DECIZIE Nr. 36
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 1 alin. (2), art. 90 alin. (6) si
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara
internationala in materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 103 din 11 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
excepţie ridicată de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel
Cluj - Secţia penală şi de minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.868/33/2007, Curtea de Apel Cluj
- Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6)
şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, excepţie ridicată
de Liviu Pop în dosarul de mai sus având ca obiect executarea unui mandat
european de arestare şi predarea persoanei supus mandatului autorităţilor
emitente (italiene).
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 21
alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (3)
referitoare la independenţa judecătorilor care se supun numai legii.
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
contravin principiului consacrat de art. 24 alin. (1)
din Constituţie, deoarece instanţa verifică în camera de consiliu dacă mandatul
european de arestare conţine toate informaţiile necesare. O asemenea situaţie
este de natură a încălca dreptul părţii de a arăta în faţa instanţei erori de
apreciere fundamentate cu privire la conţinutul mandatului şi nu al faptei cu
privire la care s-a emis.
Articolul 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 este
neconstituţional deoarece limitează dreptul arestatului de a se apăra doar la
posibilitatea de a-şi manifesta dezacordul cu privire la erori materiale asupra
identităţii ori de a invoca unul din motivele de refuz limitativ prevăzute de
art. 88 din aceeaşi lege. Or, cu ocazia audierii arestatului, prin neacordarea
dreptului de a supune atenţiei instanţei române existenţa unor împrejurări de
fapt care sunt de natură să nu justifice suficiente temeiuri pentru privarea de
libertate dispusă de autoritatea judiciară străină, se încalcă dreptul la
apărare şi dreptul la un proces echitabil, cu consecinţa înfrângerii
independenţei judecătorului român.
In sfârşit, art. 91 alin.(1) din Legea nr. 302/2004
contravine dreptului ia apărare, deoarece persona arestată este numai informată
cu privire la conţinutul mandatului şi nu i se comunică nimic referitor la
conţinutul ori temeiurile hotărârii ce a stat la baza acestuia.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să afecteze dreptul la
apărare, dreptul la un proces echitabil ori independenţa judecătorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea în sarcina judecătorului a obligaţiei de a
verifica informaţiile existente în conţinutul mandatului european de arestare
nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al persoanei solicitate.
De altfel, persoana solicitată are la îndemână o serie de garanţii procesuale
de natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil şi a
dreptului de apărare: posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz
al executării, audierea persoanei arestate, existenţa posibilităţii de a
formula recurs împotriva hotărârii cu privire la executarea mandatului de
arestare etc. Judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei,
solicitată în temeiul legii, numai după ce a verificat în prealabil dacă au
fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, dar nu
se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de
autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării.
In sfârşit, faptul că judecătorul român verifică doar
conţinutul mandatului de arestare nu este de natură să aducă atingere
principiului independenţei judecătorilor şi al supunerii lor numai legii,
această atribuţie reprezentând concretizarea principiului recunoaşterii şi
încrederii reciproce, reglementat de dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, în conformitate cu Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594
din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 224/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 881 alin. (2): „Instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine
informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1).";
- Art. 90 alin. ( 6): „Opoziţia
persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu
privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării
mandatului european de arestare. ";
- Art. 91 alin. (1): „Persoana
are dreptul să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.";
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004 au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, cu prilejul
pronunţării Deciziei nr. 583 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea Constituţională a
respins ca neîntemeiată o excepţie similară pentru considerentele acolo
arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de acestea, Curtea mai constată următoarele:
Potrivit art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică dacă mandatul european de arestare
conţine informaţiile referitoare la identitatea şi cetăţenia persoanei
solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de
e-mail ale autorităţii judiciare emitente, indicarea existenţei unei hotărâri
judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei
alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect care se încadrează
în dispoziţiile referitoare la obiectul şi condiţiile emiterii mandatului
european de arestare ori la îndeplinirea condiţiilor care enumera faptele care
dau loc la predare chiar în absenţa dublei incriminări.
Autorul excepţiei susţine că aceste norme contravin
dreptului la apărare, deoarece verificarea efectuată de instanţă nu se face în
şedinţă publică.
O astfel de critică nu poate fi primită deoarece toate
aceste documente verificate de judecătorul român sunt ataşate la dosar, putând
fi deci examinate şi de persoana vizată de mandatul european de arestare.
Textul criticat nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la apărare. Dimpotrivă,
aceste dispoziţii legale nu cuprind nicio încălcare a textelor constituţionale
invocate, permiţând cunoaşterea efectivă de către persoanele solicitate a hotărârii
judecătoreşti care a stat la baza mandatului european. Contestarea temeiniciei
acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al
Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă,
unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente.
Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, a stabilit că judecătorul român va hotărî
asupra arestării persoanei solicitate după ce în prealabil a verificat
respectarea condiţiilor necesare referitoare la emiterea mandatului european de
arestare.
Aşa fiind, ţinând cont şi de aceste din urmă argumente,
Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la
neconstituţionalitatea art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
excepţie ridicata de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel
Cluj - Secţia penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru