DECIZIE Nr. 36
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de
munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 8 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Keztyus
Orsolya Kinga în Dosarul nr. 10.296/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că sumele
care trebuie restituite, potrivit prevederilor de lege criticate, sunt acordate
în vederea stimulării forţei de muncă, iar în cazul în care
contractul de muncă se desface ca urmare a iniţiativei ori culpei
angajatului, este firesc ca acesta să fie obligat la restituirea acestor
sume, fapt ce nu îl împiedică să opteze liber pentru un alt loc de
muncă.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 10.296/271/2007, Tribunalul Bihor -Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Keztyus
Orsolya Kinga, cu prilejul soluţionării unei acţiuni în
contencios administrativ şi fiscal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile art. 41 din Constituţie. In acest sens, arată
că obligaţia impusă de legiuitor de a nu schimba locul de
muncă, indiferent de condiţii, timp de 12 luni, este în
contradicţie cu dreptul constituţional de a alege în mod liber locul
de muncă, fără nicio îngrădire.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială
şi de contencios administrativ consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că prin instituirea obligativităţii
păstrării locului de muncă pe o perioadă de 12 luni de la
data încadrării în muncă nu se aduce nicio atingere dreptului
constituţional la muncă şi la libera alegere a locului de
muncă, ci doar se instituie obligativitatea restituirii de către
angajaţi a primei de încadrare pe care au obţinut-o cu ocazia
încadrării în muncă. Prin urmare, angajaţii sunt liberi să
îşi aleagă locul de muncă şi să
părăsească primul loc de muncă înainte de termenul de 12
luni, însă au obligaţia de a restitui această primă în
situaţia în care încetează raportul de serviciu anterior împlinirii
termenului stabilit de legiuitor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
prevederile de lege criticate neafectând în vreun fel dreptul persoanelor de a
alege liber un alt loc de muncă.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere
solicitat.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, aşa cum au fost modificate prin
art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
144/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969
din 1 noiembrie 2005.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
„Art- 76. - (1)
Angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite conform
art. 731, 74 şi 75, în situaţia în care raporturile de
muncă sau de serviciu încetează, într-o perioadă mai mică
de 12 luni de la data încadrării în muncă, în temeiul
următoarelor prevederi:
a) art. 55 lit. b), art. 56 lit. g) şi i),
art. 61 lit. a) şi art. 79 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) art. 61 lit. b) din Legea nr. 53/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă au fost
condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă;
c) art. 84 alin. (1) lit. b) şi e), alin. (2)
lit. f) şi g) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare."
Autorul excepţiei consideră că aceste
prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 41 din
Constituţie, referitor la muncă şi la protecţia
socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile de lege criticate nu instituie
obligativitatea păstrării locului de muncă pentru o
perioadă de 12 luni, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci
doar obligă la restituirea sumelor primite în temeiul art. 731,
74 şi 75 din Legea nr. 76/2002, în situaţia în care contractul
individual de muncă este desfăcut la iniţiativa sau din culpa
angajatului.
Sumele amintite constituie beneficii acordate din
bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru a susţine şi
stimula încadrarea absolvenţilor de instituţii de
învăţământ înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă, ori a celor care, beneficiind de indemnizaţie
de şomaj, se încadrează într-un loc de muncă care nu se
află în localitatea de domiciliu. In măsura în care acordarea acestui
beneficiu nu se mai justifică, întrucât, într-o perioadă mai
scurtă de 12 luni, contractul de muncă se desface ca urmare a
iniţiativei ori culpei angajatului, este firesc ca acesta să fie
obligat la restituirea acestor sume, fapt ce nu îl împiedică să
opteze liber pentru un alt loc de muncă.
Aşa fiind, Curtea apreciază că
susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea art.
76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 în raport cu prevederile art. 41 din
Constituţie sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei
de muncă, excepţie ridicată de Keztyus Orsolya Kinga în Dosarul
nr. 10.296/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea