DECIZIE Nr. 38*) din 5 aprilie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 24 noiembrie 1995
CURTEA CONSTITUTIONALA
*) Definitiva prin nerecurare.
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Ion Filipescu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 1 si 6 din Legea nr. 47/1993, invocata de paratul Petre Carp in Dosarul
nr. 5.391/1993 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia a III-a civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 martie 1995 si sunt
consemnate pe larg in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera si pentru a permite partilor sa depuna note scrise, a
amanat pronuntarea la data de 5 aprilie 1995.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata:
Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia a III-a civila, a sesizat Curtea
Constitutionala, prin incheierea de la data de 5 iulie 1994, pronuntata in
Dosarul nr. 5.391/1993, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1 si 6 din Legea nr. 47t1993, invocata de paratul Petre Carp. Acesta a
depus la dosar concluzii scrise prin care motiveaza exceptia.
Opinia instantei cu privire la aceasta exceptie este ca ea nu este fondata.
In vederea solutionarii exceptiei, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata Camerei Deputatilor,
Senatului si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, deoarece textele art. 1 si 6 din
Legea nr. 47/1993, criticate ca aducand o restrangere a drepturilor parintesti,
nu contravin dispozitiilor art. 49 din Constitutie, care, in alin. (1),
reglementeaza situatiile cand poate interveni o restrangere a exercitiului unor
drepturi sau a unor libertati, printre care si apararea drepturilor
cetatenilor, iar in alin. (2) prevede ca restrangerea unui drept sau a unei
libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si ca nu
poate atinge insasi existenta dreptului sau a libertatii. In acest sens, se
considera ca prevederile art. 1 si 6 din Legea nr. 47/1993 au fost adoptate
tocmai in vederea realizarii protectiei speciale a copiilor, in conformitate cu
art. 45 din Constitutie, precum si cu Declaratia drepturilor copilului,
adoptata de Adunarea Generala O.N.U. la 20 noiembrie 1959, si cu dispozitiile
Conventiei cu privire la drepturile copilului, ratificata si de Romania.
Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctul de
vedere al Guvernului, raportul efectuat in cauza, dispozitiile art. 1 si 6 din
Legea nr. 47/1993, precum si prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al prevederilor Legii nr.
47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Sustinerea paratului ca art. 1 din Legea nr. 47/1993, potrivit caruia
minorul aflat in situatiile prevazute de lege poate fi declarat ca abandonat de
catre parintii sai, daca dezinteresul acestora s-a manifestat mai mult de 6
luni, ar incalca dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie, conform carora
exercitiul anumitor drepturi sau libertati poate fi restrans numai prin lege si
numai daca se impune pentru realizarea unor obiective majore anume determinate,
este neintemeiata.
Textul respectiv aduce, desigur, o restrangere a drepturilor parintilor.
Aceasta restrangere insa se inscrie in cadrul determinat de art. 49 din legea
fundamentala, deoarece, pe de o parte, ea se realizeaza prin lege, iar pe de
alta parte, pentru ca ea se inscrie in randul masurilor destinate realizarii
unora dintre obiectivele avute in vedere de Constitutie: ocrotirea sanatatii si
moralei publice, precum si a drepturilor cetatenilor, in cazul de fata al
copilului. Fapta parintelui care isi abandoneaza copilul nu numai ca este
blamabila din punct de vedere moral, reprezentand o grava atingere adusa
moralei publice, dar poate fi, in acelasi timp, daunatoare pentru sanatatea si
chiar pentru viata copilului lipsit de ingrijirea parinteasca.
Cazurile de forta majora, invocate de parat, in justificarea abandonului nu
sunt de natura sa conduca la o alta solutie, deoarece art. 1 din Legea nr.
47/1993 instituie o simpla prezumtie relativa de desistare de la exercitiul
drepturilor parintesti, ceea ce rezulta si din prevederile alin. 2 din acelasi
articol, care stabilesc ca dezinteresul trebuie sa fie imputabil parintelui.
Daca dezinteresul nu este imputabil acestuia, cum ar fi in situatiile de forta
majora, prezumtia amintita nu mai opereaza. Tot astfel prezumtia poate fi
rasturnata, daca parintele reia legaturile cu copilul sau, in termenul legal,
dovedind ca intentioneaza sa-si indeplineasca indatoririle parintesti.
Prin aceasta, prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 47/1993 se dovedesc
a fi in conformitate cu Constitutia Romaniei. De altfel, ele trebuie apreciate
ca fiind in completa concordanta si cu Declaratia drepturilor copilului,
adoptata de Adunarea Generala O.N.U. la 20 noiembrie 1959, precum si cu
prevederile Conventiei internationale cu privire la drepturile copilului,
ratificata de tara noastra la 28 septembrie 1990, potrivit carora interesele
majore ale copilului trebuie sa reprezinte un criteriu esential de politica
legislativa a statelor. Potrivit art. 19 din aceasta conventie, statele sunt
autorizate sa ia toate masurile legislativ-administrative, sociale si educative
corespunzatoare pentru protejarea copilului impotriva oricaror forme de
violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, ori
de tratamente.
Prevederile conventiei se impun legiuitorului, deoarece, potrivit art. 20
din Constitutie, reglementarile constitutionale referitoare la drepturile
omului vor fi aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, cu pactele si tratatele la care Romania este parte, ale caror
dispozitii au prioritate fata de legea interna.
In spiritul acestor acte internationale, potrivit art. 45 din Constitutie,
copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta
pentru realizarea drepturilor lor.
Textul art. 1 din Legea nr. 47/1993 nu contravine principiilor
constitutionale nici sub aspectul alin. (2) al art. 49 din legea fundamentala,
care precizeaza ca restrangerea prin lege a drepturilor sau a libertatilor nu
trebuie sa aduca atingere existentei dreptului sau libertatii.
In ipoteza textului, parintele insusi este cel care a renuntat, in fapt, la
dreptul sau, abandonand copilul.
In acest sens, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1993 prevede ca "prin
dezinteres se intelege incetarea imputabila a oricaror legaturi intre parinti
si copil, legaturi care sa dovedeasca existenta unor raporturi parintesti
normale".
In cumpana dintre drepturile copilului si cele ale parintelui, dintre
interesele acestora, conform art. 45 din Constitutie, legea confera prioritate
celor dintai.
Criticile referitoare la art. 6 din Legea nr. 47/1993 sunt, la randul lor,
neintemeiate.
Trebuie retinut ca restrangerea drepturilor parintesti pe care o prevede
legea nu este ireversibila, deoarece art. 6 stabileste ca instanta competenta
poate decide oricand, la cererea unuia sau a ambilor parinti, redarea
exercitiului drepturilor parintesti, daca au incetat imprejurarile care au
condus la declararea abandonului si daca redarea exercitiului acestor drepturi
este in interesul copilului.
Faptul ca aceste dispozitii nu se mai pot aplica in cazul in care copilul a
fost adoptat in conditiile legii decurge, pe de o parte, din aceea ca,
abandonand copilul, parintele firesc s-a privat singur de posibilitatea de a
consimti la adoptie, iar pe de alta parte, din imprejurarea ca adoptia;
potrivit conventiei internationale mentionate si Codului familiei, se face in
interesul exclusiv al copilului si desfacerea adoptiei, astfel cum prevede art.
81 din acest cod, poate avea loc numai daca este in interesul adoptatului.
Este de observat ca prevederile art. 6 din Legea nr. 47/1993 fac, intr-un
sens, dubla intrebuintare cu cele ale art. 109 din Codul familiei, potrivit
carora parintele poate fi decazut din drepturile parintesti, daca sanatatea sau
dezvoltarea fizica a copilului este afectata prin exercitarea abuziva a
acestora. Daca art. 6 din lege ar fi eliminat, art. 109 din Codul familiei
si-ar continua aplicarea, fara beneficiul termenului de 6 luni pe care il
prevede legea.
S-a mai sustinut ca textul art. 1 din lege, stipuland un "termen de
prescriptie" de 6 luni, creeaza o bresa in sistemul unitar al dreptului
roman, abatandu-se de la termenul general de prescriptie, ceea ce ar fi
susceptibil de a atrage interventia Curtii Constitutionale.
Sustinerea trebuie inlaturata, deoarece Curtea Constitutionala este
competenta sa se pronunte doar asupra compatibilitatii cu Constitutia a legilor
si ordonantelor, coordonarea legislatiei in vigoare fiind de competenta
autoritatii legiuitoare.
Faptul ca sistemul de declarare a abandonului face sau nu dubla
intrebuintare cu prevederile din Codul familiei referitoare la decaderea din
drepturile parintesti nu releva o problema de neconstitutionalitate, ci una de
coordonare a legislatiei interne si, ca urmare, sustinerile paratului, sub
acest aspect, sunt neconcludente pentru controlul de constitutionalitate.
Fata de cele de mai sus se retine ca articolele invocate din Legea nr.
47/1993 sunt in deplina conformitate cu Constitutia, ele reflectand politica
statului roman de ocrotire a copiilor si a tinerilor, in acord cu conventiile
internationale la care Romania este parte.
In consecinta, pentru considerentele expuse, in temeiul art. 20, art. 45,
art. 49 si art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1)
lit. A.c), art. 23 alin. (1) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 6 din
Legea nr. 47/1993, invocata de Petre Carp in Dosarul nr. 5.391/1993 la
Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia a III-a civila.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 5 aprilie 1995.
PRESEDINTE,
prof. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Radu