DECIZIE Nr.
366 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedura civila si
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 22 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi
ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Protector
Company" - S.R.L. şi Societatea Comercială „AzoMureş" - S.A. din
Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.947/102/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.947/102/2006, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de
procedură civilă şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Din examinarea încheierii de sesizare şi a notelor
scrise depuse de autorii excepţiei, Curtea observă că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă a
fost ridicată de Societatea Comercială „Protector Company" - S.R.L. şi
Societatea Comercială „AzoMureş" - S.A. din Târgu Mureş cu ocazia
soluţionării unui litigiu de muncă, iar cea a dispoziţiilor art. 29 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 de către instanţa de judecată, din oficiu, cu acelaşi
prilej.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate autorii acesteia susţin că dispoziţiile
art. 581 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin.
(3), art. 24 şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie. In acest sens, arată că
aceste dispoziţii de lege contravin dreptului la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, „atâta timp cât partea este în
imposibilitatea de a-şi exprima poziţia cu privire la dreptul material
aplicabil, precum şi la interpretarea acestuia". Totodată, apreciază că posibilitatea acordată discreţionar
instanţei de a cita sau de a nu cita părţile încalcă şi dreptul la apărare,
întrucât, spre deosebire de reclamant, care îşi poate susţine punctul de vedere
atât în scris, cât şi prin posibilitatea de a anexa înscrisuri în probaţiune,
pârâtul se află în imposibilitatea de a aduce la cunoştinţa instanţei punctul
său de vedere, precum şi de a-l susţine cu probe. In final, apreciază că „prin
admiterea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a unei măsuri vremelnice de
suspendare a efectelor transferului colectiv, se aduce o gravă încălcare
dreptului de proprietate privată al societăţii."
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată
apreciază că acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie,
în măsura în care se referă şi la suspendarea cauzelor care au ca obiect cereri
ce se soluţionează potrivit legii de urgenţă, chiar şi fără citarea părţilor şi
fără ca instanţa să se pronunţe asupra fondului dreptului, precum cererile de
ordonanţă preşedinţială, de asigurare a dovezilor sau de luare a măsurilor
asigurătorii. Aşa fiind, instanţa arată că, prin aceste dispoziţii de lege, se
legitimează abuzul de drept procesual al părţii pârâte, care are dreptul de a
obţine suspendarea judecăţii şi de a pune, astfel, partea adversă în
imposibilitatea de a i se aplica procedura de urgenţă prevăzută de lege, cu
consecinţa producerii unor prejudicii iminente şi ireparabile.
Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
581 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la
dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, este invocată
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, iar, în ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Guvernul arată că acestea
sunt constituţionale, ele reglementând modalitatea de pronunţare a instanţei
asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. In sensul
constituţionalităţii acestui text de lege, în întregul său, Curtea s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 329/2006.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fiind în deplină
conformitate cu prevederile Legii fundamentale invocate în susţinerea
excepţiei. In acest sens, se face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa
va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţia/ă se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen. ";
- Art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992: „Peperioada soluţionării
excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 44
privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 60 din 2
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197
din 2 martie 2006, Curtea a reţinut că prin procedura de urgenţă instituită de
acest text de lege nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei
persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în
plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei prin
cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei
preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art.
582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul
deplinei respectări a dreptului la apărare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, Curtea a reţinut că acestea sunt norme de procedură care
instituie un caz de suspendare legală a judecăţii în intervalul de timp cuprins
între pronunţarea încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale de către
instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, şi repunerea pe rol a cauzei,
după soluţionarea excepţiei de către instanţa de contencios constituţional.
Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 29 din Legea nr. 47/1992, în întregul său, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Protector Company" - S.R.L. şi
Societatea Comercială „AzoMureş" - S.A. din Târgu Mureş, în Dosarul nr.
1.947/102/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora