Decizia Nr.386 din 27.05.2015

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Andrei Răzvan Condurăţeanu în Dosarul nr. 9.830/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.169D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 mai 2015, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Tudor Gheorghe Laurenţiu din cadrul Baroului Bucureşti, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 14 mai 2015, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului, a dispus, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, amânarea pronunţării pentru data de 19 mai 2015 şi, respectiv, 27 mai 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 9 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.830/300/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Andrei Răzvan Condurăţeanu într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de validare a popririi.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care împiedică persoanele care au obţinut titluri executorii ce le permit satisfacerea creanţelor salariale la care sunt îndrituiţi pentru prestarea de muncă remunerată în cadrul derulării unui program european de a se îndestula din sumele de bani care au tocmai afectaţiunea de fonduri provenite de la organizaţii internaţionale pentru derularea unor astfel de programe sau proiecte. Dreptul la un proces echitabil se încalcă prin exceptarea de la executarea silită prin poprire a sumelor de bani reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale. Legiuitorul a instituit această excepţie având în vedere natura şi destinaţia unor astfel de sume acordate debitorului de către instituţii sau organizaţii internaţionale sub condiţia derulării unor programe ori proiecte, însă apreciază că scopul acestei excepţii îi viza pe creditorii ordinari, şi nu persoanele care au lucrat în proiect. Mai susţine că şi dreptul de proprietate al debitorului a fost încălcat prin dispoziţiile legale criticate, deoarece nu se poate cere înfiinţarea popririi asupra altor sume de bani sau urmări silit bunurile mobile sau imobile pentru recuperarea sumelor datorate de debitor, întrucât debitoarea nu derulează decât programe europene.5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 126 din Constituţie, procedura de judecată, prin urmare şi stabilirea unor excepţii ori interdicţii, inclusiv în materia executării silite, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, text de lege care are următorul cuprins: „Nu sunt supuse executării silite prin poprire [...] b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;“.10. Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia a formulat o cerere de validare a popririi asupra unor conturi prin care se derulează programe cu fonduri comunitare nerambursabile, respectiv Programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane (POSDRU), program care stabileşte axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării asistenţei financiare a Uniunii Europene prin intermediul Fondului Social European. În conformitate cu art. 162 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 326 din 26 octombrie 2012, Fondul Social European va sprijini măsurile de dezvoltare a resurselor umane şi de integrare socială pe piaţa muncii, de promovare a facilităţilor de ocupare a forţei de muncă, de formare şi reconversie profesională.13. Curtea reţine că fondurile structurale reprezintă o formă de finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene din bugetul general al acesteia şi/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Aşadar, Uniunea Europeană şi statul român, prin autorităţile competente, sunt creditori ai proiectelor finanţate din fonduri europene, iar finanţarea se acordă pe baza documentelor justificative prezentate de beneficiarii acestei finanţări.14. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 31 iulie 2006, fondurile externe nerambursabile funcţionează pe principiul rambursării cheltuielilor, astfel că sumele trebuie mai întâi plătite de beneficiari şi apoi solicitate la rambursare. Acest principiu este preluat la nivel naţional prin Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 1 august 2007, care, la art. 2, prevede că, pentru a putea fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanţare. Prin semnarea contractului, beneficiarii acceptă termenii şi condiţiile în care vor primi finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze pe proprie răspundere proiectul pentru care primesc finanţarea cu respectarea legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene. Dacă beneficiarul nu respectă termenii contractuali, contribuţia din fondurile publice poate fi redusă, iar Autoritatea de management poate cere înapoierea, în totalitate sau parţial, a sumelor plătite. Totodată, potrivit Ghidului solicitantului, anexă la Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1.164/2010 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiţii generale pentru proiectele de grant şi proiectele strategice pentru implementarea Programului operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013“, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 şi nr. 602 bis din 25 august 2010, beneficiarii se angajează să asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condiţiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor.15. În ceea ce priveşte evidenţierea în contabilitate a acestor sume, Curtea reţine că art. 60 lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 prevede că autoritatea de gestionare a programului operaţional este însărcinată, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, să se asigure că beneficiarii şi alte organisme care participă la punerea în aplicare a operaţiunilor aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacţiile privind operaţiunea, fără a aduce atingere standardelor contabile naţionale. Potrivit art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2004, conturile aferente gestionării instrumentelor structurale şi a contribuţiei publice naţionale totale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În acest sens, Curtea observă că sumele aferente rambursării cheltuielilor corespunzătoare finanţării din instrumente structurale se virează în conturile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 452/2014 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 218/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 2 iunie 2014. Drept urmare, sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte se evidenţiază separat, atât în contabilitate, cât şi în conturi bancare, iar cheltuielile neeligibile nu vor fi înregistrate în contabilitatea proiectului, ci în cea a unităţii.16. Având în vedere cele reţinute în paragrafele precedente, Curtea constată că fondurile obţinute în urma programelor de finanţare europene au un regim juridic distinct, acesta constituind şi motivul pentru care sumele de bani la care se face referire în prezenta cauză nu pot constitui obiect al executării silite prin poprire. De aceea dispoziţia legală criticată exceptează de la executarea silită prin poprire sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte, exceptare preluată, de altfel, şi în materie fiscală, prin dispoziţiile art. 149 din Codul de procedură fiscală.17. Prin urmare, Curtea reţine că raţiunea pentru care legiuitorul a exceptat de la executarea silită prin poprire aceste sume se întemeiază pe necesitatea protejării intereselor comune ale Uniunii Europene şi României, solicitantul acestor finanţări fiind responsabil pentru implementarea proiectului atât din punctul de vedere al realităţii faptice descrise, cât şi din punctul de vedere al utilizării banilor alocaţi proiectelor finanţate şi justificării acestora.18. Persoana care are un titlu executoriu poate executa prin poprire alte conturi, sume de bani, ale debitorului sau poate exercita alte modalităţi de executare silită a patrimoniului propriu al debitorului. În caz contrar, dacă s-ar permite poprirea asupra acestor conturi speciale, s-ar putea deturna scopul pentru care au fost acordate fondurile, putându-se înregistra abateri grave de la regimul strict stabilit pentru proiectele şi/sau programele a căror susţinere financiară trebuie să o asigure.19. Textul de lege criticat nu distinge cu privire la calitatea persoanei care cere înfiinţarea popririi, creditorul popritor, ci numai cu privire la obiectul popririi, având în vedere natura şi destinaţia sumelor de bani exceptate de la executarea silită prin poprire, precum şi protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene.20. Dispoziţia legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legiuitorul, în virtutea atribuţiilor conferite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, are competenţa constituţională de a institui o excepţie firească în materia executării silite, având în vedere natura şi destinaţia unor astfel de sume de bani, acordate debitorului de către instituţii sau organizaţii internaţionale sub condiţia derulării unor programe ori proiecte.21. Totodată, exceptarea acestor sume de bani de la executarea silită prin poprire nu poate avea ca efect încălcarea dreptului de proprietate al creditorului, deoarece acesta, aşa cum s-a arătat şi la paragraful 18 din prezenta decizie, are la îndemână alte modalităţi de executare silită a debitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 554 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 15 iunie 2010).22. În final, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu vizează ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Răzvan Condurăţeanu în Dosarul nr. 9.830/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 mai 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin