DECIZIE Nr.
368 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3), art. 10 lit. b),
art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 21 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art.
14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
excepţie ridicată de Maria Ciocan în Dosarul nr. 863/212/2008 al Tribunalului
Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 5D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Webar" -S.R.L. din Braşov în Dosarul nr.
10.118/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi
în Dosarul nr.29D/2009, având
ca obiect excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Promatec" - S.R.L.
din Braşov în Dosarul nr. 17.046/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul
nr. 123D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Constantin Dan Lucian
Mocanu în Dosarul nr. 866/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.694D/2008, nr. 5D/2009, nr.
29D/2009 şi nr. 123D/2009 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr.
5D/2009, nr. 29D/2009 şi nr. 123D/2009 la Dosarul nr. 2.694D/2008, care este
primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 15 octombrie şi 5 noiembrie 2008,
pronunţate în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr. 866/212/2008, Tribunalul
Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Maria Ciocan şi
Constantin Dan Lucian Mocanu cu prilejul soluţionării unor acţiuni în
contencios administrativ.
Prin încheierile din 14 noiembrie şi 12 decembrie 2008, pronunţate în dosarele
nr. 10.118/197/2007 şi nr. 17.046/197/2007, Tribunalul Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi art. 10 lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţii ridicate de
Societatea Comercială „Webar" - S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercială
„Promatec" - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionării unor cauze în
contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin
prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit
cărora „Statul trebuie să asigure libertatea comerţului (... ) ". Astfel,
dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, prin formularea „subversivă" pe care o au, lasă loc unor
interpretări contradictorii, întrucât nu menţionează cazurile în care nu este
obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, operatorii economici, pentru
a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce,
potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizării aparatelor de marcat
electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancţionează,
considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat
electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare
ambiguă şi subversivă, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu
precizează care sunt excepţiile de la obligaţia operatorilor economici de a
emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale
pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege
criticat. Cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) din ordonanţă, arată că
acestea nu reflectă gradul de vinovăţie al operatorului economic, iar pedeapsa
aplicată nu are nicio logică în actuala economie de piaţă. Precizează totodată
că argumentele formulate în susţinerea excepţiei nu vizează o problemă de
interpretare a legii, ci urmăresc să demonstreze, pe de o parte, reaua-credinţă
a legiuitorului, iar pe de altă parte, efectul de majorare pe care aceste obligaţii
privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale îl au asupra
preţului final al produsului comercializat. In continuare, autorii excepţiei
susţin că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 53 alin.
(1) şi (2), art. 56, art. 57 şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8)
din Constituţie, sens în care arată că „exerciţiul dreptului de proprietate nu
trebuie limitat prin impunerea unor restricţii care nu se aplică unor societăţi
în condiţiile în care obiectul de activitate sau activitatea desfăşurată nu
produc perturbări ale mediului înconjurător". In sfârşit, susţin că sunt
înfrânte şi dispoziţiile constituţionale ale art. 45, întrucât, ca urmare a
antrenării răspunderii contravenţionale, se încalcă liberul acces la o activitate
economică, la liberă iniţiativă şi la exercitarea acestor drepturi şi se
încearcă aplicarea unor limitări chiar şi pentru activităţi care nu sunt de natură publică sau care nu au un
spectru de activitate care să afecteze o comunitate întreagă, In plus,
restricţiile activităţii economice nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile
prevăzute în art. 53 din Constituţie care justifică restrângerea exerciţiului
unor drepturi fundamentale.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, statul având legitimitatea de a
interveni prin acte normative în orice domeniu în scopul asigurării unei bune
desfăşurări a activităţii comerciale. De asemenea, arată că textele de lege
criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de
proprietate, ci, dimpotrivă, sunt în concordanţă cu acestea sub aspectul
confiscării unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. In
sfârşit, arată că stabilirea unor contravenţii şi sancţionarea acestora cu
amendă însoţită de măsura suplimentară a confiscării constituie o opţiune a
legiuitorului şi reprezintă o consecinţă a încălcării unor norme legale.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
vizează apărarea intereselor generale privind
respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege este
justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept
prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a
faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar
fi evaziunea fiscală. De asemenea, arată că limitarea impusă de art. 10 lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 îndeplineşte criteriile prevăzute de art. 53 din Constituţie,
întrucât este prevăzută de lege, are ca scop protejarea ordinii publice în
materia fiscală, este necesară într-o societate democratică şi proporţională cu
scopul urmărit de legiuitor, având o aplicare nediscriminatorie în rândul
operatorilor economici, şi nu aduce atingere esenţei libertăţii economice
reglementate de art. 45 din Legea fundamentală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte
prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât
autorii excepţiei critică redactarea anterioară ultimei republicări a
ordonanţei, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai conţine
aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. In ceea ce priveşte celelalte
texte de lege criticate, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a
Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată.
Avocatul Poporului, invocând
considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa
referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b),
art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, consideră că aceste texte de lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 10 lit. b),
art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu
modificările ulterioare.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate
Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate a art. 1 se
referă doar la conţinutul alin. (1) şi (3), astfel că doar aceste alineate vor
fi supuse controlului de constituţionalitate.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (3): „(1)
Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi
prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate
de marcat electronice fiscale. [...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt
livrate prin distribuitori autorizaţi. In sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberat
avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a
comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele
complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia să
asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi
operatori economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor
autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv.
In situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii
sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul
autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată
a acestui distribuitor autorizat.";
- Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici
de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate
conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia
prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile
livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară
celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind
tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative;";
- Art. 11: „(1) Amenzile
pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu
excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d),
aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele
înscrise în documentele emise cu aparate de marcat
electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori
prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se
confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele
încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea
activităţii operatorilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: „(1)
Neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se
dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6
atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării
cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către operatorii economici a
prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat
electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate
sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale
şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3
luni."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 referitoare la
contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a
drepturilor şi libertăţilor, art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) privind
dreptul de proprietate şi art. 45 referitoare la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere conţinutul normativ
al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei
criticate. Astfel, se susţine că aceste dispoziţii de lege nu conţin precizări
cu privire la „cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale
de către agenţii economici care efectuează livrări de bunuri direct către
populaţie", ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă prevederile
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Intr-adevăr, în urma republicării
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 381
din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale art. 1 prevedeau că: „Operatorii
economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct
către populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale,
sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.", respectiv „In cazul în care operatorii
economici efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu
ridicata, aceştia au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute
cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepţiile
prevăzute de lege."Prin art. I pct. 1 din
Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) al art. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au fost însă modificate, în
sensul înlăturării oricărei excepţii de la obligaţia utilizării aparatelor de
marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca
atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3), astfel cum au fost modificate prin
legea amintită şi preluate în ultima republicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai
conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Intrucât, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra unor dispoziţii dintr-o
lege sau ordonanţă în vigoare, rezultă că susţinerile de neconstituţionalitate
ce vizează dispoziţii care nu se mai regăsesc în conţinutul actual al actului
normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios constituţional, critica
de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fără obiect.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase
rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori Decizia nr. 355 din 2 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reţinut că stabilirea unei
contravenţii şi a unor sancţiuni reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului,
care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999,
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie. In situaţia textului de lege criticat, reglementarea
contravenţiei este justificată de imperativul protejării interesului social şi
a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi
sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice
negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea
căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul
libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile
legale.
In ceea ce priveşte art. 56 din Constituţie, Curtea
constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege
criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite şi taxe.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată
la art. 57 din Constituţie, Curtea reţine că autorii excepţiei au în vedere
anumite interdicţii pe care prevederile de lege criticate le-ar institui în
ceea ce priveşte activitatea de recuperare a unor deşeuri industriale şi faptul
că raţiunile care stau la baza acestor reglementări nu trebuie să lezeze
dreptul de proprietate şi nici nu trebuie să aducă atingere drepturilor
fundamentale ale cetăţenilor. Or, se constată că toate aceste susţineri nu au
nicio legătură cu obiectul de reglementare al textelor de lege criticate.
Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate
la art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea au
în vedere sancţiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate şi care se aplică operatorilor economici în cazul
nerespectării obligaţiilor instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999.
Referitor la aceste critici, prin Decizia nr. 355 din 2
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 497 din 8 iunie
2006, Curtea a arătat însă că sancţiunea confiscării este justificată de
încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din
Constituţie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau
contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că sancţiunea
suspendării activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile instituite de
lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligaţiilor instituite
prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi f) din Constituţie şi nu aduce atingere
libertăţii comerţului sau valorificării factorilor de producţie.
Intrucât în speţă nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Maria
Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr.
866/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Maria
Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele mai sus amintite şi de
Societatea Comercială „Webar" - S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercială
„Promatec" - S.R.L. din Braşov în dosarele nr. 10.118/197/2007 şi nr.
17.046/197/2007 ale Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea