DECIZIE Nr. 36 din 28 martie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 10 mai 1995
Vasile Gionea - presedinte
Miklos Fazakas - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Ioan Muraru - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursului formulat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 martie 1995, in prezenta
recurentului Plesoianu Radu Nicolae si, in lipsa intimatului, Consiliul Local
al Comunei Sinesti, legal citat, si au fost consemnate in Incheierea din 21
martie 1995 cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a aminat pronuntarea pentru 28 martie 1995.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind actele si lucrarile dosarului, constata:
Prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995 Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si
a Decretului nr. 712/1966, invocata de Plesoianu Radu Nicolae in Dosarul nr.
8.617/1993 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
Impotriva acestei decizii, reclamantul Plesoianu Radu Nicolae a declarat
recurs, fara insa sa-l motiveze in termenul legal.
Reprezentantul Parchetului, in cadrul sedintei din 21 martie 1995, a
solicitat respingerea recursului ca nemotivat in termen, considerand decizia
atacata legala si temeinica. In continuare, a aratat ca, avand competenta
strict limitata, Curtea Constitutionala nu poate constata abuzurile facute, nu
le poate repara si nu poate acorda daune, Legea nr. 58/1991, in art. 77,
stabilind ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor
reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea
nr. 47/1992 stipulind ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in
vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege. Ca atare, prin
rezolvarea cauzelor de catre instante in dispretul reglementarii repararii
abuzurilor prin act al puterii legislative s-ar aduce, practic, atingere
principiului separatiei puterilor in stat.
In scopul solutionarii recursului, Curtea Constitutionala, avand obligatia
stabilita prin art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ca, in cazul recursului,
sa se pronunte si asupra exceptiei de neconstitutionalitate aplicand prevederile
art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, a solicitat puncte de vedere celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Dand curs solicitarii Curtii, Guvernul, in punctul de vedere exprimat,
apreciaza "ca in mod judicios Curtea Constitutionala a respins, prin
Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, exceptia de neconstitutionalitate ca vadit
nefondata".
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata cu recurs, cererea de recurs, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerea recurentului si concluziile procurorului,
dispozitiile Decretului nr. 218/1960 si ale Decretului nr. 712/1966 raportate
la prevederile constitutionale, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, recursul este nul
daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute in
alin. 2 "motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de
instanta de recurs, care, insa, este obligata sa le puna in dezbaterea
partilor".
Examinind si din oficiu decizia atacata, Curtea Constitutionala constata ca
nici pe fond nu sunt motive care sa justifice admiterea recursului.
Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si
art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A.c), art.
23, 25 si 26 din Legea nr. 47/1992, ale art. 26 alin. (2) din Regulamentul de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, precum si ale art. 306 din
Codul de procedura civila, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995, care nu a fost motivat in
termenul legal.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 28 martie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATA
Prezenta opinie separata este in sensul ca art. III al Decretului nr.
218/1960 si Decretul nr. 712/1966 contin dispozitii contrare Constitutiei din
1952 si Constitutiei din 1965 existente la data emiterii acestor decrete si, de
asemenea, sunt in contradictie cu Constitutia din 8 decembrie 1991.
Cele doua decrete sunt neconstitutionale si nule, motiv pentru care ele nu
impiedica desfasurarea normala a unei actiuni in revendicare privind o mica
moara taraneasca cu o singura piatra si un singur valt.
Prin Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 15 septembrie 1994
a Judecatoriei Ramnicu Valcea se retin urmatoarele:
Reclamantul Plesoianu A. Radu, taran, a fost abuziv deposedat in 1948 de
moara pe care o detinea in proprietatea sa, pe care o dobindise prin mostenire,
moara care nu a fost nationalizata si nici expropriata.
Urmare acestui fapt, Plesoianu A. Radu a formulat actiune in revendicare
prin care a solicitat sa fie pus in posesia morii, care este in prezent
detinuta in mod nelegal de Consiliul Local al Comunei Sinesti, judetul Valcea.
Paratul, consiliul local, a invocat in aparare cele doua decrete
sus-aratate, fata de care reclamantul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.
Pe baza principiului "tempus regit actum", exceptia de
neconstitutionalitate trebuie verificata in raport cu Constitutia din 1952 si
cu Constitutia din 1965 aflate in vigoare la data aparitiei acestor decrete,
precum si in raport cu art. 150 alin. (1) din Constitutia din 8 decembrie 1991,
care nu permite sa ramana in vigoare normele de drept anterioare, aflate in
contradictie cu actuala Constitutie.
Pentru a se decide daca cele doua decrete sunt sau nu in contradictie cu
cele doua Constitutii sus-vizate, trebuie retinut continutul esential al
acestor doua decrete, din care rezulta ca:
- fara nici un titlu, statul devine proprietarul bunului posedat timp de 2
ani, deci proprietarul isi pierde proprietatea;
- aceasta dispozitie se aplica si fata de incapabili, fata de minori
lipsiti de reprezentanti legali, cat si celor impiedicati prin forta majora
sa-si apere proprietatea;
- chiar si cel care are sentinta definitiva in mina, in favoarea sa, isi
pierde proprietatea in urma posesiei statului timp de 2 ani.
Aceste dispozitii violeaza art. 10 al Constitutiei din 1952, care respecta
proprietatea privind "atelierele meseriasilor, care nu exploateaza munca
altora", in speta este vorba despre o modesta moara taraneasca cu o singura
piatra si un singur valt. De asemenea, este incalcat si art. 65, destinat a
apara "drepturile cetatenilor", iar cele doua decrete sacrifica pana
si drepturile incapabililor, minorilor lipsiti de reprezentanti legali si celor
impiedicati prin forta majora sa-si apere proprietatea. De asemenea, lasa ca
victima deposedata violent sa-si piarda proprietatea de care a fost deposedata.
In fine, violeaza egalitatea prevazuta de art. 81, pentru ca toti cei
mentionati raman decazuti de drept.
In continuare, se mai retine si incalcarea Constitutiei din 1965, care in
art. 13 si 31 apara "ordinea de drept", or decretul vizat permite
tocmai invers, ca victimele deposedarilor violente, cat si incapabilii lipsiti
de reprezentanti si cei impiedicati prin forta majora sa ramana cu drepturi
pierdute fara vina lor.
Sub alt aspect, decretele inverseaza sensul notiunii juridice a institutiei
prescriptiei. Ele considera prescriptia expirata fara sa fi fost inceputa si o
admit in detrimentul victimelor incapabile.
Din cele aratate rezulta clar ca ambele decrete sunt date cu violarea
repetata a mai multor dispozitii ale Constitutiilor amintite. Ca urmare, ele
trebuie considerate nule si fara efect.
In afara celor demonstrate, consider ca ne gasim si in fata violarii art.
150 alin. (1) din Constitutia din 8 decembrie 1991, care nu admite sa ramana in
vigoare normele juridice premergatoare contrare acestei Constitutii.
La fel, consider violat si art. 21 alin. (1) din aceeasi Constitutie care
prevede ca "orice persoana se poate adresa justitiei", iar in speta
s-a dispus pe baza art. 77 din Legea nr. 58/1991 si art. 26 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, sa se astepte aparitia unei legi care nici dupa 5 ani de asteptare
nu a aparut.
Consider ca, in cazul de fata, este de aplicat art. 3 din Codul civil care
obliga instantele sa dea solutia de fond si sa nu indrume partile sa astepte
viitorul incert.
De fapt, avem toate dispozitiile legale si suficiente in materie, care
reglementeaza desfasurarea actiunii in revendicare, normele de aplicare a
dispozitiilor legale in vigoare si, in functie de probe, justitia sa dea dovada
de demnitatea sa.
Toate cele aratate, vizand ordinea publica, conduc la pronuntarea unei
solutii de admitere a recursului si a exceptiei de neconstitutionalitate.
Judecator,
dr. Miklos Fazakas