DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 38 din 6 februarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, ale
art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 173 din 13 martie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicata, precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr.
2.053/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 februarie 2002 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 februarie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 aprilie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.053/2000,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16,
ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Anton Sommert.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt criticate urmatoarele
texte legale:
- Art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, contravine dispozitiilor art.
1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1),
art. 20 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (2), art. 123
alin. (1) si (2), art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
Se arata ca aceste prevederi legale creeaza o incertitudine, astfel incat
"prin inactiune poate fi influentata in mod negativ practica instantelor
de judecare inechitabila, se provoaca limitari in aplicarea Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ceea ce inseamna un
abuz de drept".
- Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, contravine
acelorasi dispozitii constitutionale, intrucat potrivit opiniei autorului
exceptiei "judecata are loc pe baza raportului prezentat de
judecatorul-raportor".
- Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incalca
dispozitiile constitutionale mentionate, deoarece prin republicarea acestei
legi s-a eliminat posibilitatea recursului.
- Art. 27 alin. 1 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor
constitutionale mentionate, deoarece textul nu explica expresia
"interes" si "este limitat strict la judecator, rude si
descendentii acestuia". In felul acesta, sustine autorul exceptiei,
"magistratul nu poate fi recuzat, pentru ca nu este demonstrat interesul
in cauza si nici din partea cui", iar institutia recuzarii este blocata.
- Art. 156 din Codul de procedura civila contravine acelorasi prevederi
constitutionale prin faptul ca permite: refuzarea cererii de amanare, judecarea
cauzei in lipsa reclamantului, intocmirea de incheieri de sedinta cu continut
fals si depunerea de concluzii scrise in necunostinta de sustinerea partii
adverse.
- Art. 167 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei, deoarece permite respingerea
oricarei dovezi, fara nici o justificare, precum si "eliminarea dovezilor
fara a se analiza separat fiecare fel de dovada, in special la inscrisuri,
aceasta obligatie existand numai in caz de incuviintare a dovezilor".
- Art. 186 din Codul de procedura civila contravine acelorasi dispozitii
din Constitutie, deoarece textul de lege, coroborat cu prevederile art. 167 din
cod, permite: respingerea nemotivata a martorilor, blocarea legala a
descoperirii adevarului si prevenirii greselilor in cunoasterea faptelor,
precum si impiedicarea ocrotirii drepturilor si intereselor de buna-credinta
ale partilor.
- Art. 225 din Codul de procedura civila contravine, de asemenea,
dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece prin expresia
"poate" textul de lege, coroborat cu prevederile art. 156, 167 si 186
din acelasi cod, permite paratului sa nu se prezinte la interogatoriu, iar
judecatorul poate aprecia cu privire la aceasta imprejurare.
- Art. 295 din Codul de procedura civila contravine acelorasi dispozitii
din Constitutie, deoarece prin expresiile "va putea" si
"daca" textul de lege, coroborat cu prevederile art. 156, 167 si 186
din acelasi cod, permite: respingerea nemotivata a probelor, ramanerea
interogatoriului ca singura proba admisa, neprezentarea paratului si
confirmarea ilegalitatilor existente la instanta de fond.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia
asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este
neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nu exista nici o contradictie
intre textele de lege criticate si dispozitiile constitutionale invocate in
sustinerea exceptiei. Majoritatea aspectelor invocate de autorul exceptiei nu
se incadreaza intr-o critica de neconstitutionalitate, ci vizeaza fie aspecte
de ordin general privitoare la modul in care functioneaza justitia, fie
probleme ce tin de procedura de judecata si de modul in care instanta a aplicat
legea in cauza respectiva, putand face cel mult obiectul exercitarii cailor de
atac prevazute de lege. De altfel, se arata in punctul de vedere al Guvernului,
dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie prevad ca stabilirea
competentei si a procedurii de judecata se face prin lege, dand astfel
libertate legiuitorului de a reglementa in aceste domenii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele
prevederi legale:
1. Art. 16, art. 24 alin. (1) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
dispozitii care au urmatorul cuprins:
- Art. 16: "Procedura jurisdictionala prevazuta de prezenta lege se
completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt
compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale.
Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte.";
- Art. 24 alin. (1): "Primind incheierea prevazuta la art. 23 alin.
(4), presedintele Curtii Constitutionale va desemna pe unul dintre judecatori
ca raportor si va comunica incheierea prin care a fost sesizata Curtea
Constitutionala presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, indicandu-le data pana la care pot sa trimita punctul lor de
vedere. Prevederile art. 19 alineatul ultim se aplica in mod
corespunzator.";
- Art. 25 alin. (1): "Decizia prin care se constata
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie."
2. Art. 27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art. 225
si art. 295 alin. 2 din Codul de procedura civila, dispozitii care prevad:
- Art. 27: "Judecatorul poate fi recuzat:
1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in
judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad
inclusiv, cu vreuna din parti; [...].";
- Art. 156: "Instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare,
temeinic motivat.
Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la
cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.";
- Art. 167 alin. 1: "Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta
socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afara de cazul cand ar fi
primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere.";
- Art. 186 alin. 1: "Cand instanta a incuviintat dovada cu martori, ea
va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere si
intampinare.";
- Art. 225: "Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la
interogator sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca
o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii
potrivnice.";
- Art. 295 alin. 2: "Instanta va putea incuviinta refacerea sau
completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea
probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca considera ca sunt necesare
pentru solutionarea cauzei."
1. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la
prevederile art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicata, sunt invocate dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11
alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si
(2), art. 22 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (2), art. 123 alin. (1) si (2),
art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Legea nr.
47/1992, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila.
Potrivit dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 144 lit. c), Curtea
Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
In aplicarea acestor dispozitii art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, prevede: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor
ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in
vigoare, de care depinde solutionarea cauzei."
Rezulta ca in cadrul controlului constitutionalitatii legilor, prevazut de
dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, sesizarea instantei de
contencios constitutional in vederea declansarii controlului poate fi facuta
numai pe calea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei
judecatoresti, cu conditia ca solutionarea cauzei sa depinda de legea sau ordonanta
ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca
neconstitutionala.
Curtea observa ca in solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de
judecata, si anume cererea de apel pe care autorul exceptiei a formulat-o
impotriva unei sentinte prin care i-a fost respinsa actiunea de acordare de
daune morale, nu au relevanta dispozitiile Legii nr. 47/1992 criticate de
autorul exceptiei pentru neconstitutionalitate. Astfel fiind, sub acest aspect
exceptia este inadmisibila.
2. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile art.
27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art. 225 si ale art.
295 alin. 2 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 1 alin.
(3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 20
alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8), art. 24, art. 50 alin.
(1) si (2) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie. Analizand aceste
critici, Curtea constata ca nu sunt intemeiate, prevederile legale criticate
fiind conforme dispozitiilor constitutionale invocate in sustinerea exceptiei
de neconstitutionalitate. In motivarea exceptiei, autorul acesteia indica mai
multe texte constitutionale pretins a fi incalcate prin dispozitiile legale
criticate, spre a dovedi, in principal, incalcarea acestora prin aceea ca legea
nu limiteaza anumite prerogative acordate judecatorilor, cum ar fi:
"limitarea la cine se refera interesul", prevazuta la art. 27 pct. 1
din Codul de procedura civila, textul art. 156 din Codul de procedura civila
"permite judecatorului sa refuze amanarea judecarii [...]",
prevederile art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila permit judecatorului
"sa respinga ori si ce fel de dovada [...]", reglementarile prevazute
la art. 186 din Codul de procedura civila "permit instantei respingerea
nemotivata a martorilor", prevederile art. 225 din Codul de procedura
civila "permit ilegalitatea ca paratul sa nu se prezinte la
interogatoriu", iar art. 295 din Codul de procedura civila este criticat
deoarece contine expresiile "va putea" si "daca", ceea ce,
in opinia autorului exceptiei, "permite instantei sa fie subiectiva si sa
comita ilegalitati". De aceea motivarea exceptiei poarta, in buna parte,
asupra constitutionalitatii si legalitatii acestor norme permisive,
reprosandu-li-se pretinsa obstructionare a justitiei, incalcarea normelor
procedurale, subiectivismul si arbitrariul. Or, legitimitatea constitutionala a
interpretarii legii de catre judecator deriva din dispozitiile art. 123 alin.
(2), potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai
legii". Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate sa fie mai
restrictiv, obligandu-l pe judecator sa fie mai apropiat de lege. Acelasi
legiuitor poate insa prefera, tinand seama de diversitatea si complexitatea
relatiilor sociale, o redactare generala a legii, fara a intra in detalii,
impunand judecatorului sa determine semnificatia concreta a normei legale in
raport cu datele spetei pe care o solutioneaza. In consecinta, raportandu-se la
aceasta categorie de critici, Curtea constata ca instituirea prin lege a unei
modalitati sau a alteia de reglementare a procedurii de judecata in
solutionarea cauzelor civile este o optiune a legiuitorului, in conformitate cu
dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura
de judecata sunt stabilite de lege".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 156 din Codul de
procedura civila si cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste dispozitii
legale,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr.
2.053/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art.
225 si ale art. 295 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta
|