DECIZIE   Nr. 366 din 30 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr. 25/1999

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 781 din  6 noiembrie 2003

    Nicolae Popa            - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr. 25/1999, exceptie ridicata de Radu Mihail in Dosarul nr. 13.330/2002 al Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei - Radu Mihail, personal si asistat de avocat Mirela Serbaniuc, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsa fiind cealalta parte - Inspectoratul Judetean de Politie Prahova, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia asa cum a fost formulata in fata instantei de judecata, sustinand, pe de-o parte, ca Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, care reglementeaza raporturile de munca, s-a emis cu incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, iar pe de alta parte, ca dispozitiile ordonantei in discutie contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), coroborat cu art. 49, ale art. 125, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat ingradesc accesul liber la justitie, prin faptul ca seful sau comandantul unitatii este atat emitentul deciziei de imputare, cat si cel care solutioneaza contestatiile impotriva acestor decizii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind, pe de-o parte, ca Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. l), intrucat vizeaza aspecte particulare care tin de raporturile de munca, iar pe de alta parte, ca dispozitiile ordonantei nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, deoarece, potrivit art. 43 din ordonanta, persoanele care se considera lezate intr-un drept legitim se pot adresa instantei judecatoresti competente.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 13.330/2002, Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr. 25/1999, exceptie ridicata de contestatorul Radu Mihail in cadrul unei cauze administrative in contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul Judetean de Politie Prahova.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstitutionale, deoarece acestea "instituie o procedura derogatorie de la dreptul comun, in ceea ce priveste persoanele prin intermediul carora se administreaza actul de justitie, modalitatile de sesizare si solutionare, termenele de adresare si caile de atac, instituind un sistem judiciar paralel", derogand astfel de la prevederile art. 16 din Constitutie, conform carora cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, precum si de la prevederile titlului III, capitolul VI "Autoritatea judecatoreasca" din Constitutie, care stabilesc, incepand cu art. 125, "ca justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, fiind interzisa infiintarea de instante extraordinare".
    Conform sustinerilor autorului, dispozitiile criticate ingradesc accesul liber la justitie, intrucat aceeasi entitate care a stabilit elementele raspunderii materiale se pronunta si asupra legalitatii si temeiniciei masurii, ceea ce contravine si art. 49 din Constitutie.
    Pe de alta parte, autorul exceptiei sustine ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 contravin si prevederilor art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, intrucat doar Parlamentul este in drept sa adopte legi organice in categoria carora intra si cele privind regimul general al raporturilor de munca, sindicatele si protectia sociala.
    Totodata apreciaza ca dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece se ajunge la situatia "in care aceeasi autoritate sa fie si judecator si parte interesata", fiind incalcat astfel principiul judecarii in mod echitabil de catre o instanta independenta si impartiala.
    Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este "intemeiata in parte", deoarece dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 nu contravin prevederilor art. 16 si 49 din Constitutie, dar incalca dispozitiile art. 72 alin. (3) din Legea fundamentala, conform carora doar Parlamentul este in drept sa adopte legi organice in categoria carora intra si cele privind regimul general al raporturilor de munca, sindicatele si protectia sociala.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila fata de dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat vizeaza in realitate aspecte in legatura cu modul de aplicare a dispozitiilor legale ce reglementeaza raspunderea patrimoniala si procedura de contestare a unei dispozitii de imputare, in raport cu dispozitiile art. 63 din cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, iar nu aspecte de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 121/1998. Astfel, exceptia a fost ridicata in cadrul unei actiuni in contencios administrativ, avand ca obiect solutionarea contestatiei pe care autorul exceptiei a introdus-o impotriva unei decizii de imputare emise de Inspectoratul Judetean de Politie Prahova pentru recuperarea unor cheltuieli de scolarizare, in temeiul Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, la data de 31 octombrie 2002, data la care contestatorul nu mai avea calitatea de cadru militar, ci aceea de politist - functionar public civil, cu statut special, reglementat prin Legea nr. 360/2002, care la art. 63, in legatura cu raspunderea politistilor pentru pagubele cauzate patrimoniului unitatii, face trimitere la legislatia aplicabila personalului civil.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate instituie raspunderea materiala a militarilor, fara a face vreo diferentiere in cadrul aceleiasi categorii de persoane, iar asa cum a statuat Curtea Constitutionala in mod constant in jurisprudenta sa, principiul egalitatii nu inseamna uniformitate (deciziile nr. 70/1993, nr. 102/2000 si nr. 107/2000).
    Suportarea cheltuielilor de intretinere pe timpul scolarizarii, contraprestatia din partea beneficiarului intretinerii si conditiile de restituire in eventualitatea intervenirii anumitor situatii se stabilesc prin conventie incheiata intre cele doua parti, materializata si prin angajamentul asumat, iar imprejurarile legate de conditiile de incheiere a conventiei, legalitatea clauzelor sale, motivele incetarii activitatii sau cuantumul cheltuielilor de intretinere ce urmeaza a fi restituite constituie probleme de fapt, a caror stabilire intra in competenta exclusiva a instantei judecatoresti investite cu solutionarea litigiului.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, raportata la prevederile art. 21 si 125 din Constitutie, apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece dispozitiile criticate reglementeaza o procedura speciala privind contestarea deciziilor de imputare, cu caracter administrativ-jurisdictional, instituind modalitati specifice de contestare in cadrul unui sistem de cai de atac succesive, iar potrivit art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, persoanele care se considera lezate intr-un drept legitim se pot adresa instantei judecatoresti competente, potrivit legii.
    Referitor la procedurile administrativ-jurisdictionale, prin Decizia nr. 1/1994, Curtea Constitutionala a statuat, de principiu, ca instituirea unor asemenea proceduri nu contravine dispozitiilor constitutionale, atat timp cat decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti, iar existenta unor organe administrative de jurisdictie nu duce la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti. In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, in legatura cu aplicarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a statuat ca "ratiuni de flexibilitate si eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioara a unor organe administrative". (Cazul Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981).
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, raportata la prevederile art. 72 alin. (3) din Constitutie, apreciaza ca raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala trebuie reglementate prin lege organica, dar aceasta numai in ceea ce priveste regimul general, nu si cel special, cum este cel privind raspunderea materiala a militarilor, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 64/1999.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 121 din 28 august 1998 privind raspunderea materiala a militarilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998), aprobata prin Legea nr. 25 din 26 ianuarie 1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999).
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari ...";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organica se reglementeaza: [...] l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala;";
    - Art. 125 alin. (1): "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."
    De asemenea, autorul exceptiei sustine ca se incalca si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]".
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    1. In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate extrinseca a Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, sustinerile autorului exceptiei, conform carora dispozitiile criticate ar contraveni art. 72 alin. (3) lit. l) din Legea fundamentala, sunt neintemeiate, deoarece, asa cum reiese si din titlu, Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, aprobata prin Legea nr. 25/1999, reglementeaza raspunderea materiala a militarilor, deci un regim special, in timp ce art. 72 alin. (3) din Constitutie prevede ca raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala trebuie reglementate prin lege organica, dar aceasta numai in ceea ce priveste regimul general. In acelasi sens este si Decizia nr. 2/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 13 ianuarie 1995, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca "art. 72 alin. (1) din Constitutie stabileste ca Parlamentul poate adopta trei categorii de legi, si anume: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Cat priveste legile organice, art. 72 alin. (2) stabileste domeniile, iar la lit. l) arata ca prin asemenea legi se reglementeaza <<regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala>>. Este deci evident ca folosirea termenului general circumscrie domeniul legilor organice la principiile (regulile) comune, fundamentale, care privesc raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala. Firesc, aspectele partiale, particulare, eventual mai marunte, pot fi reglementate si prin legi ordinare sau chiar prin acte normative inferioare acestora, in conformitate insa cu acest regim general".
    2. Referitor la celelalte sustineri ale autorului exceptiei, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, care reglementeaza conditiile, cazurile si sanctiunile care se aplica militarilor atunci cand este angajata raspunderea materiala a acestora, respecta intocmai prevederile si principiile Legii fundamentale.
    Astfel, dupa ce prin art. 2 din ordonanta se reglementeaza conditiile in care se poate angaja raspunderea materiala a militarilor, iar cap. III instituie, pentru toti militarii fata de care s-a angajat raspunderea materiala, o procedura prealabila de cercetare si stabilire a pagubei, data in sarcina comandantului sau sefului unitatii respective, cap. IV reglementeaza caile de atac - contestatia si plangerea -, care se depun la unitatea ce are in evidenta debitul si care se solutioneaza de comandantul sau seful unitatii care a emis decizia de imputare.
    Avand in vedere ca art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 prevede ca persoanele care se considera lezate intr-un drept legitim se pot adresa instantei judecatoresti competente, sustinerile autorului, conform carora dispozitiile legale criticate ar contraveni art. 21 si 49 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sunt neintemeiate, intrucat accesul liber la justitie, incluzand dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege, nu este restrans prin dispozitiile criticate, ci, dimpotriva, este garantat prin prevederile art. 43 din ordonanta.
    Totodata, nici critica referitoare la incalcarea art. 125 din Constitutie nu este intemeiata, intrucat, in jurisprudenta sa referitoare la procedurile administrativ-jurisdictionale, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cu valoare de principiu, ca instituirea unor asemenea proceduri nu contravine dispozitiilor constitutionale, atat timp cat decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti, iar existenta unor organe administrative de jurisdictie nu duce la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti, in acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cazul Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981).

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr. 25/1999, exceptie ridicata de Radu Mihail in Dosarul nr. 13.330/2002 al Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean