DECIZIE Nr.
374 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta
Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata si ale art. 186 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 340 din 18 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi art. 186 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim" - S.R.L. din
Drăgăneşti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocatul Cristian Pustin
pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei arată că, deşi
Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, soluţia legislativă
criticată a fost preluată de actul abrogator, respectiv Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 17/2000, şi solicită Curţii să se pronunţe faţă de art. 2 alin.
1 lit. b) din acest act normativ. In ceea ce priveşte art. 186 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, arată că redactarea acestui text de lege permite
interpretări ce contravin dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa
Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, iar reglementarea actuală a taxei
pe valoarea adăugată, cuprinsă în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu
mai cuprinde soluţia
legislativă criticată. In ceea ce priveşte art. 186 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003, consideră că acesta nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie 2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi art. 186 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „General
Transilvania Exim" - S.R.L. din Drăgăneşti cu prilejul soluţionării
recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 338/CA/2005-PI din 28 noiembrie
2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială si de contencios
administrativ si fiscal în Dosarul nr. 5.976/CA/2004.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, prin
formularea lor ambiguă, permit interpretări eronate, precum aceea că includ „şi
operaţiunile strict contabile cu bunuri efectuate în cadrul asociaţiei în
participaţiune care defactoşi de jure nu presupun un transfer de
proprietate", încălcându-se astfel prevederile constituţionale referitoare
la libertatea economică, la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, la garantarea
şi ocrotirea dreptului de proprietate şi la obligaţia statului de a asigura
valorificarea tuturor factorilor de producţie. Art. 186 alin. (3) din Codul de
procedură fiscală, prevăzând posibilitatea desfiinţării şi înlocuirii actului
administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârşit,
ceea ce este de natură să bulverseze activitatea operatorului de comerţ controlat şi să creeze o stare
de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia obligaţiilor sale faţă de stat
până când se vor recunoaşte rezultatele noului control
fiscal.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia ridicată nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că Legea
nr. 571/2003, care reglementează în prezent taxa pe valoarea adăugată, nu a
preluat soluţia legislativă a art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 3/1992, criticată de autorul excepţiei, iar în ceea ce priveşte art. 186
alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, consideră că dispoziţiile
constituţionale invocate nu sunt incidente, în speţă fiind vorba despre stricta
aplicare a legii.
Avocatul Poporului arată
că Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost expres abrogată, iar soluţia legislativă
din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este păstrată în actul normativ în vigoare care
reglementează domeniul respectiv, şi anume Legea nr. 571/2003. Astfel, excepţia
privind acest text de lege este inadmisibilă. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, arată că acestea constituie
norme de procedură şi nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Conform încheierii de sesizare,
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2
alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea
adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din
12 decembrie 1995, şi art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. In ceea ce priveşte acest din urmă
text de lege, Curtea constată că, în realitate, critica de
neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. (3).
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr.
3/1992: „In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile cu plată, precum şi cele
asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanţe, efectuate de o manieră
independentă de către persoane fizice sau juridice, privind: [...]
b) transferul proprietăţii bunurilor imobiliare
între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau
persoane fizice;";
- Art. 186 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „Prin decizie se poate desfiinţa total sau
parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un
nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele
deciziei de soluţionare."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1)
şi alin. (2) teza întâi care se referă la garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private; art. 45 privind libertatea economică; art. 56 alin. (2) şi (3) privind
aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi stabilirea acestora numai prin lege;
art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura cadrul
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 139
alin. (1) referitoare la stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor şi a
altor venituri ale bugetului de stat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, anterior sesizării sale, Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost
expres şi integral abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2000
privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 113 din 15
martie 2000. Aceasta, la rândul ei, a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr.
345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003,
care, de asemenea, a fost integral şi expres abrogată
prin art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 927 din 23 decembrie 2003.
In prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată
în titlul VI al Codului
fiscal, respectiv art. 126 stabileşte sfera de aplicare a taxei pe valoarea
adăugată, iar art. 128 determină operaţiunile impozabile. In redactarea acestor
noi texte de lege nu este preluată esenţa soluţiei legislative anterioare,
considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională.
De altfel, Curtea constată că autorul excepţiei critică
în special Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 512/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 11
septembrie 1998, dispoziţii a căror formulare poate determina aplicarea abuzivă
a textului de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, nici dispoziţiile unui act normativ care nu mai este în
vigoare şi nici normele de aplicare aprobate printr-o hotărâre a Guvernului nu
pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate exercitat în temeiul
art. 146 lit. d) din Constituţie. Astfel, în privinţa art. 2 alin. 1 lit. b)
din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează
a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 186 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că acest text de lege face
parte din reglementarea modului de soluţionare de către organele finanţelor
publice a contestaţiilor formulate împotriva actelor de constatare şi a
dispoziţiilor fiscale. Textul criticat are în vedere situaţia în care se
constată că actul administrativ fiscal a fost greşit întocmit, contestaţia
fiind întemeiată. In consecinţă, aceasta prevede că, prin decizia de
soluţionare a contestaţiei, actul administrativ iniţial poate fi desfiinţat
integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu
respectarea întocmai a dispoziţiilor deciziei.
Din acest text de lege nu rezultă însă că întocmirea
noului act administrativ fiscal ar implica necondiţionat efectuarea unui nou control fiscal şi cu
atât mai puţin şirul nesfârşit al controalelor. Oricum, efectuarea controalelor
de către organele competente ale administraţiei financiare la agenţi economici
cu privire la respectarea legislaţiei şi a disciplinei financiare nu poate fi
considerată ca fiind contrară principiului constituţional al libertăţii
economice, întrucât şi această
libertate trebuie să se manifeste cu respectarea cadrului legal.
Prevederile art. 56, art. 135 şi art. 139 din
Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât nu vizează efectuarea controalelor
fiscale, stabilirea şi valorificarea rezultatelor acestora şi nici procedura de
soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drăgăneşti
în Dosarul nr. 705/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea