DECIZIE Nr.
385 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 alin. (1) si (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii si ale art. 23 alin. (3) si (6) din Ordonanta Guvernului
nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007
personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul
contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor
nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor
de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa
functii de demnitate publica
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 24 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr'.
53/2003 - Codul muncii şi ale art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului
nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului
bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul
contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor
nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor
de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă
funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr.
6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru cauze cu
minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipsesc părţile Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea şi Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei arată că textele de
lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o situaţie
inechitabilă între angajaţii din învăţământ care contribuie cu taxe şi impozite în funcţie de norma lucrată, ce
poate fi diferită de la o persoană la alta, dar primesc indemnizaţii de
concediu egale, ce nu ţin cont de mărimea contribuţiilor. In consecinţă,
solicită admiterea excepţiei şi depune la dosar o adresă a Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei prin care se arată că la calculul
indemnizaţiei de concediu în instituţiile bugetare se au în vedere dispoziţiile
Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 şi ale art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr.
3/2006, iar nu prevederile Codului muncii.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care
arată că textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute de
norma juridică, fără privilegii sau discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.193/36/2006, Curtea de Apel Constanţa-Secţia civilă, pentru
cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii şi ale art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului
nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006
personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul
contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi
III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în
sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate
publică. Excepţia a fost ridicată de Panait Gelep
cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr.
3.035 din 15 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr.
3.401/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
contrare prevederilor constituţionale şi reglementărilor internaţionale
referitoare la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, la dreptul la
concediu plătit şi la dreptul la salariu egal pentru muncă egală, întrucât
prevăd acordarea indemnizaţiei de concediu la nivelul salariului de bază şi al
sporurilor cu caracter permanent cuvenite pe perioada concediului de odihnă,
fără a lua în calcul, în cazul cadrelor didactice, şi drepturile salariale suplimentare
realizate pentru activitatea desfăşurată pe baza unei a doua norme sau cu plata
cu ora. Aceste dispoziţii legale sunt şi discriminatorii, având în vedere că un
cadru didactic care desfăşoară o activitate corespunzătoare cu două norme
primeşte indemnizaţie de concediu egală cu cea a altui cadru didactic care
lucrează numai cu o singură normă, deşi plăteşte contribuţia la asigurările
sociale în raport cu totalitatea veniturilor realizate.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru
cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale consideră că textele de
lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii şi ale art. 41 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc
atingere dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii. De asemenea,
arată că dreptul la protecţia socială a muncii include şi concediul de odihnă
plătit, care se realizează în condiţiile legii. In sfârşit, consideră că în
cauză se pun în discuţie interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale
criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I
pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea
şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. De asemenea, obiect al
excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa
Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul
2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru
personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit
anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane
care ocupă funcţii de demnitate publică, ordonanţă publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006 şi aprobată prin
Legea nr. 323/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
624 din 19 iulie 2006.
Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 a
avut aplicabilitate numai în anul 2006, la data sesizării Curţii nemaifiind în
vigoare. Dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (6) au fost preluate însă, într-o
redactare identică, în art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr.
10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului
bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul
contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor
nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor
de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă
funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007. Având în vedere că, potrivit
dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios
constituţional nu se poate pronunţa decât asupra prevederilor dintr-o lege sau
ordonanţă în vigoare, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la aceste texte
de lege.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 145 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii: „(1) Pentru perioada concediului de
odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi
mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter
permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul
individual de muncă.
(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă
media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3
luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul
de zile de concediu.";
- Art. 23 alin. (3) şi
(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007: „(3) La determinarea indemnizaţiei
de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, şi
sporurile de care beneficiază, potrivit
legii.[...]
(6) Celelalte prevederi din Hotărârea Guvernului nr.
250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din
administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din
unităţile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în
vigoare."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără
discriminări, şi art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaţilor la
protecţia salarială a muncii, printre care şi la concediul plătit. De asemenea,
consideră că sunt încălcate şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului. Astfel, sunt invocate dispoziţiile art. 23 privind dreptul
la muncă, dreptul la salariu egal pentru muncă egală şi dreptul la o retribuire
echitabilă şi satisfăcătoare, ale art. 24 privind dreptul persoanei la odihnă şi recreaţie şi ale art. 25
privind dreptul oricărui om la un nivel de trai decent.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 145 alin. (1) şi (2) din Codul muncii stabilesc
nivelul minim al indemnizaţiei pentru perioada concediului de odihnă, care nu
poate fi mai mic decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pe
perioada respectivă, calculată pe baza mediei zilnice a veniturilor, înmulţită
cu numărul zilelor de concediu.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (3) şi
(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, Curtea constată că acestea prevăd că
la stabilirea indemnizaţiei de concediu se iau în calcul, pe lângă salariul de
bază, şi sporurile de care beneficiază salariatul, potrivit legii, şi că se
aplică prevederile în materie ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992.
Autorul excepţiei este
nemulţumit de faptul că la calculul indemnizaţiei de concediu nu se ia în considerare
şi faptul că a fost încadrat, prin cumul, cu două norme didactice, pentru care
a contribuit proporţional la asigurările sociale, legea
aplicându-se fără nicio diferenţiere, indiferent de
norma realizată.
Faţă de aceste critici Curtea constată că aceste
reglementări nu reprezintă altceva decât o concretizare a dispoziţiilor art. 41
alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul salariaţilor la concediul de
odihnă plătit, drept care, ca şi celelalte măsuri de protecţie socială a
muncii, se stabileşte de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptăţit să
stabilească modul de calcul al valorii indemnizaţiei de concediu cuvenite.
In acest sens, legiuitorul a prevăzut
regula potrivit căreia, în caz de cumul, salariatul beneficiază de un concediu
de odihnă corespunzător doar funcţiei de bază, iar nu şi pentru funcţia
cumulată. In mod corelativ, indemnizaţia de concediu se calculează în funcţie
de salariul de bază şi celelalte sporuri prevăzute de lege, nivelul minim fiind
cel stabilit de art. 145 alin. (1) din Codul muncii. Această reglementare se
aplică în mod egal tuturor salariaţilor, fără nici un fel de privilegiu şi
nicio discriminare.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi
ale art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind
creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar
salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din
sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la
Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în
sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de
demnitate publică, excepţie ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr.
6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru cauze cu
minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea