Decizia Nr.357 din 25.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 545 din 23 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ullmann Shalom Alfred în Dosarul nr. 2.516/111/CA/2013* - P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 712D/2013.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 iunie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere solicitarea reprezentantului autorului excepţiei de amânare a pronunţării în vederea depunerii de note scrise, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 24 iunie 2014. La această dată, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru 25 iunie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 18 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.516/111/CA/2013* - P.I., Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost invocată de reclamantul Ullmann Shalom Alfred într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 161 din 11 decembrie 2012 emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin reglementarea legală criticată se instituie un regim diferenţiat şi discriminatoriu de tratament între persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, şi persoanele fizice îndreptăţite la măsuri reparatorii, deoarece acestea din urmă beneficiază de un alt regim de despăgubire, şi anume cel instituit de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001. Se arată că, în timp ce persoanele fizice îndreptăţite primesc drept despăgubire o sumă ce reprezintă valoarea de piaţă a imobilelor, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice, primesc echivalentul unei valori „contabile“. Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că prin modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii reglementată de textul de lege criticat se instituie o discriminare evidentă, în funcţie de calitatea persoanei.5. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor în situaţiile reglementate de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din trecut.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. În acest sens, reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate deduce pretinsa neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege din faptul că legiuitorul a stabilit că persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, să primească despăgubiri prin recalcularea valorii acţiunilor în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, soluţie legislativă apreciată ca fiind discriminatorie în raport cu modalitatea de despăgubire a altor persoane beneficiare ale aceluiaşi act normativ. În acest context, autorul excepţiei compară soluţia legislativă cuprinsă în art. 31 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cea a art. 11 alin. (6) din acelaşi act normativ, prin care este stabilită modalitatea de evaluare a unor imobile. Cu privire la acest aspect, Avocatul Poporului invocă Decizia nr. 486/2003 prin care Curtea Constituţională a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.8. Totodată, Avocatul Poporului apreciază că modalitatea de despăgubire instituită de normele legale criticate se aplică tuturor beneficiarilor Legii nr. 10/2001, statul asigurând în acest mod un cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, fără privilegii şi fără discriminări. De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate privată, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat prevede că:Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora proprietatea este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în prezenta cauză, prin Dispoziţia Primarului Municipiului Oradea nr. 2.716/2010 s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a lui Ullmann Shalom Alfred la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cota sa parte de 85 de acţiuni dintr-un număr total de 120, deţinute de antecesorii săi din capitalul social al Societăţii Anonime pe Acţiuni „Kurlander şi Ullmann“, proprietara tabulară a imobilului revendicat de autorul excepţiei. Prin Decizia nr. 161/2012, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii corespunzător celor 85 de acţiuni deţinute de antecesoarea lui Ullmann Shalom Alfred, această decizie fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea titlului de despăgubire.14. În acest context, Curtea reţine că, nemulţumit fiind de măsurile reparatorii acordate în calitate de moştenitor al antecesoarei sale, autorul excepţiei susţine că art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul căruia i-au fost stabilite măsurile reparatorii, instituie un tratament discriminatoriu între persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, care primesc drept despăgubire echivalentul unei valori „contabile“ şi persoanele fizice îndreptăţite la măsuri reparatorii, deoarece acestea din urmă beneficiază de un alt regim de despăgubire, şi anume cel instituit de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, primind o sumă ce reprezintă valoarea de piaţă a imobilelor.15. Faţă de critica formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aceste persoane, recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil. Aşa fiind, în categoria titularilor dreptului de restituire, persoane fizice, sunt incluse şi persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.16. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, efectuată potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Curtea remarcă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, nu există identitate între titularul dreptului de restituire şi titularul dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive de către stat a imobilelor sau a altor active. Astfel, în timp ce titularul dreptului de proprietate a fost o persoană juridică, titularul dreptului de restituire este o persoană (sau mai multe) care au făcut parte din structura asociaţiilor persoanei juridice. Acest aspect presupune însă faptul că persoana juridică, titulară a dreptului de proprietate, şi-a încetat existenţa.17. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a prevederilor art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că acestea prevedeau că valoarea construcţiilor expropriate care nu se pot restitui în natură şi a terenurilor aferente acestora se stabilea potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. În prezent, ca urmare a apariţiei Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 21 alin. (6) din acest act normativ, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, de către Secretariatul Comisiei Naţionale, şi se exprimă în puncte. De altfel, Curtea observă că prin art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 a fost abrogată orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare.18. Curtea reţine că art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, guvernează regimul juridic al imobilelor expropriate, aceste prevederi de lege conţinând reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind diferite modalităţi de despăgubire. Or, în speţa de faţă, invocarea de către autorul excepţiei a acestui text de lege nu are nicio relevanţă, având în vedere faptul că măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate nu au în vedere un imobil expropriat, ci au în vedere stabilirea valorii acţiunilor deţinute de antecesoarea autorului excepţiei din capitalul social al Societăţii Anonime pe Acţiuni „Kurlander şi Ullmann“, proprietara tabulară a imobilului revendicat, trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru naţionalizarea unor imobile, publicat în Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950.19. Având în vedere aspectele mai sus reţinute, Curtea constată că persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, şi persoanele fizice îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate nu se află în aceeaşi situaţie juridică. Astfel, în timp ce persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, beneficiau de evaluarea imobilelor potrivit valorii de piaţă a acestora, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare [astfel cum era prevăzut în vechea reglementare, potrivit art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în prezent prin aplicarea grilei notariale], în situaţia persoanelor fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, această modalitate de evaluare nu poate fi aplicată. Aceasta deoarece persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice, nu sunt proprietari ai imobilelor, ci acţionari/asociaţi la societatea care deţinea imobilele în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv de către stat. Aceştia nu aveau decât un drept de creanţă asupra societăţii, exprimat în valoarea acţiunilor deţinute de persoana fizică din capitalul social al societăţii. Din acest considerent, în cazul deţinătorilor de acţiuni, legiuitorul a stabilit că modalitatea de recalculare a valorii acestora se va realiza potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, recalcularea valorii acţiunilor făcându-se în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia.20. Aşa fiind, Curtea constată că modalitatea diferită de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent este determinată de situaţia juridică a bunului asupra căruia poartă dreptul; pe de o parte, în situaţia prevăzută de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 este vorba de un imobil expropriat, al cărui proprietar era persoana fizică la data preluării abuzive a acestuia de către stat (situaţie juridică invocată de autorul excepţiei, dar neaplicabilă în cauză), iar, pe de altă parte, este vorba despre acţiuni deţinute de persoana fizică, acţionar la persoana juridică care deţinea imobilul în proprietate la data preluării de către stat [situaţie juridică reglementată de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, text incident în cauză]. Ca atare, Curtea consideră că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor, în funcţie de situaţiile juridice diferite în care se găsesc beneficiarii Legii nr. 10/2001 şi, mai ales, în funcţie de regimul juridic al bunului, fără a se putea invoca, însă, o situaţie discriminatorie, în funcţie de calitatea persoanei.21. Curtea reţine, totodată, că prin Decizia nr. 641 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, „s-a stabilit că acţionarii la persoane juridice proprietare ale imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului au dreptul la despăgubiri prin echivalent. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie s-a statuat că cei îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii nu sunt proprietari, ci au doar vocaţia de a deveni proprietari, astfel încât dispoziţiile legale care reglementează modul de acordare a măsurilor reparatorii nu pot să încalce dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate, întrucât dreptul de proprietate al celor îndreptăţiţi este inexistent.“22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ullmann Shalom Alfred în Dosarul nr. 2.516/111/CA/2013* - P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora