17 si art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, texte de lege care au urmatorul continut:
    - Art. 17: "Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.";
    - Art. 158 alin. 2: "Daca instanta se declara competenta, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs dupa darea hotararii asupra fondului."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 125 alin. (2) si (3): "(2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    Art. 17 din Codul de procedura civila consacra prorogarea legala de competenta, reprezentand temeiul in baza caruia instanta judecatoreasca sesizata cu actiunea principala isi prelungeste competenta cu privire la solutionarea cererilor accesorii si incidentale. Prorogarea legala de competenta nu opereaza in favoarea unei instante extraordinare, ci reprezinta consecinta fireasca a raporturilor de dependenta a cererilor accesorii si incidentale fata de cererea principala, respectiv actiunea prin care s-a declansat procesul civil. Prin urmare, daca cererile sunt de competenta instantelor judecatoresti, iar nu a altor sisteme de jurisdictie, prorogarea trebuie sa opereze chiar daca, formulate separat, solutionarea lor ar intra in atributiile unei alte instante. Fiind situat in titlul III al cartii I, intitulat "Dispozitii speciale", art. 17 din Codul de procedura civila instituie o derogare de la regulile de competenta, justificata de necesitatea realizarii unei bune administrari a justitiei, printr-o judecata unitara a cauzei, cu privire la toate pretentiile formulate de parti in legatura cu raporturile juridice deduse judecatii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 125 si 128 din Constitutie, numai legiuitorul este in masura sa reglementeze competenta instantelor de judecata. In virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste cai.
    In ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotarari judecatoresti pronuntate in cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei si nu se intrerupe cursul judecatii, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat o data cu hotararile judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentintele si deciziile. Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, ca incheierile prin care instanta judecatoreasca se declara competenta sa solutioneze cererile accesorii si incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai o data cu hotararea asupra fondului, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale prevazute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.
    Regula exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor numai o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei corespunde necesitatii de a asigura desfasurarea procesului cu celeritate, intr-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin asigurarea posibilitatii exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, se garanteaza accesul liber la justitie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "D & S" - S.R.L. in Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu