DECIZIE Nr.
381 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Silviu Florin Trăşculescu în Dosarul nr.
1.383/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită
acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios
constituţional, respectiv 15 noiembrie 2007, şi până în prezent a trecut un
interval de timp rezonabil de natură să ofere autorului excepţiei posibilitatea
de a-şi angaja un apărător.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 628/Rdin 15 noiembrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.383/44/2007, Curtea de Apel Galaţi -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Silviu Florin Trăşculescu în dosarul de mai
sus având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei încheieri în
materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, ale art. 26 alin. (1) referitoare la obligaţia autorităţilor
de a respecta viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Autorul excepţiei susţine că începerea urmăririi penale
din oficiu în lipsa unei plângeri prealabile din partea persoanei ale cărei
interese sunt vătămate ori din partea unităţii în cadrul căreia lucrează
făptuitorul şi al cărei bun mers ar fi vătămat pentru infracţiunea de abuz
contra intereselor persoanelor încalcă dreptul la un proces echitabil şi la
respectarea vieţii private. Declanşarea procesului penal cu urmări multiple
asupra învinuitului, în condiţiile în care persoanele titulare ale valorilor sociale ocrotite nu se consideră
vătămate, constituie o ingerinţă excesivă şi nejustificată.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cursul
procesului penal, chiar dacă acesta a fost declanşat din oficiu, părţile
beneficiază de toate garanţiile procesuale şi procedurale care condiţionează
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen
rezonabil.
De asemenea, ţinând cont de definiţia dată infracţiunii
în art. 17 alin. 1 din Codul penal, Avocatul Poporului arată că existenţa pericolului
social impune măsuri adecvate de apărare a societăţii, a intereselor generale
şi a ordinii de drept. In acest sens autorităţile statului abilitate de lege
trebuie să acţioneze indiferent dacă persoana fizică sau juridică lezată prin
fapta concretă o solicită sau nu. Legea penală şi cea procesual penală consacră
principiul oficialităţii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai
eficient ocrotite prin intervenţia directă a statului şi prin îndeplinirea din
oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Legalitatea şi oficialitatea procesului penal, care au următorul
conţinut: „Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din
oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 525 din 11 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie
2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, reţinând în esenţă că principiile legalităţii şi oficialităţii
procesului penal, înscrise în art. 2 din Codul de procedură penală, sunt în
sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie,
potrivit cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei
sale şi a legilor este obligatorie", şi ale
art. 126 alin. (2), în conformitate cu care „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege".
Legiuitorul român a optat, cu anumite excepţii, pentru
regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a
infracţiunilor, ca fapte antisociale. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite
cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului
special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale
dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii penale să
fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în mod evident, protecţia eficientă a
societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol
social, prevăzute de legea penală.
Legea penală şi cea procesual penală consacră
principiul oficialităţii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai
eficient ocrotite prin intervenţia directă a statului şi prin îndeplinirea din
oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Silviu Florin Trăşculescu în Dosarul nr.
1.383/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru