Decizia Nr.363 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) şi alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi în Dosarul nr. 1.511/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.234D/2011.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 223/2012 şi nr. 224/2012, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Sentinţa din 27 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.511/101/2010, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) şi alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind alte drepturi de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că stabilirea în sarcina pensionarilor cu pensii ce depăşesc un anumit cuantum de a plăti impozit şi contribuţii la asigurări sociale contravine prevederilor art. 16 din Legea fundamentală.Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că stabilirea obligaţiei de plată a impozitului doar pentru pensiile ce depăşesc un anumit cuantum nu are un caracter discriminatoriu, aceasta fiind o expresie a principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut în cuprinsul art. 56 alin. (2) din Constituţie. Astfel, pentru a-şi realiza rolul şi funcţiile, statul trebuie să-şi construiască venituri şi să facă cheltuieli băneşti. În acest scop, statul procedează la repartiţia sarcinilor fiscale cât mai echitabil posibil. În continuare, face referire la Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) şi alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin sentinţa prin care a fost sesizată, instanţa de judecată a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, respingând acţiunea formulată de reclamantul Ion Vlăduţi.În aceste condiţii, Curtea reţine că, indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere care a fost deja respinsă ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, Curtea o va respinge ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) şi alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi în Dosarul nr. 1.511/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu