Decizia Nr.386 din 01.10.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 20 noiembrie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, excepţie ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 58D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă având în vedere că prin critica de neconstituţionalitate se urmăreşte modificarea ipotezei normei juridice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 64.173/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, excepţie ridicată de Doina Vivianne Ivanova într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere delictuală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 118/2007 legiuitorul a favorizat anumite categorii profesionale, şi anume medici, medici dentişti, farmacişti, psihologi şi absolvenţi de învăţământ superior, de a beneficia de reconversie profesională, în timp ce persoanele cu studii medii, dar cu aptitudini de practicieni în domeniul terapiilor alternative şi absolvente ale unor cursuri de formare profesională în domeniul medicinii complementare, şi deţinătoare a unor certificate de studii recunoscute la nivel naţional şi european sunt discriminate prin excluderea acestora din rândul persoanelor ce pot practica terapii complementare.Mai mult, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 7 din legea criticată sunt neconstituţionale, deoarece pentru practicarea fitoterapiei şi a medicinei tradiţionale chineze nu sunt necesare studii superioare de medicină, ci doar cursuri de calificare pentru fiecare domeniu, având în vedere că medicina tradiţională orientală cuprinde un spectru larg de practici.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 nu contravin textelor constituţionale invocate, intrând în marja de apreciere a statului modalitatea de reglementare a cadrului legal în care pot fi exercitate activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că nu pot fi reţinute ca întemeiate criticile privind neconstituţionalitatea art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007, din conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate rezultând faptul că acestea nu sunt reglementări de natură a încălca dreptul la muncă sau de a îngrădi exercitarea acestui drept fundamental, ci, dimpotrivă, sunt reglementări ce stabilesc categoriile profesionale care pot exercita, în mod liber, în condiţiile legii, activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă, în raport cu pregătirea profesională a acestora. De asemenea, mai arată că nu este posibilă practicarea unei profesii în afara cadrului legal şi a normelor ce reglementează gradul de cunoştinţe profesionale care îi dă sau nu dreptul de a o practica. Mai arată că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la discriminare sunt nefondate atât timp cât sunt bazate pe argumente care nu fac diferenţierea în funcţie de nivelul de calificare profesională, pe care legiuitorul l-a considerat necesar pentru persoanele care doresc să exercite activităţi şi practici de medicină complementară/alternativă. De asemenea, mai arată că sunt neîntemeiate şi susţinerile privind încălcarea art. 45 din Constituţie, care garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, liberă iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece acestea se aplică uniform tuturor celor aflaţi în ipoteza normei juridice şi nici nu îngrădesc dreptul la muncă şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă. Stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul este competent să instituie cadrul juridic de desfăşurare a anumitor activităţi şi practici în domeniul medical. Astfel, pentru asigurarea calităţii serviciilor medicale, legiuitorul are obligaţia de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale, ceea ce constituie o modalitate de garantare a dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii prevăzut de Legea fundamentală.Mai arată că dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie sub niciun aspect cu normele constituţionale care garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică „în condiţiile legii“.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, care au următorul cuprins:

– Art. 4: „(1) Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:a)medici, medici dentişti şi farmacişti;b)psihologi;c)absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.“;

– Art. 7: „Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 45 privind libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele: 1. În vederea asigurării calităţii serviciilor medicale, art. 34 alin. (3) din Constituţie impune legiuitorului obligaţia de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale. Această obligaţie se concretizează prin necesitatea adoptării unui cadru legislativ corespunzător. În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 118/2007, care are drept scop, astfel cum rezultă din art. 1, reglementarea cadrului legal pentru organizarea şi exercitarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă constând în prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor prin terapii adjuvante în vederea optimizării din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane. În vederea realizării acestui scop, ţinând cont de valoarea ocrotită de legiuitor, respectiv sănătatea publică, legea stabileşte în concret la art. 4 alin. (1) categoriile profesionale care pot exercita activităţile şi practicile de medicină complementară/ alternativă, în care sunt incluse persoane care au o pregătire corespunzătoare şi cunoştinţe temeinice în domeniul medical. Astfel, legiuitorul a urmărit protejarea pacienţilor faţă de persoanele care practică o profesie fără calificarea necesară în domeniul respectiv. În consecinţă, Curtea constată că sănătatea publică este un obiectiv de interes social major, ceea ce a determinat reglementarea corespunzătoare a cadrului legal de exercitare a profesiei de practician al activităţilor de medicină complementară/alternativă, chiar dacă aceasta are un caracter liberal. 2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare, ci, din contră, legiuitorul este în măsură să instituie un anumit cadru juridic de organizare şi desfăşurare a anumitor activităţi în domeniul medical. 3. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la muncă prevăzut de Constituţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se limitează la invocarea încălcării acestuia, fără a preciza prin ce anume dispoziţiile criticate înfrâng acest drept fundamental. Curtea observă că, deşi în cauza de faţă autorul excepţiei se limitează la a indica doar textul legal criticat şi cel de referinţă, aceasta va analiza, potrivit Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, pe fond excepţia ridicată având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de autorul excepţiei. Însă, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, semnificaţia acestui drept fiind aceea că orice persoană este liberă să aleagă locul de muncă pe care îl doreşte, fără nicio discriminare, din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. Prin urmare, textul constituţional amintit nu interzice stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă atât timp cât orice persoană care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiţii legale. De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea a reţinut că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă. Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări de natură a încălca dreptul la muncă al persoanei şi nu îngrădesc exercitarea acestui drept, ci stabilesc categoriile profesionale calificate pentru a exercita activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă. 4. Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economică, prevăzut de art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestei norme constituţionale, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii“, iar textele de lege criticate impun o asemenea cerinţă legală, în acest sens fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin