DECIZIE Nr.
379 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 si 292 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 10 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 292 din Codul
penal, excepţie ridicată de Ioana Sfârâială în Dosarul nr.
758/2/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal
părţile Camelia Melinte, Gheorghe Dinu şi Mariana Dinu, lipsind
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Părţile Camelia Melinte, Gheorghe Dinu
şi Mariana Dinu solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 758/2/2009, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 145 şi 292 din Codul penal. Excepţia a
fost ridicată de Ioana Sfârâială cu ocazia soluţionării
recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă
plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale
sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.
215 şi 292 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că art. 145 şi 292 din Codul penal
încalcă egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiile
constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la
rolul Ministerului Public, în măsura în care instanţele
judecătoreşti sunt excluse din rândul autorităţilor şi
instituţiilor publice prevăzute de art. 145 din Codul penal,
respectiv plângerile adresate instanţei nu fac parte din declaraţiile
la care se referă art. 292 din Codul penal.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivarea acesteia
privind, în realitate, interpretarea dispoziţiilor de lege criticate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 145 şi 292 din Codul penal sunt
constituţionale, invocând în acest sens deciziile Curţii
Constituţionale nr. 276/2002 şi nr. 692/2007. Arată că, în
realitate, criticile vizează interpretarea textelor de lege atacate, ceea
ce nu poate constitui însă obiect al controlului de
constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile părţilor prezente, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 145 şi 292 din Codul penal, având
următorul cuprins:
-Art. 145: „Prin termenul «public» se înţelege
tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice,
instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea,
folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de
interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt
de interes public.";
- Art. 292: „Declararea necorespunzătoare
adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori
unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în
vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul,
atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia
făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."
In susţinerea neconstituţionalităţii
acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare
la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 131 privind rolul
Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei critică, în realitate,
modul de aplicare a legii de către instanţa de judecată.
Eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea
excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului
acesteia, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate
de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 292 din Codul
penal, excepţie ridicată de Ioana Sfârâială în Dosarul nr.
758/2/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică