DECIZIE Nr. 376 din 14 octombrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin.
(1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 12 decembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Danubiana - Roman" - S.A. din
Roman si de Societatea Comerciala "Romecanica" - S.R.L. din Roman in
Dosarul nr. 2.464/2002 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca Legea nr. 10/1972 -
Codul muncii a fost abrogata prin Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Noul
Cod al muncii nu mai pastreaza decat partial prevederile anterioare, astfel
incat critica de neconstitutionalitate formulata in cauza de fata a ramas fara
obiect.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
2.464/2002, Curtea de Apel Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133
alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman si de Societatea
Comerciala "Romecanica" - S.R.L. din Roman intr-un litigiu de munca
legat de desfacerea unor contracte de munca. Dupa sesizarea Curtii Constitutionale,
instanta judecatoreasca a solicitat restituirea dosarului cauzei in vederea
judecarii recursului declarat impotriva incheierii de sesizare si de suspendare
a judecatii. Recursul a fost respins prin Decizia nr. 1.723 din 23 aprilie 2003
a Curtii Supreme de Justitie, considerandu-se ca incheierea de sesizare a
Curtii Constitutionale si de suspendare a judecarii cauzei este legala si
temeinica. Dosarul a fost reprimit la Curtea Constitutionala la data de 9
septembrie 2003.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 133 alin. (1) din Codul muncii se manifesta ca o expresie a
"doctrinei socialist-comuniste", deoarece obliga unitatea angajatoare
ca, in cazul desfacerii contractului de munca pentru motivele prevazute de art.
130 alin. (1) lit. a) - c), e) si f) din Codul muncii, sa ofere salariatului
respectiv un alt loc de munca, corespunzator pregatirii sale, solicitand in
acest scop sprijinul organului ierarhic superior si al organelor de repartizare
in munca, ori sa ia masuri pentru recalificarea salariatului in cauza.
Considera ca textul criticat nu are in vedere faptul ca actuala Constitutie
consacra dreptul la munca si nu obligatia de a avea un loc de munca. Contrar
principiilor economiei de piata, "se incearca a se trece din
responsabilitatea exclusiva a statului in responsabilitatea unor persoane
juridice luarea unor masuri privind asistenta persoanelor in gasirea unui loc
de munca, ba mai mult, chiar in calificarea acestora". In opinia autorilor
exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale
ale art. 1 alin. (3) - statul de drept, democratic si social; ale art. 38 alin.
(1) si (2) - dreptul la munca si la protectia sociala a muncii; ale art. 43 -
obligatia statului de a asigura un nivel de trai decent; ale art. 134 alin. (1)
si alin. (2) lit. a), b) si f) - economia de piata si, in consecinta, trebuie
considerate ca fiind abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constitutie.
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii
"este intemeiata in raport de schimbarile legislative esentiale care au
avut loc din momentul adoptarii acestui text de lege si pana in prezent".
Guvernul apreciaza, intr-o cauza avand acelasi obiect, ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Considera ca textul art. 133 alin. (1)
din Codul muncii nu incalca prevederile art. 38 alin. (2) din Constitutie si nu
vine in contradictie nici cu prevederile constitutionale ale art. 43 alin. (2)
care statueaza ca forma de asigurare a nivelului de trai si "ajutorul de
somaj". Se mai arata ca obligatiile unitatii, prevazute de art. 133 alin.
(1) din Codul muncii "constituie o forma de protectie sociala a muncii
salariatilor, care trebuie insa inteleasa ca o obligatie de diligenta (si nu de
scop); ca urmare, in caz de imposibilitate a realizarii acestei obligatii,
contractul de munca se desface si persoana respectiva, in baza deciziei de
desfacere a contractului de munca, isi intocmeste formele pentru trecerea in
somaj, potrivit dispozitiilor Legii nr. 1/1991".
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii care au urmatoarea
redactare: "In cazul in care contractul de munca urmeaza sa fie desfacut
din initiativa unitatii pentru motivele prevazute in art. 130 alin. (1) lit. a)
- c), e) si f), aceasta este obligata sa ofere persoanelor in cauza trecerea in
alta munca corespunzatoare, solicitand in acest scop sprijinul organului
ierarhic superior si al organelor de repartizare in munca sau, dupa caz, sa ia
masuri pentru recalificarea acestor persoane".
In sustinerea neconstitutionalitatii textului de lege criticat au fost
invocate urmatoarele prevederi constitutionale:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- Art. 38 alin. (1) si (2): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de
protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si
al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte
situatii specifice.";
- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de
trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la
asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte
forme de asistenta sociala prevazute de lege.";
- Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a), b) si f): "(1) Economia
Romaniei este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara; [...]
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman
in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate prin raportarea criticilor
formulate la dispozitiile si principiile constitutionale, Curtea constata
urmatoarele:
Legea nr. 10/1997 - Codul muncii a fost in intregime abrogata de la data de
1 martie 2003 prin art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003. Dispozitiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 sunt pastrate numai
partial de noul Cod al muncii. Astfel, art. 64 prevede ca: "(1) In cazul in
care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d),
precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in
temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului
alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala
sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a
muncii.
(2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante
potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei
teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii
salariatului, corespunzator pregatirii profesionale sau, dupa caz, capacitatii
de munca stabilite de medicul de medicina a muncii, urmand sa ii comunice
salariatului solutiile propuse de agentie.
(3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la
comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) si (2) pentru a-si
manifesta expres consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
(4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta expres consimtamantul in
termenul prevazut la alin. (3), precum si in cazul in care agentia teritoriala
de ocupare a fortei de munca nu poate indeplini obligatia prevazuta la alin.
(2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c)
salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul
colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.
Conform noii reglementari legale, obligatiile angajatorului sunt impuse
pentru trei situatii in care urmeaza a se dispune concedierea salariatului,
respectiv cand, prin expertiza medicala, "se constata inaptitudinea fizica
si/sau psihica a salariatului" pentru indeplinirea atributiilor
corespunzatoare locului de munca ocupat, cand "salariatul nu corespunde
profesional locului de munca in care este incadrat" si cand contractul de
munca a incetat de drept "ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in
functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru
motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti
de reintegrare". Aceste obligatii constau in oferirea unui alt loc de munca
corespunzator, daca exista unul vacant in unitate, in solicitarea sprijinului
agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca si comunicarea catre salariat
a propunerilor facute de agentie.
Oferirea unui alt loc de munca este obligatorie numai daca exista asemenea
loc de munca vacant in unitate. Nu s-a mai pastrat obligatia de a solicita
sprijinul organului ierarhic superior si a organelor de repartizare in munca si
nici aceea de a lua masuri pentru recalificarea persoanelor ale caror contracte
individuale de munca ar urma sa fie desfacute.
In aceste conditii, Curtea constata ca nu mai au obiect criticile de
neconstitutionalitate formulate de autorii exceptiei, iar noile reglementari
legale sunt in concordanta cu dispozitiile si principiile Constitutiei.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin.
(1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman si de Societatea
Comerciala "Romecanica" - S.R.L. din Roman in Dosarul nr. 2.464/2002
al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 octombrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Madalina Stefania Diaconu