DECIZIE Nr.
366 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 282 din 29 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pretorian
Consult" - S.R.L, din Bucureşti, prin asociat unic Aurelia Munteanu, în
Dosarul nr. 2.727/2/2008 (nr. intern 867/2008) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a V-a comercială.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
reprezentanta sa Aurelia Munteanu. Lipseşte partea Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentanta Societatea Comercială „Pretorian
Consult" - S.R.L, din Bucureşti arată că, înainte de a pune concluzii
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din
Legea nr. 26/1990, doreşte să pună în discuţie două chestiuni prealabile.
Astfel, un prim aspect are în vedere faptul că la data dezbaterilor Curtea Constituţională nu este
legal constituită, întrucât sunt prezenţi doar 8 judecători, iar nu 9, aşa cum
prevede art. 142 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, invocă „excepţia de
necompetenţă materială" a Curţii.
Reprezentantul Ministerului
Public, invocând prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit
cărora „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din
numărul judecătorilor. Plenul decide cu votul majorităţii judecătorilor Curţii,
dacă prin lege nu se prevede altfel", arată că susţinerile privind
compunerea ilegală a Curţii sunt neîntemeiate.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată
referitoare la compunerea instanţei.
In continuare, reprezentanta Societatea Comercială
„Pretorian Consult" - S.R.L, din Bucureşti invocă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
care prevăd participarea procurorului la judecată cu prilejul soluţionării
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că acestea contravin prevederilor
art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „parchetele funcţionează
pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de
cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii". Or, arată
că instanţa de contencios
constituţional nu este o instanţă de judecată, astfel că prezenţa procurorului
nu se justifică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit
art. 131 alin. (2) din Constituţie, „Ministerul Public îşi exercită
atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", iar
în temeiul acestei prevederi legiuitorul a stabilit atribuţiile procurorilor.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată,
deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de
neconstituţionalitate nu pot fi ridicate decât în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial, iar nu direct în faţa Curţii Constituţionale.
Preşedintele dă cuvântul reprezentantei Societatea
Comercială „Pretorian Consult" - S.R.L, pentru a susţine excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Reprezentanta autoarei excepţiei de
neconstituţionalitate arată că art. 126 alin. (1) din Constituţie delimitează
locul unde se desfăşoară activitatea de judecată, iar, potrivit acestor
dispoziţii, oficiul registrului comerţului nu este o instanţă de judecată. De
asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol din Constituţie interzice înfiinţarea
de instanţe extraordinare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că activitatea jurisdicţională prevăzută de art.
6 din Legea nr. 26/1990 este desfăşurată de un judecător delegat, iar
competenţa aparţine tribunalului, iar nu oficiului registrului comerţului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.727/2/2008 (nr. intern 867/2008), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Pretorian Consult" - S.R.L., prin asociat unic Aurelia Munteanu, cu
prilejul soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei
comerciale nr. 837 din 8 mai 2007, pronunţate de Secţia a V-a comercială a
Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 9.504/2/2006 (1.911/2006).
In motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că
art. 6 din Legea nr. 26/1990 este contrar dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi
(5) din Constituţie. In acest sens, arată că înregistrarea unei societăţi
comerciale este o activitate pur tehnică de „înregistrare" şi nicidecum o
activitate juridică specifică sistemului judiciar român. Textul de lege
criticat creează impresia însă că registrul comerţului ar face parte din sistemul judiciar român, datorită
activităţii judecătorului delegat. Mai mult, consideră că registrul comerţului
acţionează ca o instanţă extraordinară, întrucât emite încheieri „în numele
legii" şi percepe timbru judiciar.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată. Astfel, arată că judecătorul delegat nu este o instanţă de
sine-stătătoare, ci un judecător cu anumite atribuţii speciale în materia
registrului comerţului, pe care le dobândeşte prin numirea sa de către
preşedintele instanţei în această funcţie. Competenţa materială aparţine însă
tribunalului al cărui preşedinte deleagă judecătorul la oficiul registrului
comerţului. De asemenea, arată că prin cuvântul „delegat" nu sunt avute în
vedere toate elementele delegării ca instituţie a dreptului muncii, ci mai
degrabă o denumire a unei forme de specializare a judecătorilor în materia
incidenţă înregistrărilor în registrul comerţului şi faptul că, similar
delegării prevăzute de Codul muncii, locul în care aceştia îşi pronunţă
hotărârea nu este sediul instanţei judecătoreşti, ci sediul oficiului
registrului comerţului. Consideră însă că s-ar fi impus reglementarea
condiţiilor în care un judecător funcţionează în afara sediului instanţelor
judecătoreşti, fără să se afle în situaţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, sens în care arată că
judecătorii cu atribuţii la oficiul registrului comerţului sunt delegaţi de
preşedinţii tribunalelor şi îndeplinesc o funcţie publică de interes general.
Desfăşurându-şi activitatea sub autoritatea tribunalului, judecătorul delegat
nu poate fi considerat o instanţă de sine stătătoare. Normele criticate sunt în
concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care
rezultă că este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, atâta vreme cât îşi
subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următoarea redactare: Art. 6: „(1)
Inregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a
judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile,
în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
(11)
Judecătorul-delegat întâi sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul
comerţului a menţiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului
social al unei persoane juridice în alt judeţ se va pronunţa, prin aceeaşi
încheiere, şi asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel înfiinţate,
radierii celor care îşi încetează existenţa ori înregistrării în registrul
comerţului a modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice care
dobândesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, după caz, precum
şi asupra înmatriculării şi radierii persoanelor juridice care îşi schimbă
sediul social în alt judeţ.
(2)Incheierile judecătorului delegat privitoare la
înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt
executorii de drept şi sunt supuse numai
recursului.
(3)Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la
data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii
sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, pentru orice alte
persoane interesate.
(4) Recursul se depune şi se menţionează în
registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. în termen de 3 zile de la
data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de
apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului,
iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, la curtea de apel în a cărei
rază teritorială se află sediul sucursalei.
(5) Motivele recursului se pot depune la instanţă,
cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.
(6) In cazul admiterii recursului, decizia
instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, potrivit
cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", iar înfiinţarea de instanţe extraordinare
este interzisă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că premisa de la care pleacă autorul excepţiei în motivarea acesteia
are în vedere faptul că textul de lege criticat ardă în sarcina Oficiului
Registrului Comerţului competenţe de natură jurisdicţională, instituind-se
astfel o instanţa extraordinară.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit
art. 6 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu cel al art. 37 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, soluţionarea cererilor pentru înregistrarea
menţiunilor în registrul comerţului revine judecătorului delegat căruia i-a
fost desemnată această atribuţie de către preşedintele tribunalului. Competenţa
revine, aşadar, tribunalului, iar nu oficiului registrului comerţului, care, în
cadrul acestei proceduri, realizează lucrările de grefă, secretariat şi arhivă
pentru judecătorul delegat, aşa cum prevede art. 8 alin. (4) din Legea nr.
26/1990. Procedura necontencioasă reglementată de textul de lege criticat se
supune regulilor generale prevăzute de art. 331-337 din Codul de procedură civilă şi este supusă căii de atac a
recursului, cu respectarea tuturor condiţiilor unui proces echitabil.
Autorul excepţiei pune în discuţie şi faptul că
judecătorul delegat îşi desfăşoară activitatea la sediul oficiului registrului
comerţului.
Această situaţie apare, într-adevăr, ca un caz
derogatoriu de la reglementările Codului de procedură civilă privind
posibilitatea unui judecător de a desfăşura activitatea în afara instanţelor,
cât şi de la prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu
privire la posibilitatea delegării judecătorilor. Cu toate acestea, Curtea constată că nicio prevedere
constituţională nu instituie vreo obligaţie ori vreo interdicţie în ceea ce
priveşte locul desfăşurării activităţii jurisdicţionale, atât timp cât
competenţa aparţine instanţelor instituite prin lege cu respectarea
dispoziţiilor constituţionale.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că activitatea
desfăşurată de judecătorul delegat potrivit art. 6 din Legea nr. 26/1990 nu
poate fi considerată o activitate de jurisdicţie specifică unei instanţe
extraordinare şi nu contravine, în consecinţă, prevederilor art. 126 alin. (1)
şi (5) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pretorian Consult" - S.R.L,
din Bucureşti, prin asociat unic Aurelia Munteanu, în Dosarul nr. 2.727/2/2008
(nr. intern 867/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea