DECIZIE Nr.
355 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83, art. 84 si art. 86 4 din Codul
penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 300 din 7 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83, art. 84 şi art. 864 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ionuţ Creţu în
Dosarul nr. 12.589/299/2008 'al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 12.589/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 83, art. 84 şi art. 864 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ionuţ Creţu în
dosarul de ma[sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate sunt
neconstituţionale, întrucât, în ce priveşte textul art. 864 din Codul penal, acesta restrânge posibilitatea părţilor de a avea un proces echitabil, în
condiţiile în care poate fi interpretat neunitar, iar în ce priveşte art. 83 şi
art. 84 din Codul penal, acestea instituie posibilitatea revocării suspendării
executării pedepsei fără a ţine seama de faptul că persoana condamnată a
încercat să-şi îndeplinească obligaţiile impuse de instanţă. Referitor la
prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se susţine că, prin
instituirea condiţiei ca părţile să fie reprezentate de un avocat cu drept de a
pleda la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se restrânge exercitarea
dreptului acestora la apărare.
Instanţa de judecată opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 83 cu denumirea marginală Revocarea în cazul
săvârşirii unei infracţiuni, art. 84 cu denumirea marginală Revocarea în
cazul neexecutării obligaţiilor civile şi art. 864 cu denumirea
marginală Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere din
Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 83 din Codul penal: „Dacă
în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o
infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea
acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea
în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua
infracţiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă
infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de
încercare.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din
culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar
dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită
după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul
prevăzut de lege pentru recidivă.";
- Art. 84 din Codul penal: „Dacă
până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit
obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune
revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat
dovedeşte că nu a avut putinţă de a îndeplini acele obligaţii.";
-Art. 864 din Codul penal: „Dispoziţiile art. 83 si 84 se aplică în mod corespunzător şi în
cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă,
măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de
instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
dispunând executarea în întregime a pedepsei.";
- Art. 30 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992: „Părţile pot fi reprezentate
prin avocaţi cu drept de a pleda la Inalta Curte de Casaţie si Justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei nu critică contrarietatea dispoziţiilor legale
criticate cu prevederile ori principiile prevăzute de Constituţie, ci este
nemulţumit de interpretarea neunitară şi de modul de aplicare a acestora.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă
„fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului"şi, pe cale de
consecinţă, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83, art. 84 şi art. 864 din Codul
penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Ionuţ Creţu în Dosarul nr. 12.589/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru