DECIZIE Nr.
364 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea si
exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 9 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul
nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei invocă excepţia
necompetenţei materiale a Curţii Constituţionale, deoarece, potrivit art. 142
alin. (2) din Legea fundamentală coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, instanţa de contencios constituţional se compune din 9 judecători. Or,
de vreme ce la dezbateri participă doar 8 judecători, consideră că, în lipsa
oricăror altor dispoziţii legale imperative şi în virtutea dreptului său de
cetăţean al României, se impunea să fi fost informat în prealabil cu privire la
motivele ce au determinat absenţa unui judecător.
De asemenea, invocă direct în faţa Curţii
Constituţionale excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională lucrează legal în prezenţa a
două treimi din numărul judecătorilor".
Asupra cererilor prealabile formulate reprezentantul
Ministerului Public se pronunţă în sensul respingerii lor ca nefondate.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
coroborat cu art. 158 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea
cererilor formulate, deoarece, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, sesizarea instanţei de contencios constituţional se dispune numai de
către instanţa de judecată de drept comun printr-o încheiere, cadrul procesual
specific excepţiei de neconstitutionalitate fiind dat de dispoziţia legală
atacată şi de temeiul constituţional invocat, el neputând fi modificat nici de
autorii sesizării şi nici de Curte. De asemenea, Curtea constată că, potrivit
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „La şedinţele Plenului participă
toţi judecătorii [...], în afară de situaţiile în care unii absentează în mod
justificat". Imprejurarea că pentru şedinţa de faţă plenul este compus numai din 8
judecători nu este de natură a atrage necompetenţa materială a instanţei de
contencios constituţional, întrucât pentru a exista cvorum este necesar ca, în
temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dezbaterile să aibă loc în
prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor Curţii Constituţionale.
Autorul excepţiei solicită ulterior acordarea unui nou
termen de judecată, deoarece până în prezent preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu şi-au exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate invocată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât
absenţa punctelor de vedere ale autorităţilor nominalizate nu constituie un
impediment legal care să pună Curtea Constituţională în imposibilitate de a se
pronunţa pe fond.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune respingerea
cererii de acordare a unui nou termen de judecată, deoarece, potrivit art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional are doar
obligaţia de a solicita preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului punctele lor de vedere. Absenţa opiniei
autorităţilor nu echivalează cu imposibilitatea Curţii de a trece la dezbateri.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei depune concluzii scrise şi arată că,
în pofida obligaţiei prevăzute de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
Uniunea Naţională a Barourilor din România funcţionează fără a avea
personalitate juridică. Aşa fiind, membrii barourilor „Bota", care nu
intră în categoria barourilor aşa-zis tradiţionale, sunt discriminaţi prin
simplul fapt că aparţin unui barou ce are personalitate juridică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 195 din 27 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 532 din 14 iunie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.488/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de
Rodica Neagu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia se întemeiază pe prevederile art. 16 alin. (2) din
Constituţia României.
In motivarea excepţiei se susţine că legea atacată este
neconstituţională, întrucât nu permite funcţionarea altor barouri de avocaţi
decât cele care îşi desfăşoară activitatea pe baza acestei legi.
Instanţa de judecată nu
şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile
scrise şi orale ale autorului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că problema personalităţii juridice a barourilor de avocaţi nu este
una de constituţionalitate, ci de legiferare sau de interpretare şi aplicare a
legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului".
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate primi
nici critica potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 51/1995 nu permit
funcţionarea unor barouri de avocaţi altele decât cele care îşi desfăşoară
activitatea pe baza acestui act normativ, întrucât implică modificarea
prevederilor legale pe calea excepţiei de neconstituţionalitate în sensul dorit
de autor.
In sfârşit, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „decide
asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei [...]".
Din analiza Dosarului nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti Curtea constată că obiectul cauzei îl constituie
soluţionarea unei acţiuni civile având ca obiect partajarea averii succesorale
între moştenitori. Or, este evident că dreptul unui avocat care face parte din
Uniunea Naţională a Barourilor din România de a reprezenta pe unul dintre
moştenitori nu are legătură cu soluţionarea pe fond a litigiului dedus
judecăţii instanţei de drept comun şi, pe cale de consecinţă, potrivit art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, nu poate fi invocată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul
nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru