DECIZIE Nr. 36
din 22 septembrie 2008
privind incidenta legii de
gratiere in cazul pedepselor aplicate pentru fapte a caror incadrare juridica
in infractiuni a evoluat in timp, respectiv in cazul infractiunilor la regimul
vamal, prevazute in art. 72 si 73 din Legea nr. 30/1978, iar, ulterior, in art.
175-181 din Legea nr. 141/1997.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 23 martie 2009
Dosar nr. 19/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incidenta legii de gratiere in cazul pedepselor aplicate pentru fapte a
caror incadrare juridica in infractiuni a evoluat in timp, respectiv in cazul
infractiunilor la regimul vamal, prevazute in art. 72 si 73 din Legea nr.
30/1978, iar, ulterior, in art. 175-181 din Legea nr. 141/1997.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că dispoziţiile
Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi
sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite, în condiţiile art. 13 din
Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în reglementarea
dată prin Legea nr. 30/1978.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere
unitar cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 privind
graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, stabilite în
cazul infracţiunilor la regimul vamal prevăzute în art. 72 şi 73 din Legea nr.
30/1978, respectiv în art. 175-181 din Legea nr.
141/1997.
Astfel, unele instanţe au considerat că dispoziţiile
Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi
sancţiuni sunt aplicabile şi în cazul pedepselor stabilite, în condiţiile art.
13 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în
reglementarea Legii nr. 30/1978.
S-a argumentat în acest sens că, în asemenea cauze,
pedepsele aplicate în condiţiile art. 13 din Codul penal pentru săvârşirea
infracţiunii de contrabandă în reglementarea Legii nr. 30/1978 trebuie
constatate graţiate în baza Legii nr. 543/2002, deoarece infracţiunile
prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978 nu sunt exceptate expres de la
graţiere.
S-a mai relevat că în cadrul dispoziţiilor Legii nr.
543/2002 legiuitorul a indicat în mod expres infracţiunile exceptate de la
graţiere, incluzând şi infracţiuni săvârşite în perioade când legea penală în
vigoare reglementa în redactări diferite conţinutul constitutiv al acestora, ca
în cazul furtului calificat.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că pentru
infracţiunile de contrabandă prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978,
reţinute în condiţiile aplicării art. 13 din Codul penal, nu sunt incidente
dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea
unor măsuri şi sancţiuni.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, actele de clemenţă, inclusiv cele de
graţiere, se aplică în cazul pedepselor stabilite pentru unele infracţiuni,
respectiv sancţiuni, şi exclud pe altele.
Prima categorie (aceea a infracţiunilor/sancţiunilor
cărora le este incident actul de clemenţă) a fost denumită lista pozitivă sau
obiectul pozitiv, iar cea de-a doua categorie, aceea a excepţiilor de la
beneficiul clemenţei, reprezintă obiectul negativ.
Astfel, Legea nr. 30/1978 privind Codul vamal al
României, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, cu modificările şi completările
ulterioare, lege care, la rândul ei, a fost abrogată de art. 288 din Legea nr.
86/2006.
Or, este de observat că infracţiunea de contrabandă a
fost exceptată de la graţiere, atât prin Legea nr. 137/1997, cât şi prin Legea
nr. 543/2002.
Astfel, Legea de graţiere nr. 137/1997 a exceptat de la
graţiere infracţiunile de contrabandă prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr.
30/1978 - Codul vamal al României, iar Legea de graţiere nr. 543/2002
exceptează şi aceasta de la graţiere infracţiunile de contrabandă prevăzute în
art. 175-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
Aşa fiind, din textele de lege arătate rezultă voinţa
neîndoielnică a legiuitorului de a excepta de la graţiere aceste infracţiuni,
indiferent dacă ele sunt încadrate în dispoziţiile legale anterioare sau în noua
reglementare.
In fine, în legătură cu succesiunea decretelor de
graţiere, nu este aplicabilă legea penală mai favorabilă în momentul judecării,
atâta vreme cât ambele legi exceptează de la graţiere infracţiunile de
contrabandă cuprinse în textele de lege care au intervenit succesiv.
Prin cele două acte normative, care s-au succedat în
timp, au fost instituite norme cu privire la regimul vamal al României şi,
chiar dacă Legea nr. 30/1978 a fost abrogată prin art. 191 din Legea nr.
141/1997, iar dispoziţiile de incriminare din vechea lege au fost preluate de
legea abrogatoare, în realitate nu a avut loc o dezincriminare,
ci numai o schimbare a sediului de incriminare.
In atare condiţii, diferenţele de incriminare existente
între cele două coduri vamale succesive (cu excepţia cuantumului sau naturii
sancţiunii) nu reprezintă noi incriminări.
Imprejurarea că în reglementarea excepţiilor de la
graţiere se fac referiri la legi penale în vigoare nu poate duce la concluzia
că pedeapsa aplicată în condiţiile art. 13 din Codul penal pentru infracţiunile
de contrabandă, în baza Codului vamal anterior, ar fi graţiată, întrucât
tehnica legislativă impune menţionarea în cadrul excepţiilor numai a normei
penale active, iar incriminarea aceleiaşi fapte se regăseşte şi în actul normativ ce a înlocuit
legea veche, respectiv în Legea nr. 141/1997.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire
la art. 4142 alin.
3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul
legii şi a se stabili că dispoziţiile
Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi
sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite pentru infracţiunile privind
regimul vamal prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea
art. 13 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi stabilesc că:
Dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor
pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor
stabilite pentru infracţiunile privind regimul vamal prevăzute de art. 72 şi 73
din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei