DECIZIE   Nr. 377 din 14 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 885 din 12 decembrie 2003

    Nicolae Popa              - presedinte
    Costica Bulai             - judecator
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Lucian Stangu             - judecator
    Ioan Vida                 - judecator
    Paula C. Pantea           - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava in Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Arata ca textele criticate pentru neconstitutionalitate, care permit substituirea, prin dispozitia judecatorului-sindic, a administratorului unei societati comerciale cu un lichidator, nu incalca dreptul de proprietate, care trebuie exercitat cu buna-credinta si in limitele stabilite de lege.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 56/F/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava intr-o cauza avand ca obiect procedura falimentului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 22 si art. 23 lit. b), c) si i) din Legea nr. 64/1995, care permit substituirea, prin dispozitia judecatorului-sindic, a administratorului unei societati comerciale cu terte persoane, respectiv cu lichidatori, lezeaza "dreptul legitim la asociere si la ocrotirea proprietatii private". Arata ca lichidatorul, ca mandatar al debitorului, nu a fost desemnat ca atare de catre adunarea generala a asociatilor si actioneaza contrar vointei debitorului. Art. 23^1 din lege prevede autentificarea prin incheierea judecatorului-sindic a actelor incheiate de lichidator, desi, potrivit Legii nr. 36/1995, "singurele persoane indrituite in autentificarea actelor juridice in formele prescrise de legiuitor" sunt notarii publici. Considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1), (2), (3) si (6) din Constitutie, precum si reglementarilor din art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si din art. 1 din Primul protocol aditional la aceasta conventie.
    Tribunalul Suceava apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat "desemnarea administratorilor judiciari ori a lichidatorilor, altii decat administratorii societatii, este realizata in scopul satisfacerii cererilor creditorilor, care nu au fost realizate de catre conducerea societatii", iar autentificarea de catre judecatorul-sindic a actelor incheiate de lichidator este prevazuta tocmai in beneficiul debitorului, pentru ca bugetul acestuia sa nu fie grevat si cu taxele si comisioanele notariale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt intemeiate, deoarece ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea se dispune fata de debitorul aflat intr-o situatie in care nu exista posibilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, iar desemnarea unui lichidator se impune "tocmai pentru inscrierea in normele constitutionale menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prevazute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutia Romaniei"; dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constitutie, avand in vedere ca "dreptului de proprietate apartinand debitorului ii corespunde si obligatia corelativa a exercitarii lui cu buna-credinta, iar nu in dauna creditorilor"; accesul la justitie este asigurat, chiar si hotararile judecatorului-sindic putand fi atacate cu recurs; masurile pe care le poate dispune judecatorul-sindic nu sunt contrare reglementarilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori ale art. 1 din Primul protocol aditional; autentificarea prin incheierea judecatorului-sindic a actelor lichidatorului este o atributie legala prevazuta de art. 10 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 64/1995, fara a fi contrara vreunei norme constitutionale.
    Guvernul apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei sunt vadit neintemeiate. Arata, in acest sens, ca scopul principal al Legii nr. 64/1995 vizeaza acoperirea datoriilor pe care debitorul le-a acumulat fata de creditorii sai, reglementand o procedura de executare silita la care participa toti creditorii. Lichidatorul este desemnat in momentul in care se constata ca nu mai exista sanse de redresare a activitatii debitorului si ca este nevoie de transformarea in lichiditati a bunurilor din averea sa, iar "efectuarea operatiunilor de valorificare a bunurilor din averea societatii debitoare de catre conducerea acesteia ar reprezenta o prima de incurajare pentru conducerile care au dat dovada de calitati defectuoase in administrarea societatii si, prin urmare, ar agrava situatia creditorilor, prin scaderea sumelor pe care acestia trebuie sa le obtina". Prin dispozitiile legale criticate nu este incalcat dreptul de proprietate, drept care trebuie exercitat cu buna-credinta si in limitele stabilite de lege, ceea ce debitorul nu a facut. Aceste dispozitii legale nu contravin nici prevederilor constitutionale privind caracterul de economie de piata al economiei Romaniei, ci sunt menite sa intareasca acest caracter. Atributia judecatorului-sindic de a autentifica anumite acte nu este contrara prevederilor constitutionale, ci este prevazuta pentru asigurarea scaderii la minimum a cheltuielilor legate de administrarea procedurii.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002:
    - Art. 22: "(1) In cazul in care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicandu-se, in mod corespunzator, art. 17, 19, 20, 21 si art. 69 alin. (4).
    (2) Atributiile administratorului inceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.
    (3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior.";
    - Art. 23: "Principalele atributii ale lichidatorului, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
    b) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
    c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; [...]
    i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;";
    - Art. 23^1: "(1) Actele incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic.
    (2) Judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de autentificare, in baza careia actul va putea fi inscris in registrele de publicitate."
    Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale si reglementari internationale:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie";
    - Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
    - Art. 135 alin. (1), (2), (3) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea.
    (2) Proprietatea este publica sau privata.
    (3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. [...]
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.";
    - Art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994;
    - Art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si la reglementarile internationale invocate, Curtea retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, desemnarea lichidatorului are loc dupa trecerea la faza falimentului, dupa ce s-a constatat ca debitorul nu a putut prezenta nici un plan viabil si acceptabil de redresare economico-financiara, pentru a redeveni solvabil si pentru a satisface creantele creditorilor.
    Lichidatorul, in exercitarea atributiilor sale legale, trebuie sa apere, deopotriva, interesele legitime atat ale creditorilor, cat si ale debitorului, desfasurandu-si activitatea sub controlul judecatorului-sindic si in mod transparent, cu participarea partilor din proces.
    Preluarea de catre lichidator a conducerii, in tot sau in parte, a activitatii debitorului se impune pentru ca acesta s-a dovedit incapabil de a-si conduce activitatea in mod eficient, cat si pentru prevenirea producerii de noi pagube sau pierderi, in detrimentul satisfacerii creantelor creditorilor.
    In cazurile in care se constata ca debitorul, cu rea-credinta, a incheiat acte frauduloase, transferuri cu caracter patrimonial sau alte operatiuni comerciale, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor, anularea acestor acte trebuie ceruta in justitie pentru reintregirea patrimoniului in scopul satisfacerii creditorilor, titularul unor asemenea actiuni neputand fi altul decat lichidatorul.
    Daca debitorul, anterior deschiderii procedurii falimentului, nu a vandut bunurile din patrimoniul sau pentru achitarea datoriilor acumulate, aceasta vanzare trebuie facuta de lichidator, in conditiile legii, lichidarea patrimoniului mergand pana la satisfacerea integrala a creantelor.
    Liberul acces la justitie nu poate fi considerat ingradit, intrucat este evident ca procesul, in care debitorul este parte, este in curs, acesta avand si dreptul sa atace cu recurs hotararile judecatorului-sindic.
    Obligatia constitutionala a statului de a ocroti proprietatea, indiferent de titular si indiferent de forma acesteia, este una general valabila, atat pentru proprietatea debitorului, cat si pentru proprietatea si creantele creditorilor. Nimeni nu-si poate exercita dreptul de proprietate in mod abuziv, in paguba altora. In acest sens, art. 54 din Constitutie prevede ca "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti".
    Obligatia statului de a asigura "libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" este, de asemenea, o obligatie generala, ce trebuie indeplinita fara privilegii si fara discriminari. Astfel, legea trebuie sa apere si interesele legitime ale creditorilor.
    Nici o dispozitie constitutionala nu prevede dreptul sau competenta exclusiva de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind in drept de a deroga printr-o lege de la reglementarile cuprinse intr-o alta lege. Pe de alta parte, dreptul judecatorului-sindic de a autentifica prin incheiere actele incheiate de lichidator, prevazut de art. 23^1 din Legea nr. 64/1995, este instituit tocmai in interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe si onorarii.
    Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate nu impiedica indeplinirea, in cadrul procedurii falimentului, a cerintelor unui proces echitabil, prevazute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Cat priveste paragraful 2 al art. 6 din acelasi act normativ, acesta se refera la prezumtia de nevinovatie in cauzele penale si nu are, asadar, incidenta in cauza de fata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava in Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 octombrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. Nicolae Popa

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu