DECIZIE Nr.
361 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 79, art. 80 si art. 83 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 19 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 79, art. 80 alin. (1) lit. c)
şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Trans Compani Andrei" - S.R.L. în Dosarul nr. 42/104/2006 al Tribunalului
Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
care formează obiectul Dosarului nr. 7.972D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
şi în Dosarul nr. 8.148D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate în cele două dosare pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 8.148D/2009 la Dosarul nr. 7.972D/2009,
care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 42/104/2006, Tribunalul Olt -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 79, art. 80 alin. (1) lit. c) şi art. 83 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Trans Compani Andrei" -
S.R.L.
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 389/108/2009, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Gelu Dimitrie Petru Zoica.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 16, 21, 29 şi 136 din Constituţie, deoarece, în aplicarea
acestora, acţiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna creditorilor este lăsată la liberul arbitru al
administratorului judiciar, cu consecinţe păgubitoare pentru
terţii dobânditori şi, totodată, instituie un tratament juridic
inegal între dobânditorii de bună-credinţă şi dobânditorii
de rea-credinţă. De asemenea, se mai susţine că aceste
prevederi de lege sunt neconstituţionale, întrucât instituie o
prezumţie de rea-credinţă a debitorului, în privinţa
actelor prin care constituie sau transferă drepturi patrimoniale în
favoarea unor terţi.
Tribunalul Olt - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială consideră excepţia
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 79, art. 80 şi art. 83 alin. (2) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu
modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 79: „Administratorul judiciar sau, după
caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni
pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor
creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";
- Art. 80: „(1) Administratorul judiciar sau,
după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic
acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi
patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către
aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii
executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările
în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia
debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate
în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de
a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza
în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate către un
creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia,
efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma
pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al
debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii
reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de
zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor,
efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă
scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară
deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii
efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii
procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de
insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau
juridică faţă de care era la data efectuării transferului
unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire
a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui
contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul
prezentei legi.
(2) Următoarele operaţiuni, încheiate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi
juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi
prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat
deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale
ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a
asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în
comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu
răspundere limitată;
b) cu un membru sau administrator, atunci când
debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin
20% din acţiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot în
adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este
respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al
organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate
pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate
agricolă;
e) cu orice altă persoană fizică ori
juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului
sau a activităţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.";
- Art. 83 alin. (2): „Terţul dobânditor, care a
restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat
de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de
aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat
transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia
de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. In caz
contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din
repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului.
Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie
dovedită."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art.
21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 29 privind libertatea
conştiinţei şi ale art. 136 referitor la proprietate.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele: Cu privire la soluţia legislativă reglementată
de art. 79, art. 80 şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, sub
aspectele invocate de autorul excepţiei, Curtea s-a mai pronunţat
prin mai multe decizii, constatând constituţionalitatea acestora. Spre
exemplu, prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Decizia nr. 849 din
28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 748 din 26 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12
decembrie 2006, Decizia nr. 684 din 11 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Decizia
nr. 615 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, si Decizia nr. 1.245 din 18 noiembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19
decembrie 2008, Curtea, în esenţă, a reţinut că
soluţia legislativă criticată constituie o aplicare, în cadrul
procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind
acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor
de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre
deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi
anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau
lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a reţinut
că, în acest fel, este sancţionată tocmai reaua-credinţă
în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice
încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor
contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic
respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză
ilicită, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea
niciun efect.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 79, art. 80 şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
comercială „Trans Compani Andrei" - S.R.L. în Dosarul nr. 42/104/2006
al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi de Gelu Dimitrie Petru Zoica în Dosarul nr. 389/108/2009
al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu