DECIZIE   Nr. 375 din 4 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 463 din 29 mai 2006

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           - judecător

Aspazia Cojocaru              - judecător

Acsinte Gaspar                  - judecător

Kozsokar Gabor                 - judecător

Petre Ninosu                      - judecător    

Ion Predescu                      -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu       -  judecător

Iuliana Nedelcu                 -   procuror

Marieta Safta                     -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 19.968/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.

Având cuvântul, Miron Victor Panaitescu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 19.968/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron Victor Panaitescu în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece condiţionează introducerea cererii de revizuire întemeiată pe descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, de necesitatea ca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. In opinia autorului excepţiei, această condiţie impusă de norma criticată este „restrictivă" şi, întrucât a fost eliminată calea de atac a recursului în anulare, se creează posibilitatea ca un abuz al instanţei de recurs să nu mai poată fi îndreptat.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „între textul invocat ca neconstituţional şi prevederile constituţionale la care se face referire nu există nici o incompatibilitate."

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art.  146 lit. d) din Constituţie, ale art.  1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."

Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că art. 394 din Codul de procedură penală, în ansamblul său, a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că „dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură penală sunt în acord [...] cu prevederile care reglementează dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [...]. Astfel, faptul că revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, este determinat de caracterul acesteia de cale extraordinară de atac şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. [...] Posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii reprezintă o garanţie în plus a eliminării pericolului neîndreptării erorilor judiciare, în concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept."

Intrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea, fiind aplicabile şi în ceea ce priveşte alin. 2 al art. 394 din Codul de procedură penală, care condiţionează revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

De altfel, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, precum şi a condiţiilor în care poate fi exercitată această cale de atac.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.  146 lit. d) şi al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 19.968/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta