DECIZIE Nr.
382 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si art. 278 1 alin. 8 si
9 din Codul de procedura penala si ale art. 281 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 21 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278 1
alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal,
excepţie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecătoriei
Sighetu Marmaţiei şi de Mirela Lăcătuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al
Tribunalului Gorj - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.940D/2008 şi nr. 1.999D/2008
au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.999D/2008 la Dosarul nr. 1.940D/2008, care este
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, în ceea
ce priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale
art. 281 din Codul penal, respectiv, ca fiind neîntemeiată, cu privire la art.
2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, făcând trimitere în
acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 63/307/2008, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 2 şi art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală şi
ale art. 281 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Robert Orzan cu
ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de
scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare
fără drept a profesiei de avocat, infracţiune prevăzută de art. 281 din Codul
penal, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat.
Prin Incheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.308.3/95/2007, Tribunalul Gorj - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost invocată de Mirela Lăcătuşu cu ocazia soluţionării recursului împotriva
unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei
rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Robert Orzan, susţine că prevederile art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora asistenţa juridică este
obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa apreciază
că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, contravin
dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, întrucât, în
situaţia în care Uniunea Naţională a Barourilordin România este parte în
procesul penal, „este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe
învinuit/inculpat împotriva uniunii sale", având în vedere că toţi
avocaţii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, „textul de lege
criticat permite magistraţilor să îi numească inculpatului un avocat din oficiu
care, în unele cazuri, să nu îi susţină cauza în mod corect".
Totodată, consideră că art. 2781 alin. 8 şi
9 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3)
din Legea fundamentală privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un
proces echitabil prin ignorarea principiului de generală aplicabilitate în
dreptul penal non reformatio in pejus, atât timp cât există
posibilitatea ca persoana faţă de care procurorul a dat o soluţie de
netrimitere în judecată, prin propria cale de atac, să îşi agraveze situaţia,
redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de
inculpat.
In fine, autorul excepţiei Robert Orzan susţine că
sintagma „legea specială" din art. 281 al Codului penal este
neconstituţională prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în
art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi şi în art. 115 alin. (1)
referitor la delegarea legislativă. Consideră că „Parlamentul nu poate adopta
decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a
emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin
urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate
fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
întrucât „legea avocaturii este lege organică, şi nu specială".
De asemenea, autorul excepţiei Mirela Lăcătuşu arată că
art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti,
precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un
proces echitabil, întrucât suprimă dreptul la cercetarea judecătorească.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Gorj - Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Face
trimitere în acest sens la Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii din 18 septembrie 2008, pronunţată
de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 278 1 alin. 8 şi 9 din Codul de
procedură penală. Insă, din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei
Robert Orzan şi a considerentelor încheierii de sesizare, reiese că, în
realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte şi dispoziţiile art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal. Ca
urmare, Curtea se va pronunţa asupra prevederilor art. 171 alin. 2 şi ale art.
2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, modificate prin
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi ale art. 281 din
Codul penal. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Asistenţa
juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat
într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este
reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă
măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical
chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază
că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în
alte cazuri prevăzute de lege.";
- Art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de
procedură penală: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau
inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată
faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace
de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.
1.";
- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea fără drept
a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere
autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă
legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (1), art. 115 alin.
(1) şi ale art. 126 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Autorul excepţiei Robert Orzan nu formulează
veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal. Astfel,
emite doar supoziţii legate de posibila nerespectare a legii de către avocaţii
desemnaţi în baza art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală să asigure
asistenţa juridică din oficiu în cauzele în care organul de urmărire penală sau
instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, în condiţiile în care Uniunea Naţională a Barourilor din România este
şi ea parte în respectivele procese penale. Totodată, critică modul de aplicare
de către organele de urmărire penală şi instanţa de judecată a prevederilor
art. 281 din Codul penal, care fac distincţie între legi penale generale şi
speciale. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenţa controlului de
constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de
judecată învestite cu soluţionarea litigiului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281
din Codul penal urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Dispoziţiile art. 2781 alin. 8 şi 9 din
Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de
contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare.
Astfel, prin deciziile nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi nr. 599 din 20 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie
2008, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate aduse art. 2781
alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate,
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Robert Orzan în
Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 şi 9 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Orzan în acelaşi dosar
şi de Mirela Lăcătuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al Tribunalului Gorj -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică