DECIZIE Nr.
369 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr.
99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr.
99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul
nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 204/252/2006, Judecătoria
Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N" - S.R.L.
din Lugoj într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 81 din Ordonanţa
Guvernului nr. 99/2000 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi
şi art. 16 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale
art. 20 alin. (1) din Constituţie.
In dezvoltarea motivelor de neconstituţionalitate
autorul excepţiei susţine că prin textul de lege criticat „legiuitorul a omis
să prevadă situaţiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau
situaţii răspunde persoana fizică şi în care situaţii sau după ce criterii
răspunde persoana juridică. Procedând în mod vădit lacunar,
legiuitorul a lăsat posibilitatea
agentului constatator să-şi aleagă după bunul plac subiectul răspunderii
contravenţionale, adică în mod arbitrar". De asemenea, arată că „faptul că
persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un
criteriu care să justifice sancţiuni mai mari".
Judecătoria Lugoj apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie
2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit
căruia „Sancţiunile prevăzute la art. 80 se pot aplica şi persoanelor
juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se
dublează".
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind
încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea
în mod egal de lege, indiferent de proprietar, a proprietăţii private,
coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi
ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin
următoarele:
In legătură cu susţinerea autorului excepţiei, în
sensul că prevederile criticate „omit să prevadă situaţiile sau criteriile care
să lămurească în care cazuri sau situaţii răspunde persoana fizică şi în care
situaţii sau după ce criterii răspunde persoana juridică" şi că sunt
„lacunare", se constată că acestea nu pot fi reţinute. Restabilirea
concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune
înlăturarea lacunei prin completarea reglementării, ceea ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi
din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
In motivarea excepţiei se mai susţine că textul de lege
criticat este neconstituţional, întrucât „faptul că persoanele juridice au o
mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice
sancţiuni mai mari".
Cu privire la această critică, se constată că
prevederile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reprezintă norme
coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectă
dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de
piaţă, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru persoanele juridice
este justificată de pericolul social ridicat al faptei săvârşite de aceasta, şi
nu de posibilităţile financiare, astfel cum susţine autorul excepţiei.
Legiuitorul a înţeles să recurgă la sancţionarea contravenţională mai drastică
a comercianţilor persoane juridice în scopul prevenirii şi sancţionării
faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar
fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele contravenţii nu pot fi
săvârşite decât de agenţii economici.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr.
204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu