DECIZIE Nr. 367 din 5 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru
finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul
Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si
consolidarea unor privatizari
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 756 din 19 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind
unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in
portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor
Statului si consolidarea unor privatizari, exceptie ridicata de Maria Buica in
Dosarul nr. 522/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si
pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, Maria Buica, constatandu-se
lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand, in esenta, ca
prevederile legale criticate incalca textele constitutionale ale art. 21 alin.
(1) - (3) si ale art. 53 alin. (1).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile legale criticate sunt de
ordin procedural si nu afecteaza liberul acces la justitie sau dreptul la un
proces echitabil, intrucat perioada de timp pentru care se suspenda judecarea
tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare, precum si orice procedura de
executare silita este limitata la maximum 12 luni. In acest sens este invocata
si jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 522/2005,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind
conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea
privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru
Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor
privatizari, exceptie ridicata de Maria Buica intr-un litigiu avand ca obiect
solutionarea recursului formulat de aceasta impotriva incheierii de suspendare
a judecarii unei cauze.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca prevederile art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004, cat
si cele ale art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 contravin dispozitiilor
constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), ale art. 20, ale art. 21 alin.
(1) - (3) si ale art. 53 alin. (1). Totodata, se sustine ca sunt incalcate si
prevederile art. 8, 10, 29 si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile
si politice ale omului, precum si cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Autorul exceptiei apreciaza ca suspendarea judecarii unor actiuni, potrivit
prevederilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004,
limiteaza dreptul de acces liber la justitie, iar "intarzierea imputabila
statului, datorita modificarilor legislative produse in timpul unui
proces", este o violare a duratei rezonabile de solutionare a cauzei.
Totodata, se apreciaza ca prelungirea perioadei initiale de suspendare a
judecarii actiunilor judiciare, dispusa prin dispozitiile art. 1 pct. 16 din
Legea nr. 442/2004, duce la "anularea drepturilor constitutionale
[invocate] si a celor aparate prin documentele internationale
semnate/ratificate de Romania".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind
conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei
opinii se apreciaza ca "legiuitorul, impunand suspendarea judecarii
tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare, precum si orice act de
executare, a creat o situatie de egalitate tuturor creditorilor societatii
comerciale fata de care s-a initiat procedura falimentului".
In opinia instantei, suspendarea judecarii cauzei, prin aplicarea art. 48
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 "nu reprezinta o
incalcare sau ingradire a liberului acces la justitie", ci "o
intrerupere temporara a judecatii, nicidecum o ingradire a exercitiului
dreptului reclamantei". Totodata, se considera ca dispozitiile legale
criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca "textul legal
criticat contine dispozitii de ordin procedural, aspect ce reprezinta o
aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie [...] si care [...]
nu afecteaza dreptul substantial la acces liber in justitie [...], intrucat
acest drept nu este suprimat, ci numai suspendat, pe o perioada limitata,
stabilita pe un interval de timp rezonabil, respectiv pana la finalizarea procedurilor
de dizolvare si lichidare voluntara [...], dar nu mai mult de 12 luni de la
data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
26/2004".
Guvernul apreciaza ca textul legal criticat "corespunde exigentelor
prevazute de art. 135 din Constitutie, fiind determinat de necesitatea
indeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul Romaniei, in contextul
favorizarii finalizarii privatizarii, in mod accelerat, a societatilor
comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ
in plan economic si social, precum si a consolidarii unor privatizari, in
scopul mentinerii acestor societati comerciale in activitate si fara perturbari
sociale majore, pentru a-si exercita, in continuare, functiile economice pentru
care au fost constituite, inclusiv achitarea obligatiilor catre creditori,
aspecte de privesc interesul public general si imediat". Totodata,
Guvernul invoca in sprijinul punctului sau de vedere si Deciziile Curtii
Constitutionale nr. 350 din 23 septembrie 2003 si nr. 84 din 2 martie 2004,
prin care s-a stabilit, de principiu, ca nu orice masura de suspendare a unor
proceduri judiciare sau extrajudiciare este de natura a incalca prevederile art.
21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. In consecinta, se apreciaza ca cele
statuate prin deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta
cauza.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate in raport cu celelalte
dispozitii constitutionale si cu prevederile unor documente internationale
invocate, Guvernul apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul
de lege criticat "nu ingradeste dreptul persoanelor interesate de a se
adresa instantei judecatoresti [...] si [nici] dreptul de a starui in
continuarea procesului judiciar declansat, pana la solutionarea definitiva a
acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila". Avocatul Poporului
invoca, in sensul punctului sau de vedere, si deciziile Curtii Constitutionale
nr. 365 din 30 septembrie 2003 si nr. 84 din 2 martie 2004.
Se mai arata, in punctul de vedere prezentat, ca dispozitiile criticate nu
contravin textului constitutional al art. 53, intrucat "masura suspendarii
actiunilor judiciare sau extrajudiciare are caracter exceptional si temporar si
nu pune in discutie dreptul subiectelor indreptatite sa actioneze in judecata
societatile comerciale respective".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, sustinerile partii prezente, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri
pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul
Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si
consolidarea unor privatizari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 385 din 20 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin
prevederile art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonantei
de urgenta mentionate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004. Curtea retine ca, ulterior sesizarii sale,
dispozitiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 54/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 563 din 30 iunie 2005, insa solutia legislativa initiala, in esenta, a fost
conservata. In consecinta, dispozitiile legale criticate ca fiind
neconstitutionale au urmatorul cuprins:
"(1) In scopul indeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul
Romaniei, se suspenda judecarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare,
precum si orice procedura de executare silita, indreptate impotriva
urmatoarelor societati comerciale:
- Societatea Comerciala <<CUG>> - S.A. Cluj-Napoca;
- Societatea Comerciala <<Turnu>> - S.A. Turnu Magurele;
- Societatea Comerciala <<Brafor>> - S.A. Brasov;
- Societatea Comerciala <<Ampelum>> - S.A. Zlatna;
- Societatea Comerciala <<Autotransport>> - S.A. Brasov;
- Societatea Comerciala <<IAIFO>> - S.A. Zalau;
- Societatea Comerciala <<Energoreparatii>> - S.A. Bucuresti;
- Societatea Comerciala <<Rocar>> - S.A. Bucuresti;
- Societatea Comerciala <<CMB>> - S.A. Bocsa;
- Societatea Comerciala <<Foraje Sonde>> - S.A. Targu
Carbunesti;
- Societatea Comerciala <<SINCAR>> - S.A. Braila.
(2) Suspendarea prevazuta la alin. (1) dureaza pana la finalizarea
procedurilor de dizolvare si lichidare voluntara prevazute de Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificarile si completarile ulterioare,
dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art.
11 alin. (1) si (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) - (3) si ale art. 53
alin. (1), care au urmatorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1) si (2): "(1) Statul roman se obliga sa
indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele
la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav."
Totodata, in sustinerea exceptiei sunt invocate si unele prevederi ale
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului international privind
drepturile civile si politice ale omului si ale Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, indeosebi cele referitoare
la accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la conditiile
restrangerii exercitarii unor drepturi si libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
In esenta, autorul exceptiei apreciaza ca masura suspendarii judecarii
tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare, precum si a oricaror proceduri de
executare silita indreptate impotriva unei societati comerciale este de natura
a incalca indeosebi accesul liber la justitie, limitandu-l in mod nejustificat.
Curtea observa ca ratiunea textului legal criticat o reprezinta, astfel cum
arata si Guvernul in punctul de vedere prezentat, "necesitatea
indeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul Romaniei, in contextul
favorizarii finalizarii privatizarii, in mod accelerat, a societatilor comerciale
aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea
Participatiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ in plan
economic si social, precum si a consolidarii unor privatizari, in scopul
mentinerii acestor societati comerciale in activitate si fara perturbari
sociale majore, pentru a-si exercita, in continuare, functiile economice pentru
care au fost constituite, inclusiv achitarea obligatiilor catre creditori,
aspecte ce privesc interesul public general si imediat".
Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor legale criticate, fata de
Societatea Comerciala "Rocar" - S.A. Bucuresti se suspenda judecarea
tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare, precum si orice procedura de
executare silita pana la finalizarea procedurilor de dizolvare si lichidare
voluntara prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si de Legea nr. 137/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie
2005.
Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei sale, nu orice interventie a
puterii legiuitoare cu privire la desfasurarea unor procese aflate in curs de
solutionare incalca de principiu prevederile constitutionale, chiar Codul de
procedura civila prevazand cazuri de suspendare legala a judecatii unor cauze.
In cauza de fata, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate,
prevazand suspendarea judecarii tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare,
precum si a oricaror proceduri de executare silita impotriva unor societati
comerciale, nu incalca principiul liberului acces la justitie, care presupune
dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente
"pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime",
precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana
la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca
irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege. In
consecinta, Curtea retine ca, in speta, accesul liber la justitie nu este
suprimat, ci numai suspendat cel mult pana la data de 31 decembrie 2005. In
acest sens, Curtea s-a pronuntat prin deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie
2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003.
De asemenea, Curtea retine ca prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie
2003, a fost respinsa o exceptie de neconstitutionalitate cu privire la o
masura de suspendare a unor actiuni judiciare si extrajudiciare. Cu acel
prilej, Curtea a constatat ca este neintemeiata critica de
neconstitutionalitate cu referire la art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil solutionat intr-un termen rezonabil, stabilind ca "jurisprudenta
Curtii Constitutionale (...] este, <<mutatis mutandis>>, in acord
cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cazul Saggio contra
Italiei (Hotararea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a stabilit in cauza ca masura luata de ministrul industriei din Italia
de plasare a unei societati sub regim de <<administrare
extraordinara>>, in baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform careia
nici o actiune in executare nu putea fi intentata impotriva societatii, vizeaza
asigurarea unei bune gestionari a societatii respective si o protectie identica
pentru toti creditorii. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
recunoscut statului o larga marja de apreciere in ceea ce priveste mijloacele
folosite pentru atingerea obiectivelor urmarite. In hotararea respectiva,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca, in principiu, un sistem
de suspendare temporara a platii datoriilor unei societati comerciale aflate in
criza si autorizate sa-si continue activitatea de productie in interesul
economiei nationale nu este criticabila in sine, avand in vedere marja de
apreciere recunoscuta statelor. De asemenea, in considerentele hotararii
respective, instanta europeana a statuat ca in speta nu a operat vreo
expropriere sau vreun transfer de proprietate, caci dreptul reclamantului (fost
salariat al societatii) nu a fost niciodata pus in discutie".
Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei
Curtii in materia suspendarii unor actiuni judiciare si extrajudiciare, cele
stabilite prin deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta
cauza.
In ceea ce priveste critica autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile
criticate contravin cerintei solutionarii procesului intr-un termen rezonabil,
prevazut de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, Curtea retine ca perioada de timp pentru care se pot
suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare, precum si orice procedura de
executare silita, pornite impotriva societatilor la care fac referire
dispozitiile legale criticate, este limitata. Aceasta suspendare inceteaza in
momentul in care se finalizeaza procedurile de dizolvare si lichidare voluntara
prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificarile si
completarile ulterioare, si de Legea nr. 137/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, dar nu poate dura in timp mai mult de data de 31
decembrie 2005, astfel cum s-a stabilit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 54/2005.
De asemenea, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate nu incalca
prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, intrucat suspendarea actiunilor
judiciare sau extrajudiciare, precum si a procedurilor de executare silita
dispuse prin textul criticat nu reprezinta o restrangere a exercitiului
liberului acces la justitie. In sfarsit, Curtea constata ca, pentru argumentele
deja infatisate, nu se poate retine nici incalcarea celorlalte prevederi din
actele internationale invocate de autorul exceptiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru
finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul
Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si
consolidarea unor privatizari, exceptie ridicata de Maria Buica in Dosarul nr.
522/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze
privind conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly