Decizia Nr.385 din 27.05.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 530 din 16 iulie 2015

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Gheorghe Radu Săsăran în Dosarul nr. 28.924/325/2013, de Silvana Petra Ardeleanu în Dosarul nr. 28.664/325/2013 şi de Doina Buni în Dosarul nr. 28.537/325/2013 ale Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.098D/2014, nr. 1.119D/2014 şi nr. 1.406D/2014.2. Dezbaterile au avut loc la data de 28 aprilie 2015, în prezenţa reprezentantului autorilor excepţiei, avocat Dana Busini, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele nr. 1.119D/2014 şi nr. 1.406D/2014 la Dosarul nr. 1.098D/2014, care a fost primul înregistrat şi, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru data de 14 mai 2015, apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru datele de 19 mai 2015 şi 27 mai 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin încheierile din 22 octombrie şi 29 octombrie 2014 şi prin Decizia nr. 889 din 28 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 28.924/325/2013, nr. 28.664/325/2013 şi nr. 28.537/325/2013, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalita te a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Radu Săsăran, Silvana Petra Ardeleanu şi Doina Buni cu prilejul soluţionării apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Timişoara în cauze având ca obiect anularea unor procese-verbale de contravenţie.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate permit un tratament inegal şi discriminatoriu între persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale, creând inegalităţi majore între persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor la care statul şi/sau o autoritate a administraţiei publice locale sunt/este acţionar(i) majoritar(i) ori semnificativ(i) şi persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor la care statul şi/sau o autoritate a administraţiei publice locale nu au/are o astfel de calitate. Susţin că inegalităţile decurg din lipsa unei definiţii a noţiunii de „acţionar semnificativ“ în cuprinsul Legii nr. 176/2010, vid legislativ de natură a da naştere unor abuzuri, prin impunerea obligaţiei de a depune declaraţia de avere în sarcina tuturor persoanelor care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor la care statul sau o autoritate a administraţiei locale au calitatea de acţionar, independent de procentul din capitalul social deţinut, respectiv de influenţa pe care o poate exercita asupra organizării şi funcţionării societăţii respective.5. Consideră că necesitatea prevenirii faptelor de corupţie nu poate justifica instituirea acestei obligaţii în sarcina tuturor persoanelor care deţin funcţii de conducere din cadrul tuturor societăţilor la care statul sau o autoritate publică sunt acţionari, prin simplul motiv că este acţionar. Astfel, instituirea unei astfel de obligaţii trebuie să fie justificată de un motiv obiectiv, cum ar fi gestionarea fondurilor publice sau natura atribuţiilor pe care le îndeplinesc persoanele vizate de norma legală contestată. 6. Or, în situaţia dedusă judecăţii, autorii sunt membri în consiliile de administraţie a unor societăţi care sunt organizate şi funcţionează în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi în care unul dintre acţionari este o autoritate publică locală, însă, în raport cu prevederile actului constitutiv, ponderea din capitalul social deţinută de Consiliul Local al Municipiului Timişoara nu îi conferă dreptul de a exercita o influenţă determinantă asupra organizării şi funcţionării societăţii, de natură a justifica obligaţia de a depune declaraţia de avere de către persoanele care deţin funcţii de conducere din cadrul acestei societăţi.7. Apreciază că, prin instituirea obligaţiei de a depune declaraţia de avere în sarcina persoanelor care deţin funcţii de conducere în cadrul societăţilor la care statul şi/sau o autoritate publică sunt/este acţionar(i), în raport numai de calitatea acţionarului, se instituie un tratament diferenţiat şi discriminatoriu, dat fiind că o astfel de obligaţie nu este instituită în sarcina persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul celorlalte societăţi în care acţionari sunt persoane fizice sau juridice de drept privat.8. Consideră că, instituind tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii similare, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor în care acţionari sunt persoane fizice sau juridice de drept privat, aceştia din urmă au un regim preferenţial faţă de cei care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor în care statul şi/sau autorităţile locale au/are calitatea de acţionar. Susţin că, în aceste condiţii, persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminaţi pe baza calităţii acţionarului, independent de ponderea din capitalul social deţinută.9. De asemenea, autorii arată că Legea nr. 176/2010, prin art. 1 alin. (1) pct. 34, coroborat cu obligaţia publicării declaraţiilor de avere şi de interese, aduce atingere dreptului la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, fără a exista o justificare sau necesitate de natura celor prevăzute de art. 53 din Constituţie.10. În final, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu corespund exigenţelor enunţate, întrucât măsura afectează chiar existenţa dreptului la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o.11. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată.12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Avocatul Poporului, prin adresa comunicată în Dosarul nr. 1.098D/2014, precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 199D/2014, nr. 576D/2014, nr. 888D/2014 şi nr. 887D/2014 în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi de Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (1) pct. 34: „(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [...]34. membrii consiliilor de administraţie, ai consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum şi persoanele care deţin funcţii de conducere în cadrul regiilor autonome de interes naţional sau local, companiilor şi societăţilor naţionale sau, după caz, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar sau semnificativ.“;

– Art. 4 alin. (2): „Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligaţia să depună sau să actualizeze declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declaraţiile de avere se întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situaţia la data declarării pentru celelalte capitole din declaraţie, potrivit anexei nr. 1. Persoanele suspendate din exerciţiul funcţiei sau al demnităţii publice pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declaraţiile în termen de 30 de zile de la data încetării suspendării.“;-Art. 6 alin. (1) lit. e): „Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese îndeplinesc următoarele atribuţii: [...] e)asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituţiei şi a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestora şi se arhivează potrivit legii;“.17. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 8 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 24 noiembrie 2014, Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, şi Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 31 iulie 2013, a statuat constituţionalitatea acestora.19. Astfel, prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, precitată, referitor la critica de neconstituţionalitate sub aspectul pretinsei încălcări a dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată, prin publicarea declaraţiilor de avere şi de interese, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că acest drept nu este absolut, ci, în anumite condiţii, poate fi supus anumitor limitări, restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009). Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii, dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Aplicând aceste principii în cauză, Curtea a constatat, pe de o parte, că soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate, de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar, pe de altă parte, că publicarea acestor declaraţii se realizează, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare. În aceste condiţii, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Întrucât nu există elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Distinct de acestea, Curtea reţine ca fiind neîntemeiată şi critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), deoarece reglementarea criticată, instituită în considerarea necesităţii de a preveni faptele de corupţie în cazul categoriilor de personal individualizate de legiuitor, nu conţine dispoziţii discriminatorii, ci se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Totodată, Curtea constată că soluţia legislativă criticată este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligaţii suplimentare în sarcina persoanelor care desfăşoară o activitate de o anumită natură şi importanţă. 22. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia „inegalităţile decurg din lipsa unei definiţii a noţiunii de «acţionar semnificativ» în cuprinsul Legii nr. 176/2010, vid legislativ de natură a da naştere unor abuzuri“. Curtea observă că, potrivit art. 32 din Legea nr. 176/2010, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Or, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, prin „acţionar semnificativ“ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social sau îi conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.23. Referitor la invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză.24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Radu Săsăran, Silvana Petra Ardeleanu şi de Doina Buni în dosarele nr. 28.924/325/2013, nr. 28.664/325/2013 şi nr. 28.537/325/2013 ale Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 mai 2015. PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Bianca Drăghici