participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuţ în Dosarul nr. 5.761/101/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.544D/2015.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi asistat de domnul avocat Ion Doru Bărbuţ din cadrul Baroului Mehedinţi, cu delegaţie la dosar, precum şi personal partea Georgică Cornu şi asistată de domnul avocat Dan Şurianu din cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, deoarece prevederile legale criticate nu sunt previzibile, cetăţeanul fără studii juridice neputând înţelege cu uşurinţă toate situaţiile în care poate fi acuzat de spălare de bani.4. Reprezentantul legal al părţii Georgică Cornu pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 afectează dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la informaţie, deoarece nu sunt clare şi previzibile, sens în care depune note scrise. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale referitoare la aceeaşi soluţie legislativă care se regăsea în varianta anterioară a Legii nr. 656/2002, respectiv la art. 23.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.761/101/2015, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuţ în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că norma de incriminare nu respectă condiţia previzibilităţii, deoarece cuvântul „bani" din titlul legii are un înţeles diferit de al cuvântului „bunuri" folosit de art. 29 alin. (1) lit. c) din lege. De altfel, nici prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002 care definesc unii termeni din respectiva lege nu explică ce se înţelege prin spălarea banilor, rezumându-se la a face trimitere la art. 29. Cu alte cuvinte, această definire sumară a infracţiunii permite organelor judiciare să încadreze foarte uşor în categoria infracţiunii de spălare de bani orice act de deţinere, dobândire sau folosire a unui bun dobândit din săvârşirea infracţiunii, oricare ar fi valoarea bunului (în special bunuri mobile) şi oricare ar fi infracţiunea din care provine bunul. 8. S-a mai arătat că au existat opinii conform cărora nu constituie produs al infracţiunii bunurile provenite din acţiuni principale pentru care pedeapsa maximă nu depăşeşte 5 ani, aceste bunuri putând constitui obiectul material al infracţiunii de tăinuire prevăzută de Codul penal, dar au existat şi opinii potrivit cărora actuala formă a legii este un regres faţă de Legea nr. 21/1991, considerând-o neclară în ce priveşte sfera subiecţilor activi ai infracţiunii, aspect care poate conduce la încălcarea regulii ne bis in idem.9. Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate întrunesc condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate conform prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5). De altfel, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007 că nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege ar contraveni principiului legalităţii pedepsei, deoarece termenul de „infracţiune" este folosit de legiuitor în mod generic pentru a acoperi multitudinea de „infracţiuni de bază" din care pot proveni bunurile. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007, Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009 şi Decizia nr. 856 din 24 iunie 2010. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 faţă de art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statuând că termenul de „infracţiune" este folosit de legiuitor generic, pentru a acoperi multitudinea de „infracţiuni de bază" din care pot proveni bunurile (a se vedea Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007).13. Faţă de susţinerile autorului potrivit cărora dispoziţiile contestate ar da posibilitatea unor multiple interpretări, Avocatul Poporului menţionează că legile pot avea şi un caracter general, motiv pentru care redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută. Cu toate acestea cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare riguroasă coerentă şi previzibilă ce revine instanţei de judecată în virtutea rolului său activ. 14. Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că între cerinţele calitative ale legii trebuie să se numere şi previzibilitatea, adică norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. Ca atare, criticile privind lipsa de previzibilitate şi claritate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 nu pot fi reţinute, din moment ce din redactarea analizată se desprinde în mod neechivoc definiţia infracţiunii de spălare a banilor.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conţinut: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: [...]c)dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni."18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi pe cele ale art. 7 referitor la Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au fost criticate de autor, întrucât nu întrunesc cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate a legii, impuse de art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „Nicio pedeapsă fără lege". În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale, în raport cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reţinut că asemenea critici nu pot fi primite, deoarece termenul de „infracţiune" este folosit de legiuitor generic, pentru a acoperi multitudinea de „infracţiuni bază" din care pot proveni bunurile. Aceste considerente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007, Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 5 iunie 2009 şi Decizia nr. 856 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010. 20. Distinct de acestea, Curtea constată că principiul legalităţii implică o obligaţie pozitivă a legiuitorului, aceea de a reglementa prin texte clare şi precise, claritatea legii fiind apreciată în lumina experienţei juridice normale, iar norma trebuie să fie previzibilă şi accesibilă. 21. Or, admiţându-se, în principiu, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, în materia analizată interdicţia dobândirii, deţinerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, este intrinsecă naturii reglementării. Prin urmare, norma juridică este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului său să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. 22. În concluzie, faptul că infracţiunea se poate comite în diferite modalităţi nu este de natură a afecta prezumţia de constituţionalitate a art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, fiind unanim acceptată cu caracter axiomatic teza interdicţiei dobândirii, deţinerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Împrejurarea că infracţiunea criticată ar fi uşor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituţional primei, deoarece interpretarea şi aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferenţa esenţială dintre spălarea de bani şi tăinuire este că la dobândirea unui bun în cazul infracţiunii de spălare a banilor fondurile provin din operaţiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuţ în Dosarul nr. 5.761/101/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru