DECIZIE Nr.
374 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301
alin. 1 teza întai, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întai, art.
342 alin. 2 teza întai, art. 385 2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art.
278 1 alin. 10 teza întai, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 302 din 10 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi
5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1
teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 3852 raportat la art.
362 alin. 1 lit. a), art. 2781 alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1
şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales, domnul avocat Ionel Iordache din
cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului
excepţiei, care pune concluzii de admitere, arătând că
Ministerul Public, prin posibilitatea conferită de textele criticate, se transformă
în apărătorul procurorului, ca persoană cercetată, astfel
că, în dezacord cu principiile constituţionale, face oficiu de
apărare. Prin urmare, de vreme ce procedura contestată nu oferă
nicio garanţie, există un real conflict de interese între procuror,
ca făptuitor, şi Ministerul Public, pe de o parte, şi interesul
public, pe de altă parte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
deoarece critica autorului vizează atât modul de aplicare a textelor într-un
caz concret, cât şi o mascată propunere de modificare a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.181/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi,
art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza
întâi, art. 3852 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 2781
alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în dosarul de mai
sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 129, art. 131, art. 132, art. 1
alin. (3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1),
art. 16 alin. (1)si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1),
art. 26, art. 30 alin. (1) si (2), art. 52 alin. (3), art. 126 alin. (1), alin.
(2) şi alin. (5) teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi alin. (4),
deoarece în cauza dedusă judecăţii Ministerul Public nu poate
reprezenta interesul privat al unui cetăţean care are şi
funcţia de procuror, adică prepus al său, fără a se
abate de la rolul constituţional. Aşa fiind, partea adversă este
privată de un proces echitabil, evitându-se posibilitatea ca aceasta
să acţioneze în instanţă Ministerul Public ca parte responsabilă
civilmente.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, cu denumirea
marginală Procedura la instanţa de executare, art. 301 alin. 1
teza întâi, cu denumirea marginală Drepturile procurorului şi ale
părţilor în instanţă, art. 316 alin. 1 şi 2, cu
denumirea marginală Rolul procurorului, art. 340 alin. 1 teza
întâi, cu denumirea marginală Dezbaterile şi ordinea în care se
dă cuvântul, art. 342 alin. 2 teza întâi, cu denumirea marginală Concluzii
scrise, art. 3852, cu denumirea marginală Persoanele
care pot face recurs, raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), cu denumirea
marginală Persoanele care pot face apel, art. 2781 alin.
10, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată, art. 462 alin. 1 şi 2, cu denumirea marginală Rezolvarea
contestaţiei, toate din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că din analiza criticilor avansate de autor se
desprinde concluzia potrivit căreia autorul este nemulţumit de
posibilitatea conferită procurorului de a formula recurs într-o cauză
atunci când calea de atac profită unei persoane cercetate care
îndeplineşte funcţia de procuror. Aşa fiind şi ţinând
seama de obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de
neconstituţionalitate, respectiv un recurs formulat împotriva unei
sentinţe penale pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8
lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că,
în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod referitoare la
persoanele care pot face apel, excepţia este inadmisibilă, neavând,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătură cu
soluţionarea cauzei. De asemenea, Curtea constată că nu sunt
afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul
Ministerului Public şi la statutul procurorilor, deoarece
dispoziţiile art. 3852 şi art. 2781 alin. 10
din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face
recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din
Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii, adică
aşa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de
Parlament ca unică autoritate legiuitoare a ţării. In
conformitate cu prevederile art. 131 din Constituţie, în sistemul
procesului penal român, cu excepţiile prevăzute de lege, procurorul
este titularul acţiunii publice, iar nu persoana vătămată.
Aşa fiind şi în conformitate cu interesele generale ale societăţii,
procurorul este singurul în drept să dinamizeze procesul penal prin
folosirea căilor de atac. De altfel, faptul că o persoană
cercetată are calitatea de magistrat nu presupune existenţa unui
conflict de interese între acesta şi cel care îl cercetează ori
judecă, deoarece între ei nu se află, aşa cum susţine în
mod eronat autorul excepţiei, raporturi de prepuşenie menite să
afecteze imparţialitatea justiţiei. Aceasta, deoarece în materie
penală răspunderea este personală, iar procurorul, în calitate de
reprezentant al Ministerului Public, apără ordinea de drept, precum
şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
indiferent de funcţiile pe care le îndeplinesc aceştia din urmă,
singura calitate ce prevalează fiind doar aceea de cetăţean.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi
5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin.' 1
teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi şi art. 462 alin. 1 şi 2 din
Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul
excepţiei s-a limitat doar la o simplă enumerare a lor,
fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea
acestora cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în
formă scrisă şi motivate".
In concluzie, Curtea urmează a respinge
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin.
1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin.' 1 teza întâi, art.
316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi
şi art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală ca
inadmisibilă şi a dispoziţiilor art. 3852 şi
art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală ca
nefondată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3852 şi
art. 2781 alin. 10 teza întâi din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr.
2.181/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art.
460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1
şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi şi
art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru