Decizia Nr.382 din 25.09.2013

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 684 din 07 noiembrie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

I. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sesizare formulată de domnul Constantin Buzoianu.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2771 din 14 iunie 2013, formând obiectul Dosarului nr. 447L/2/2013.II. În motivarea sesizării, autorul acesteia precizează că, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2011, a fost numit pentru un mandat de 5 ani în funcţia de preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - în prezent, Autoritatea de Supraveghere Financiară. După numai un an de la acordarea mandatului, a fost revocat din funcţie, înainte de expirarea termenului legal de 5 ani, prin hotărârea pe care o contestă în cauza de faţă din punctul de vedere al legalităţii şi constituţionalităţii.Arată că a formulat plângere prealabilă împotriva acesteia, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând revocarea hotărârii menţionate. Parlamentul a refuzat să soluţioneze favorabil plângerea, motivând că hotărârea de revocare a mandatului nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act specific autorităţii legiuitoare, care face parte din categoria celor prevăzute de art. 67 din Constituţie, fiind adoptat în exercitarea prerogativelor Parlamentului de a numi şi revoca membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 4 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. În continuare, a sesizat instanţa de contencios administrativ pentru suspendarea executării hotărârii de revocare, cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Învestită şi cu exercitarea unui control de legalitate şi oportunitate a hotărârii de revocare, instanţa de contencios administrativ a respins cererea ca inadmisibilă şi a apreciat, în esenţă, că respectiva hotărâre a Parlamentului nu este un act administrativ, ci are caracter de act juridic de drept constituţional, în raport cu dispoziţiile art. 67 din Constituţie, iar prin exercitarea atribuţiei de numire şi revocare a preşedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Parlamentul României nu devine o autoritate administrativă.Autorul sesizării precizează că, faţă de considerentele Parlamentului şi motivele invocate de instanţa de contencios administrativ, s-a adresat şi instanţei civile - Judecătoria Sectorului 5 - cu o acţiune în anularea actului juridic emis de Parlament şi o cerere de suspendare a executării hotărârii nelegale, în conformitate cu art. 1324-1326 raportate la art. 1246 din Codul civil şi art. 112-114 din Codul de procedură civilă. Aceasta şi-a declinat, însă, competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, adică aceeaşi instanţă care soluţionase cererea precedentă, şi care, la reînvestirea sa în acest mod, a pronunţat, de asemenea, o sentinţă prin care a respins acţiunea în anulare a actului, precum şi cererea de suspendare a executării hotărârii Parlamentului.În acest context, autorul sesizării arată că, în opinia sa, singura autoritate din România abilitată să se pronunţe asupra legalităţii, oportunităţii şi constituţionalităţii hotărârii de revocare a mandatului său este Curtea Constituţională, prin raportare la respectarea obligaţiilor Parlamentului prevăzute de Legea nr. 32/2000.În acest sens, arată că hotărârea contestată a fost emisă de Parlament invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, potrivit cărora „Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, în şedinţa comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcţiei sale“.Autorul sesizării precizează că, potrivit stenogramei şedinţei, la baza adoptării hotărârii a stat însă un alt temei juridic, eronat invocat în cadrul dezbaterilor parlamentarilor în plenul celor două Comisii reunite ale Parlamentului, şi anume art. 9 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, text care nu figurează în legea menţionată şi, deci, nu poate fi aplicabil în speţă. De asemenea, autorul sesizării critică faptul că în cuprinsul actului de revocare nu se indică în vreun mod - deşi legea obliga la aceasta - împrejurările şi faptele care au condus la încetarea îndeplinirii condiţiilor de exercitare a funcţiei şi/sau actele sau faptele personale incompatibile acesteia care i-au fost imputate, nici motivele care, pe bază de dovezi indubitabile, ar fi putut să susţină pe deplin temeinicia şi legalitatea măsurii de revocare a mandatului înainte de expirarea termenului legal.Autorul sesizării susţine că hotărârea de revocare este un act vădit nelegal, abuziv, cu un profund caracter neconstituţional, fiind adoptat de Parlament cu încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, consacrate de art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie.Apreciază că hotărârea a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, respectiv ale art. 5, potrivit cărora „Materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit Constituţiei şi prezentului regulament, este necesară dezbaterea cu procedură de urgenţă în plenul Camerelor reunite“. Or, în cauză, acestea nu au fost comunicate în termenul prevăzut de regulament, iar revocarea mandatului nu impunea adoptarea hotărârii cu o procedură de urgenţă. De asemenea, la lucrările celor două comisii permanente nu au fost prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor care le compun, deşi prezenţa este obligatorie, potrivit art. 21 din Regulament, iar în conformitate cu art. 12 din acelaşi regulament, „comisiile permanente sesizate în fond lucrează legal, în şedinţe comune, în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu atât din numărul deputaţilor, cât şi din numărul senatorilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi“.Autorul sesizării susţine că a considera hotărârea Parlamentului irefragabilă, intangibilă, prezumată în mod absolut ca temeinică şi legală şi că, în consecinţă, a accepta că ea nu poate fi cenzurată sau contestată în justiţie de nicio instanţă din România reprezintă o gravă încălcare a prevederilor constituţionale şi a drepturilor consacrate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv.În final, solicită Curţii Constituţionale să admită sesizarea, să declare neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 41 din 16 octombrie 2012 şi să constate că aceasta i-a produs o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor legitime, precum şi a libertăţilor consacrate de Legea fundamentală, prin încălcarea de către Parlament a Constituţiei, a Legii nr. 32/2000 şi a Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.III. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru a exprima punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului şi al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor asupra acesteia.Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor prin adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2/4.649 din 4 septembrie 2013, în care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi neîntemeiată.În ceea ce priveşte admisibilitatea, se arată că domnul Constantin Buzoianu nu are calitatea procesuală de autor al sesizării conferită de art. 146 lit. c) din Constituţie şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Sub aspectul obiectului controlului de constituţionalitate, se susţine că hotărârea atacată nu face parte din sfera hotărârilor ce pot fi supuse jurisdicţiei constituţionale. Aceasta, deoarece autoritatea publică vizată, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, nu este reglementată de Legea fundamentală, iar procedura de revocare a membrilor Consiliului acesteia este de rang legal, nu constituţional, fiind reglementată prin Legea nr. 32/2000.Se precizează, de asemenea, că, în jurisprudenţa sa referitoare la atribuţia de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, Curtea Constituţională şi-a circumstanţiat competenţa de control, reţinând că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional“ (Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011). De asemenea, instanţa de control constituţional a respins ca inadmisibile sesizările cu privire la hotărâri ale Parlamentului ce reprezintă acte juridice cu caracter individual (Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012). Or, hotărârea criticată în prezenta cauză reprezintă un act juridic cu caracter individual, vizând revocarea domnului Constantin Buzoianu din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care nu afectează, prin obiectul şi efectul său juridic, valori şi principii constituţionale, în sensul reţinut de instanţa de contencios constituţional (prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012).În ceea ce priveşte temeinicia sesizării, se apreciază că critica de neconstituţionalitate nu vizează încălcarea unor exigenţe procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, de vreme ce aceasta nu conţine norme privind propunerea, numirea şi revocarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel, nu se poate reţine nerespectarea prevederilor art. 16 şi art. 53 din Legea fundamentală invocate de autorul sesizării, deoarece nu suntem în prezenţa unei îngrădiri a exerciţiului unui drept sau a accesului la o funcţie publică, ci la exercitarea de către Parlament a unor prerogative constituţionale.Se precizează, totodată, că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/2000, competenţa de revocare din funcţie a preşedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor aparţine exclusiv Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţă comună, cu respectarea principiului paralelismului formelor şi competenţelor. Se menţionează că revocarea din funcţie a domnului Constantin Buzoianu s-a realizat cu respectarea tuturor prevederilor legale şi regulamentare, statuate prin Legea nr. 32/2000 şi prin Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Se susţine că, potrivit documentelor înregistrate în cadrul procedurii parlamentare, forul legislativ a respectat toate etapele şi termenele reglementate în textele de lege incidente în procedura de revocare.Se mai arată că, în ceea ce priveşte competenţa de a aprecia modul de exercitare a atribuţiilor de către preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, aceasta aparţine doar autorităţii care l-a numit, şi anume Parlamentului, întrucât, per a contrario, s-ar putea ajunge la cenzurarea de către Curtea Constituţională a actelor de numire sau de revocare, acest lucru presupunând, de fapt, o cenzurare a criteriilor de numire, respectiv de revocare, criterii care ţin exclusiv de competenţa Parlamentului şi, astfel, la o denaturare a rolului pe care îl are această instituţie fundamentală a statului.În concluzie, se arată că invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 din Constituţie este pur formală, iar nu efectivă şi relevantă din punct de vedere constituţional. Din cauza acestui caracter pur formal al criticii de neconstituţionalitate, susţinerile autorului sesizării sunt lipsite de temeinicie.Preşedintele Senatului nu a transmis Curţii Constituţionale punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra prezentei sesizări.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin raportare la prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 3, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.Obiectul sesizării îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 17 octombrie 2012, care are următorul conţinut: Articolul 1Domnul Buzoianu Constantin se revocă din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Articolul 2Până la numirea preşedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, domnul vicepreşedinte Baltă Tudor asigură interimatul funcţiei de preşedinte. În opinia autorului sesizării, hotărârea contestată contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi care consacră principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 53 referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Mai invocă, în motivarea criticii de neconstituţionalitate, prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv. Autorul sesizării îşi raportează critica şi la următoarele dispoziţii din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului: art. 5 care reglementează termenul în care trebuie transmise birourilor permanente materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi, art. 12 privind cvorumul legal de lucru şi de vot în comisiile permanente şi art. 21 care impune obligativitatea prezenţei deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comună.Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine, în ceea ce priveşte legalitatea sesizării, că, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“.Textul de lege mai sus reprodus, care consacră competenţa Curţii de a se pronunţa inclusiv asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, cuprinde o enumerare expresă şi limitativă a persoanelor care pot sesiza Curtea Constituţională în vederea exercitării acestei atribuţii. Prin urmare, niciun alt subiect de drept nu poate solicita Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea unei hotărâri a Parlamentului sau a uneia dintre Camerele acestuia.Curtea constată că domnul Constantin Buzoianu, autor al prezentei sesizări, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile precizate, nefiind nici senator, nici deputat.Prin urmare, în condiţiile în care sesizarea Curţii Constituţionale a fost formulată de o persoană care nu are, potrivit legii, calitatea de a învesti instanţa de control constituţional cu verificarea constituţionalităţii unei hotărâri a Parlamentului, Curtea urmează să o respingă ca inadmisibilă.Curtea observă, de asemenea, că o situaţie asemănătoare a existat în cauza soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 822 din 10 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 16 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea hotărârii prin care Camera Deputaţilor a constatat încetarea mandatului de deputat al domnului Sergiu Andon, sesizare formulată de acesta în mod individual, ulterior încetării calităţii sale de deputat ca urmare chiar a hotărârii contestate. Considerentele reţinute în decizia pronunţată cu acel prilej îşi menţin, mutatis mutandis, valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 41/2012 privind revocarea domnului Buzoianu Constantin din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, formulată de domnul Constantin Buzoianu.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din 25 septembrie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu