DECIZIE Nr.
370 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 si art. 29 din Legea serviciilor
comunitare de utilitati publice nr. 51/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 340 din 18 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art.
15-17 şi art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.
326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal" - S.A.
din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia comercială.
La apelul nominal răspunde Consiliul Local al
Municipiului Oneşti, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Oneşti
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând la dosar note
scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 4.976/1/2005, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12
alin. (1), art. 15-17 şi art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie
comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Apă Canal" - S.A. Oneşti.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin.
(1) şi (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului şi protecţia
concurenţei loiale. In acest sens, arată că „prevederile legale care permit
autorităţilor publice să decidă exercitarea serviciilor de gospodărie comunală
prin gestiune directă blochează accesul tuturor celorlalţi agenţi economici la
aceste activităţi, în condiţiile în care serviciile de gospodărie comunală reprezintă
un segment semnificativ al activităţii economice".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială nu şi-a exprimat opinia asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate
în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi ale art. 22 din Legea
serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001. Din motivarea excepţiei rezultă că, în
realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 16
şi 17 din lege, referitoare la una dintre modalităţile de gestiune a
serviciilor publice de gospodărie comunală, şi anume gestiunea directă.
Totodată, se constată că, ulterior sesizării Curţii
Constituţionale, prin dispoziţiile art. 55 din Legea serviciilor comunitare de
utilităţi publice nr. 51/2006, legea iniţial criticată a fost integral
abrogată, însă prevederile art. 16 şi 17 din aceasta au fost, în principiu,
preluate de dispoziţiile art. 23 şi 29 din noua lege în materie.
Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie în prezent dispoziţiile art. 23 şi 29 din Legea serviciilor
comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 254
din 21 martie 2006 (în vigoare din data de 21 martie 2007), al căror conţinut
este următorul:
- Art. 23: „(1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare
şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în
condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele
modalităţi:
a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.
(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de
utilităţi publice se stabileşte prin hotărâre a consiliilor locale, a
consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a
asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în funcţie de natura şi starea
serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de
interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice.
(4) Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui
serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se
realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini
elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale sau de
asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu
regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.
(5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de
asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de
organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care
conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi
publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa
serviciilor de utilităţi publice."
- Art. 29: „(1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care
autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare
comunitară, după caz, îşi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile şi
responsabilităţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la
furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi la administrarea şi
exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente.
(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri
proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de
dezvoltare comunitară, înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale
consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale
asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi:
a) compartimente de specialitate, fără personalitate
juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori
judeţean al unităţii administrativ-teritoriale;
b) servicii publice sau direcţii de specialitate,
fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al
consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale, având
autonomie financiară şi funcţională;
c) servicii publice sau direcţii de specialitate,
cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori
judeţean al unităţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare
comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie şi autonomie
financiară şi funcţională.
(3) Operatorii
organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt
subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, posedă un patrimoniu
propriu, funcţionează pe bază de gestiune economică şi se bucură de autonomie
funcţională şi financiară; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii,
buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.
(4) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în
regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice
prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente
acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de
consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de
asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz, precum şi pe baza licenţei
eliberate de autoritatea de reglementare competentă.
(5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în
regim de gestiune directă se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de
autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare
comunitară, după caz.
(6) Excedentele anuale rezultate din execuţia
bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care
gestionează un serviciu comunal de utilităţi publice, rămase la finele
exerciţiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.
Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi
destinate cofinanţării acestora se administrează şi se utilizează potrivit
acordurilor de finanţare încheiate.
(7) Operatorii care furnizează/prestează servicii
de utilităţi publice în regim de gestiune directă au obligaţia calculării,
înregistrării şi recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor
servicii prin tarif sau prin preţ."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.
45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a)
referitoare la libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
Examinând excepţia ridicată, Curtea reţine că Legea
serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 creează un cadru
juridic unitar, îmbunătăţit faţă de vechea reglementare, în consonanţă cu
principiile generale statuate la nivel european - universalitatea,
continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea tarifară, protecţia
utilizatorilor, dar şi cu regulile esenţiale ale înfiinţării, funcţionării şi
gestionării serviciilor publice, în contextul cărora autorităţilor publice le
revin obligaţii şi responsabilităţi precise pentru satisfacerea, cu celeritate,
a intereselor şi a nevoilor cetăţenilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 23
şi 29 din Legea nr. 51/2006 faţă de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din
Constituţie, Curtea constată că instituirea competenţei exclusive a
autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte înfiinţarea,
organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor
de utilităţi publice, precum şi gestiunea propriu-zisă a acestor servicii prin
compartimentele de specialitate sau servicii publice înfiinţate prin hotărâri
ale consiliilor locale, care să asigure această competenţă, nu este contrară
economiei de piaţă şi libertăţii comerţului. De altfel, conform art. 23 alin.
(5) din lege sunt interzise orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice
practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma
de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea
caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea,
împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi
publice.
Dispoziţiile art. 23 şi 29 din Legea nr. 51/2006 nu
contravin, aşa cum susţine autorul excepţiei, nici prevederilor art. 45 din
Constituţie privind libertatea economică. Dimpotrivă, textul constituţional
consacră accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, care
însă este garantat dacă aceasta, ca şi libera iniţiativă, se exercită în
condiţiile legii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi
publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă
Canal" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu