DECIZIE Nr. 354 din 23 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 7 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 959 din 19 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Dumitru Lozneanu in Dosarul nr. 282/2004 al Judecatoriei Orastie.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 282/2004,
Judecatoria Orastie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Dumitru Lozneanu cu prilejul solutionarii unei
plangeri impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata.
In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat,
prevazand ca solutionarea plangerii se face pe baza actelor dosarului si a
eventualelor inscrisuri noi prezentate, ingradeste dreptul de acces liber si
plenar la justitie, precum si dreptul la aparare. Considera ca aceste
dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 21 si 24 din Constitutie,
precum si celor ale art. 7 si 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si
ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Judecatoria Orastie opineaza in sensul ca exceptia ridicata nu este
intemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate "nu contravin
prevederilor Constitutiei Romaniei, care obliga statul roman sa indeplineasca
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, la interpretarea
acestor tratate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
accesul liber la justitie al persoanelor, precum si dreptul la aparare.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare
a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatului Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 278^1 alin.
7 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale si
reglementarile internationale invocate, deoarece "Prin verificarea de
catre instanta de judecata a rezolutiei sau ordonantei atacate, pe baza
lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi
prezentate, se asigura multiple garantii procesuale, actul de justitie capata
un caracter obiectiv, iar hotararea judecatoreasca este pronuntata doar de
instanta de judecata". De asemenea, arata ca, in cadrul judecarii
plangerii facute, "instanta analizeaza legalitatea si temeinicia
ordonantei sau a rezolutiei procurorului" si, in consecinta, este firesc
ca instanta sa se raporteze la lucrarile si la materialul existent in dosarul
cauzei, care au fost avute in vedere de catre procuror si pe care se intemeiaza
solutia data.
Guvernul considera ca prevederile legale criticate nu aduc atingere
dreptului la aparare ori accesului liber la justitie. Astfel, in opinia sa,
plangerea prevazuta la art. 278^1 din Codul de procedura penala reprezinta o
cale de atac in cadrul careia instanta analizeaza legalitatea si temeinicia
rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata fata de continutul
dosarului de urmarire penala. Nici una dintre solutiile pe care judecatorul le
poate pronunta cu prilejul solutionarii acestei plangeri nu aduce atingere
dreptului de aparare. In acest sens arata ca, in cazul trimiterii cauzei
procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale,
procurorul este obligat sa se conformeze dispozitiilor date de instanta, in
timp ce, in situatia in care instanta desfiinteaza rezolutia sau ordonanta
atacata si retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecata in prima
instanta se aplica in mod corespunzator, petentul avand posibilitate sa
solicite administrarea oricarei probe. In concluzie, avand in vedere obiectul
plangerii reglementate in art. 278^1 din Codul de procedura penala, Guvernul
apreciaza ca este necesar ca instanta sa se raporteze la "lucrarile si
materialul din dosarul cauzei" care au fost avute in vedere de procuror si
pe care se intemeiaza solutia.
Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiate criticile de
neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura
penala. Astfel, considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor
art. 21 din Constitutie, ci "asigura tocmai accesul liber la justitie, in
conditiile in care reglementeaza procedura de solutionare a plangerii in fata
instantei de judecata impotriva acelor acte ale procurorului prin care s-a
dispus clasarea, neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala
sau incetarea urmaririi penale". De asemenea, in opinia sa, art. 278^1 din
Codul de procedura penala nu aduce atingere nici dreptului la aparare, atat
timp cat partile se bucura de toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de
a fi asistate de un aparator in tot cursul procesului penal. In ceea ce
priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la contrarietatea dintre
prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala si dispozitiile art. 11 si
20 din Constitutie, raportate la art. 7 si 8 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta nu
poate fi retinuta, intrucat prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (1)
se refera la concordanta dintre dispozitiile constitutionale privind drepturile
si libertatile omului si dispozitiile instrumentelor internationale ratificate
de Romania vizand aceeasi materie, iar nu la concordanta cu dispozitiile legii
interne.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Avocatului Poporului si Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, dispozitii ce au fost introduse
prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea
Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, in urmatoarea
redactare: "Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta
atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror
inscrisuri noi prezentate."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor dispozitii constitutionale:
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde
dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa
revizuirea Constitutiei.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne,
au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care
Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, autorul exceptiei isi intemeiaza critica de neconstitutionalitate
si pe dispozitiile urmatoarelor reglementari internationale:
Declaratia Universala a Drepturilor Omului
- Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara
deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie
egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si
impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.";
- Art. 8: "Orice persoana are dreptul sa se adreseze in mod efectiv
instantelor judiciare competente impotriva actelor care violeaza drepturile
fundamentale ce ii sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege."
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice
- Art. 14: "Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si a curtilor
de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie
examinata in mod echitabil si public de catre un tribunal competent,
independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra
temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra
contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil.
[...]"
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
- Art. 6 alin. 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale
criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si reglementarile
internationale invocate, Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea competentei instantelor
judecatoresti si procedurii de judecata reprezinta atributul exclusiv al
legiuitorului.
In virtutea acestei competente, legiuitorul a conceput art. 278^1 din Codul
de procedura penala ca un raspuns la necesitatea garantarii unei neingradite
exercitari a dreptului de acces liber la justitie al oricarei persoane, pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si a dreptului
la aparare, prevazute atat in Constitutie, cat si in reglementarile
internationale invocate de autorul exceptiei. Astfel, acest text de lege
stabileste dreptul persoanei vatamate si al oricarei alte persoane ale carei
interese legitime sunt vatamate de a face plangere impotriva solutiilor de
netrimitere in judecata date de procuror, la instanta judecatoreasca careia
i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, si reglementeaza
procedura de judecare si de solutionare a plangerii.
Conform principiului oficialitatii procesului penal, instanta
judecatoreasca poate fi legal sesizata pentru judecarea unei infractiuni, de
regula, numai prin rechizitoriul parchetului. Cand procurorul refuza trimiterea
in judecata, adoptand o solutie de clasare a cauzei, de neincepere a urmaririi
penale, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale,
iar procurorul ierarhic superior respinge plangerea formulata impotriva
solutiei, persoana vatamata ori alta persoana lezata in interesele sale
legitime se poate adresa cu plangere justitiei. In cadrul judecarii unei
asemenea plangeri, instanta judecatoreasca competenta urmeaza sa examineze
legalitatea si temeinicia solutiei atacate. Asa fiind, este evident ca o
asemenea examinare se poate face numai pe baza lucrarilor si a materialului
dosarului cauzei, pe care s-a intemeiat si solutia data de procuror, precum si
pe baza eventualelor inscrisuri noi prezentate. Instanta, nefiind sesizata
pentru judecarea cauzei in fond, nu poate administra noi probe.
Judecand plangerea, instanta poate pronunta una dintre cele trei solutii
prevazute de art. 278^1 alin. 8:
a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia data de procuror,
cand constata ca aceasta este legala si temeinica;
b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza solutia atacata si trimite
cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale,
care urmeaza sa completeze urmarirea penala inainte de solutionarea finala a
acesteia;
c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza solutia atacata si,
considerandu-se legal sesizata prin plangere, intrucat la dosar sunt suficiente
probe pentru judecarea cauzei, retine aceasta spre judecare. In acest caz se
aplica, in mod corespunzator, dispozitiile procedurale privind judecarea in
prima instanta si caile de atac.
De asemenea, Curtea apreciaza ca posibilitatea pe care art. 278^1 alin. 10
o da celui interesat de a ataca cu recurs sentinta prin care s-a respins ori
s-a admis plangerea reprezinta o garantie in plus pentru liberul acces la
justitie si dreptul la aparare.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Lozneanu in Dosarul
nr. 282/2004 al Judecatoriei Orastie.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Patricia Marilena Ionea