Decizia Nr.366 din 31.05.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Ştefaniea Anton, Valerian Mihail Anton, Daniela Tatiana Trifan şi Ciprian Anton în Dosarul nr. 949/321/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.925D/2016.2. La apelul nominal răspund autorul excepţiei de neconstituţionalitate Valerian Mihail Anton, personal şi asistat de avocat Niculina Ancuţa Sandu, şi, pentru partea Mănăstirea Agapia, avocat Eugen Chelaru, ambii avocaţi cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. De asemenea, autorii excepţiei de neconstituţionalitate Ştefaniea Anton, Daniela Tatiana Trifan şi Ciprian Anton sunt reprezentaţi de avocat Niculina Ancuţa Sandu. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepţiei, prin avocat, au depus un răspuns faţă de punctele de vedere exprimate de către Guvern şi Avocatul Poporului. De asemenea, aceştia au depus practică judiciară în care susţin că au fost soluţionate litigii între Mănăstirea Agapia şi persoane care au proprietăţi în zona considerată vatră mănăstirească, situate în comuna Agapia, judeţul Neamţ.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Astfel, susţine, în esenţă, că art. 27 din Legea nr. 489/2006 contravine normelor fundamentale invocate, întrucât reprezintă o derogare de la regimul juridic al circulaţiei terenurilor. Apreciază că, deşi Legea nr. 489/2006 are la bază nişte dispoziţii principiale corecte, care îşi găsesc aplicabilitatea într-un stat de drept, prin dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că prin statute proprii cultele religioase pot stabili ce bunuri sunt sacre şi, ca atare, imprescriptibile şi insesizabile, se aduc derogări, discret strecurate în actul normativ, de la regimul juridic al terenurilor. Se consideră că este neconstituţională reglementarea potrivit căreia poate fi stabilit printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat caracterul de bun insesizabil şi imprescriptibil al unui teren, fără existenţa unui element obiectiv în apreciere. Se arată că, la momentul achiziţionării terenului, în anul 2000, Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor prevedea că terenurile proprietate privată, aşa cum sunt terenurile aparţinând cultelor religioase, sunt şi rămân în circuitul civil. Ca atare, conchide că sintagma „bunurile sacre sunt insesizabile şi imprescriptibile" este neconstituţională.5. Reprezentatul părţii Mănăstirea Agapia solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, conform art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, se susţine, în esenţă, că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 din Legea nr. 489/2006, care reglementează regimul juridic al bunurilor sacre, deşi procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia are ca obiect o procedură de înscriere în cartea funciară a unui pretins drept real dobândit prin uzucapiune asupra unui teren care face parte din vatra mănăstirii. De asemenea se susţine că problema pusă în discuţie nu este una de constituţionalitate, ci de interpretare a legii, ceea ce constituie încă un motiv de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. În final, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu îl împiedică pe legiuitor ca, printr-o lege care reglementează regimul juridic al unor bunuri care fac obiectul proprietăţii private, dar sunt de uz public, aşa cum sunt bunurile sacre, să le declare inalienabile. Mai mult, autorii excepţiei nu au un drept de proprietate actual. Depune concluzii scrise.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că instanţa de contencios constituţional, în jurisprudenţa sa, a statuat că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:7. Prin Încheierea din 16 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 949/321/2013, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Excepţia a fost ridicată de intimaţii-reclamanţi Ştefaniea Anton, Valerian Mihail Anton, Daniela Tatiana Trifan şi Ciprian Anton, în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.356 din 25 noiembrie 2014 a Judecătoriei Târgu-Neamţ, pronunţată într-o cauză având ca obiect uzucapiune.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii consideră, în esenţă, că art. 27 din Legea nr. 489/2006 prevede derogări de la legislaţia care reglementează regimul juridic al terenurilor şi susţin că numai terenurile din domeniul public al statului pot fi inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, or terenurile proprietate privată nu pot dobândi aceleaşi atribute, întrucât se încalcă prevederile Constituţiei. Se arată că, în baza dispoziţiilor de lege criticate, prin art. 170 din Statutul din 16 ianuarie 2008 pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2008, s-a stabilit că „Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile". Prin urmare, se susţine că dispoziţiile Legii nr. 489/2006, potrivit cărora printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat poate fi stabilit caracterul de bun inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al unui imobil teren, sunt neconstituţionale.9. În opinia autorilor excepţiei, activităţile de utilitate publică pe care le desfăşoară cultele religioase nu schimbă caracterul acestora de organism privat. În activitatea lor, fiecare subiect de drept trebuie să respecte legile statului român, şi nu doar actele elaborate de propriile structuri.10. Se arată că din întreg cadrul legislativ care cuprinde reglementări referitoare la bunurile imobile se desprinde, fără excepţie, regula potrivit căreia numai bunurile aflate în domeniul public al statului sunt insesizabile, imprescriptibile şi inalienabile. A recunoaşte dreptul unor entităţi private, cu statut de utilitate publică, de a avea bunuri proprii cu un regim juridic identic cu cel al bunurilor din domeniul public al statului încalcă atât cadrul legislativ existent, cât şi interesul general al societăţii oglindit în protejarea stabilităţii raporturilor juridice.11. În continuare, autorii consideră că, dacă s-ar aprecia că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, atunci ar fi discriminatoriu ca bunurile aparţinând unui cult să fie în afara cadrului legal general şi scoase din circuitul civil general.12. Se susţine că a garanta o protecţie juridică sporită numai acelor bunuri considerate a avea o mare importanţă pentru desfăşurarea activităţilor specifice cultului, bunuri incluse în categoria celor denumite „bunuri sacre", apare ca fiind rezonabil, dar lăsarea acestei protecţii la dispoziţia tradiţiilor şi a practicilor fiecărui cult poate determina apariţia unor situaţii care creează grave prejudicii terţilor şi perturbă securitatea relaţiilor sociale.13. Autorii excepţiei susţin că prin dispoziţiile de lege criticate se recunoaşte dreptul cultelor religioase de a reglementa, prin statute proprii, regimul general al proprietăţii, ceea ce contravine art. 73 din Constituţie.14. În final, se apreciază că, dacă regimul juridic al unor categorii largi de bunuri restrânge drepturile altor subiecte de drept, trebuie analizat dacă această restrângere este rezonabilă şi justificată de un interes public.15. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât opţiunea legiuitorului de a scoate anumite categorii de bunuri din circuitul civil general, din care fac parte şi „bunurile sacre", în sensul recunoscut de art. 27 din Legea nr. 489/2003, poate fi determinată de existenţa unui element obiectiv ce rezidă tocmai din interesul public general al activităţilor desfăşurate de cultele recunoscute în condiţiile legii, având în vedere împrejurarea că, potrivit art. 8 alin. (1) din lege, „Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică", nu persoane juridice de drept privat, cum greşit susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii, în contextul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din lege, din perspectiva unor critici asemănătoare.18. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 489/2006 sunt constituţionale, având în vedere că, potrivit art. 8 alin. (1) din lege, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, având următorul cuprins: „(1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu."22. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 referitor la categoriile de legi. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor recunoscute şi a unităţilor lor de cult de a avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii, iar bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult. 24. Din analiza înscrisurilor aflate la dosar Curtea observă că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ, astfel cum a fost completată şi precizată, autorii excepţiei, în contradictoriu cu Mănăstirea Agapia şi unitatea administrativ-teritorială a comunei Agapia, au solicitat instanţei, în principal, să constate că, prin intermediul uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, sunt proprietarii suprafeţei de teren de 1.058 mp şi ai casei de locuit situate în intravilanul satului şi a comunei Agapia, judeţul Neamţ. În subsidiar, reclamanţii au solicitat, în eventualitatea respingerii capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, să fie obligate pârâtele să le respecte dreptul de superficie asupra terenului pe care sunt amplasate construcţiile, cu respectarea unei căi de acces către casa de locuit. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1837 şi art. 1895-1900 din Codul civil din 1864, precum şi pe cele ale art. 1.049-1.052 din Codul de procedură civilă din 2010. 25. Curtea reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 1.356 din 25 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 949/321/2013, Judecătoria Târgu-Neamţ, aplicând dispoziţiile Codului civil din 1864, a admis în parte acţiunea formulată şi a constatat că reclamanţii au dobândit, prin intermediul uzucapiunii de la 10 la 20 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1.058 mp şi a respins celelalte capete de cerere. 26. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Or, având în vedere faptul că obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate constă în dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil, iar dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 489/2006 definesc bunurile sacre, reglementând regimul juridic al acestora, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în litigiul dedus judecăţii, prin urmare nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Ştefaniea Anton, Valerian Mihail Anton, Daniela Tatiana Trifan şi Ciprian Anton în Dosarul nr. 949/321/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici