DECIZIE   Nr. 361 din 30 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 720 din 15 octombrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Al Athamnah Hussein in Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.560/2003, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila. Exceptia a fost ridicata de Al Athamnah Hussein intr-o cauza civila ce are ca obiect suspendarea executarii silite.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din incheierea de sesizare, se sustine ca dispozitiile art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila "prin posibilitatea acordata contestatorilor de a solicita suspendarea executarii silite, incalca accesul liber la justitie al intimatului", ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 21.
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, cautiunea instituita prin textul legal criticat este privita ca o masura de garantare a drepturilor creditorilor pentru situatiile cand acestia ar fi prejudiciati prin intarzierea executarii, masura ce este analizata de instanta in cadrul procedurii contencioase, cu asigurarea tuturor drepturilor si garantiilor procedurale. In acest sens este mentionat caracterul facultativ si provizoriu al procedurii reglementate in art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila si mai ales faptul ca aceasta poate fi dispusa numai de catre instanta de judecata dupa examinarea temeiniciei motivelor de suspendare invocate si dupa ascultarea partilor legal citate, care, pe tot parcursul acesteia, se bucura de toate posibilitatile si garantiile procedurale prevazute de Codul de procedura civila. Criticile autorului exceptiei se considera a fi neintemeiate si in ceea ce priveste prevederile art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila, care nu numai ca nu impiedica liberul acces la justitie, dar apar ca o veritabila consacrare a acestui principiu, de vreme ce stabilesc posibilitatea tuturor partilor implicate de a face recurs impotriva solutiei pronuntate de catre instanta de fond asupra cererii de suspendare, acesta putand fi exercitat separat de solutia pronuntata cu privire la contestatia la executare in cadrul careia a fost promovata cererea de suspendare a executarii silite.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se arata ca, in conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, legiuitorul are posibilitate de a stabili modalitatea in care poate fi suspendata executarea silita, respectiv daca aceasta opereaza de drept sau la cerere expresa si cu plata unei cautiuni. De asemenea, se considera ca art. 403 din Codul de procedura civila nu infrange principiul liberului acces la justitie, alin. 3 din acest text legal consacrand expres posibilitatea de a ataca incheierea asupra suspendarii executarii, separat de solutia pronuntata cu privire la contestatia la executare. Astfel fiind, se considera ca este realizata "atat exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale partilor, cat si controlul jurisdictional al solutiei cu privire la cererea de suspendare, in concordanta cu dispozitiile art. 21 din Legea fundamentala."
    Guvernul, apreciind exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, arata ca prevederile art. 403 din Codul de procedura civila, concepute ca o masura de evitare a abuzului procesual, nu sunt altceva decat expresia aplicarii dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3). Se considera ca dispozitiile alin. 3 din acest articol, care ofera posibilitatea partii interesate de a ataca incheierea data asupra suspendarii executarii, asigura pentru tot acest context legal constitutionalitatea sa in raport cu principiul accesului liber la justitie.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca principiul accesului liber la justitie poate fi supus de catre legiuitor anumitor conditii, in virtutea art. 125 din Constitutie. O astfel de conditionare este considerata a fi si obligatia de plata a cautiunii, instituita de art. 403 alin. 1, care are caracterul unei garantii in favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendarii executarii silite. Totodata apreciaza ca dispozitiile art. 403 alin. 3 creeaza toate garantiile necesare accesului liber la justitie. In acelasi sens este invocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale pronuntata in deciziile nr. 8/2003 si nr. 55/2003.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, care au urmatoarea redactare:
    - Art. 403: "Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel. [...]
    Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, in toate cazurile, se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale ale art. 21:
    "Art. 21. - (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie care consacra accesul liber la justitie. Cu acel prilej, instanta constitutionala a retinut ca acest principiu constitutional trebuie interpretat in sensul in care oricare persoana se bucura de posibilitatea de a sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu in sensul in care acest drept nu poate fi supus nici unei conditionari. Astfel, cerinta depunerii unei cautiuni, prevazuta la art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, a fost considerata ca o optiune legislativa ce se supune in totalitate dispozitiilor constitutionale ale art. 125 privind competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti.
    Asa cum s-a aratat, obligatia de a plati cautiune este justificata de caracterul acesteia, si anume acela al unei garantii instituite in favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendarii executarii silite.
    De asemenea, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Curtea Constitutionala a retinut ca "judecatorul nu are libertatea de a stabili cautiuni exorbitante, chiar daca legea nu stabileste anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz in acest sens poate fi sanctionat prin exercitarea de catre debitor a cailor de atac prevazute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila, incheierea de solutionare a cererii de suspendare poate fi atacata cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie."
    In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in spetele Golder contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (1975) si Airey contra Irlandei (1979) s-a statuat ca accesul la justitie trebuie sa fie asigurat atat prin cadrul legal, cat si in practica, deoarece un obstacol de fapt poate incalca prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in aceeasi masura ca un obstacol juridic. Or, in speta, aceasta cerinta este indeplinita.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), precum si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Al Athamnah Hussein in Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman