DECIZIE   Nr. 36 din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 1 alin. (2), art. 90 alin. (6) si art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 103 din 11 februarie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Afrodita Laura Tutunaru        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.868/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Liviu Pop în dosarul de mai sus având ca obiect executarea unui mandat european de arestare şi predarea persoanei supus mandatului autorităţilor emitente (italiene).

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorilor care se supun numai legii.

Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 contravin principiului consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece instanţa verifică în camera de consiliu dacă mandatul european de arestare conţine toate informaţiile necesare. O asemenea situaţie este de natură a încălca dreptul părţii de a arăta în faţa instanţei erori de apreciere fundamentate cu privire la conţinutul mandatului şi nu al faptei cu privire la care s-a emis.

Articolul 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 este neconstituţional deoarece limitează dreptul arestatului de a se apăra doar la posibilitatea de a-şi manifesta dezacordul cu privire la erori materiale asupra identităţii ori de a invoca unul din motivele de refuz limitativ prevăzute de art. 88 din aceeaşi lege. Or, cu ocazia audierii arestatului, prin neacordarea dreptului de a supune atenţiei instanţei române existenţa unor împrejurări de fapt care sunt de natură să nu justifice suficiente temeiuri pentru privarea de libertate dispusă de autoritatea judiciară străină, se încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, cu consecinţa înfrângerii independenţei judecătorului român.

In sfârşit, art. 91 alin.(1) din Legea nr. 302/2004 contravine dreptului ia apărare, deoarece persona arestată este numai informată cu privire la conţinutul mandatului şi nu i se comunică nimic referitor la conţinutul ori temeiurile hotărârii ce a stat la baza acestuia.

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să afecteze dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil ori independenţa judecătorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea în sarcina judecătorului a obligaţiei de a verifica informaţiile existente în conţinutul mandatului european de arestare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al persoanei solicitate. De altfel, persoana solicitată are la îndemână o serie de garanţii procesuale de natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de apărare: posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării, audierea persoanei arestate, existenţa posibilităţii de a formula recurs împotriva hotărârii cu privire la executarea mandatului de arestare etc. Judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei, solicitată în temeiul legii, numai după ce a verificat în prealabil dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, dar nu se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării.

In sfârşit, faptul că judecătorul român verifică doar conţinutul mandatului de arestare nu este de natură să aducă atingere principiului independenţei judecătorilor şi al supunerii lor numai legii, această atribuţie reprezentând concretizarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, reglementat de dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:

-  Art. 881 alin. (2): „Instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1).";

- Art. 90 alin. ( 6): „Opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. ";

- Art. 91 alin. (1): „Persoana are dreptul să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.";

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 583 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie similară pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea mai constată următoarele:

Potrivit art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile referitoare la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect care se încadrează în dispoziţiile referitoare la obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare ori la îndeplinirea condiţiilor care enumera faptele care dau loc la predare chiar în absenţa dublei incriminări.

Autorul excepţiei susţine că aceste norme contravin dreptului la apărare, deoarece verificarea efectuată de instanţă nu se face în şedinţă publică.

O astfel de critică nu poate fi primită deoarece toate aceste documente verificate de judecătorul român sunt ataşate la dosar, putând fi deci examinate şi de persoana vizată de mandatul european de arestare. Textul criticat nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la apărare. Dimpotrivă, aceste dispoziţii legale nu cuprind nicio încălcare a textelor constituţionale invocate, permiţând cunoaşterea efectivă de către persoanele solicitate a hotărârii judecătoreşti care a stat la baza mandatului european. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, a stabilit că judecătorul român va hotărî asupra arestării persoanei solicitate după ce în prealabil a verificat respectarea condiţiilor necesare referitoare la emiterea mandatului european de arestare.

Aşa fiind, ţinând cont şi de aceste din urmă argumente, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la neconstituţionalitatea art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicata de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. Ioan Vida

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru