Decizia Nr.369 din 16.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constanţa Puiu şi Iosif Puiu în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.2.4 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.505D/2018.2. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 806D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Victor Pomponiu în Dosarul nr. 21.478/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.944D/2019 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de George Ene Nicanor prin mandatar Dragoş Marian Ene, în Dosarul nr. 7.089/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi în Dosarul nr. 1.965D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ionel Neagu în Dosarul nr. 164/314/2018/al.1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.944D/2019, pentru partea Mecano Import Export - S.A. din Bucureşti, se prezintă domnul avocat Paul Ioan Martin din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mecano Import Export - S.A. din Bucureşti a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.6. De asemenea, magistratul-asistent referă că în Dosarul nr. 1.944/2019, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus un punct de vedere prin care solicită admiterea excepţiei acesteia, precum şi copii ale unor documente din dosare.7. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 806D/2019, nr. 1.944D/2019 şi nr. 1.965D/2019 la Dosarul nr. 1.505D/2018.8. Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi cel al Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 806D/2019, nr. 1.944D/2019 şi nr. 1.965D/2019 la Dosarul nr. 1.505D/2018, care a fost primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acelaşi timp, că instanţa de contencios constituţional are o bogată jurisprudenţă în materie.10. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:11. Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.2.4, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constanţa Puiu şi Iosif Puiu într-un dosar în care s-au formulat o cerere de ajutor public judiciar şi o cerere de recuzare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.505D/2018.12. Prin Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 21.478/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Victor Pomponiu într-un dosar în care s-a formulat o cerere de recuzare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 806D/2019.13. Prin Încheierea din 14 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.089/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de George Ene Nicanor, prin mandatar Dragoş Marian Ene, într-un dosar în care s-a formulat o cerere de recuzare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2019.14. Prin Încheierea din 20 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 164/314/2018/al.1, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ionel Neagu într-un dosar în care s-a formulat o cerere de recuzare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.965D/2019.15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a limitat accesul liber la justiţie şi dreptul de a beneficia de un proces echitabil. Lipsa veniturilor necesare achitării taxei de timbru face imposibilă promovarea unei cereri de recuzare şi, implicit, soluţionarea cauzei de către o instanţă imparţială.16. Statul are obligaţia să creeze condiţiile pentru creşterea calităţii vieţii şi nu să actualizeze în mod inuman cuantumul taxelor judiciare de timbru. Prin acest text se instituie o inegalitate de tratament în ceea ce priveşte regimul de stabilire a taxei judiciare de timbru privind cererea de recuzare, întrucât, deşi prin cerere se solicită recuzarea completului de judecată, în cauzele în care completul este format dintr-un singur judecător, taxa este de 100 lei, iar în cauzele în care completul este format din mai mulţi judecători, cererea de recuzare trebuie timbrată cu 100 de RON pentru fiecare judecător, în acest mod fiind afectat accesul liber şi egal la justiţie şi se încalcă principiul dreptului la un proces echitabil şi imparţial.17. De asemenea, nemulţumirile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează şi aspecte legate de fondul litigiului, respectiv obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru este criticată în raport cu aprecierile acestora în legătură cu modul de funcţionare a instanţelor şi parchetelor şi cu soluţiile primite la sesizările formulate anterior.18. Se mai susţine că au fost încălcate prevederile constituţionale ale art. 139 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 115 alin. (6). Guvernul a intervenit printr-o ordonanţă de urgenţă într-un domeniu strict rezervat Parlamentului [cel al taxelor şi impozitelor], care îl poate reglementa doar prin lege. Or, prin folosirea acestui instrument, al ordonanţei de urgenţă, Guvernul a afectat drepturile şi libertăţile fundamentale.19. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate.20. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că normele a căror constituţionalitate se contestă respectă dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 27 din Constituţie, se arată că acestea se referă la inviolabilitatea domiciliului şi nu au incidenţă în cauză.21. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Textul se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor de la data intrării sale în vigoare, iar cuantumul taxei nu este de natură a îngrădi accesul la justiţie, ci este apt pentru a asigura un just echilibru între accesul la justiţie şi formularea şicanatorie şi abuzivă a unor cereri repetate de recuzare de către unii justiţiabili, care poate conduce la tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei.22. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale, respectând dreptul de acces la justiţie şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a instanţelor.23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.965D/2019, arătând că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în faţa justiţiei, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.25. Legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea cazurilor şi modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 din Constituţie. Se menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 410 din 19 iunie 2018.26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul conţinut: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:a)cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;".29. În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii şi în art. 139. Se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat atât asupra chestiunilor juridice de principiu, cât şi a dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. 31. Astfel, prin Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 348 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 22 noiembrie 2019, paragraful 35, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este, de fapt, un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurilor judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. 32. De asemenea, prin Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), Curtea a arătat că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prevederile de lege criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituţionale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, toţi cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. 33. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014, Decizia nr. 743 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 12 februarie 2015, sau Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, paragraful 25). 34. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005). 35. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele judiciare de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a accesului liber la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri (a se vedea Decizia nr. 348 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 22 noiembrie 2019, paragraful 39). 36. Totodată, Curtea, în repetate rânduri, a stabilit că înfăptuirea justiţiei nu trebuie şi nu poate fi în toate cazurile gratuită (a se vedea Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013). Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 37. Aşadar, nu se poate vorbi despre încălcarea acestui principiu decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea şi Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, paragraful 25). 38. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupun declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014). 39. Referitor la cuantumul acestora, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). 40. În privinţa instituţiei recuzării, prin Decizia nr. 152 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 30 iulie 2019, Curtea a reţinut faptul că formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare şi persoana a cărei recuzare se cere. Din cuprinsul dispoziţiei legale criticate rezultă că taxa judiciară de timbru se plăteşte distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces. Cu alte cuvinte, pentru fiecare cerere de recuzare este aplicată o taxă separată. De altfel, Curtea a observat faptul că, potrivit art. 47 din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească, dispoziţiile legale aplicându-se, în mod corespunzător, şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor, potrivit art. 54 din Codul de procedură civilă. 41. În ceea ce priveşte criticile referitoare la stabilirea taxelor judiciare de timbru prin ordonanţă de urgenţă, cu încălcarea art. 139 raportat la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea aminteşte jurisprudenţa sa în materie, de exemplu, Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012, prin care a statuat că sintagma „numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie nu are o semnificaţie absolută, în sensul art. 73 din Constituţie. 42. A condiţiona adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ţine cont de realităţile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanţei parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condiţiile prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă. 43. Sintagma „numai prin lege" urmăreşte, aşadar, să interzică stabilirea unor impozite şi taxe pentru bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu. 44. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 139 raportat la art. 115 alin. (6) şi art. 135 alin. (2) lit. f) şi cele convenţionale invocate. 45. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. 46. Referitor la nemulţumirile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate care vizează şi aspecte legate de fondul litigiului, respectiv obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru este criticată în raport cu aprecierile acestora în legătură cu modul de funcţionare a instanţelor şi parchetelor şi cu soluţiile primite la sesizările formulate anterior, Curtea reţine că acestea reliefează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. În aceste condiţii, aceste critici nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constanţa Puiu şi Iosif Puiu în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.2.4 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Victor Pomponiu în Dosarul nr. 21.478/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de George Ene Nicanor prin mandatar Dragoş Marian Ene, în Dosarul nr. 7.089/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Ionel Neagu în Dosarul nr. 164/314/2018/al.1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae