DECIZIE Nr.
353 din 2 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 462 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mariana Georgeta Şerban, Speranţa Stratulat şi Eugraf Stratulat
în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 712/2005, Tribunalul
laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 324 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Mariana Georgeta Şerban, Speranţa
Stratulat şi Eugraf Stratulat cu prilejul soluţionării unei cereri de
revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul legal criticat
încalcă dispoziţiile art. 16, 21, 24, 124 şi 129 din Constituţie, ale art. 6,
13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi ale art. 2, 7, 8, 10 şi 30 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului. Astfel, textul criticat stabileşte un termen de o lună de
la pronunţarea hotărârii atacate, înăuntrul căruia se poate depune cerere de
revizuire, în condiţiile în care redactarea şi motivarea acestei hotărâri s-au
făcut mult mai târziu. Consideră că se îngrădesc astfel, în mod nepermis,
accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la folosirea căilor de atac de
partea interesată, care nu va cunoaşte motivele şi argumentele reţinute de instanţă
decât după expirarea termenului de depunere a cererii de revizuire.
Tribunalul laşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi autorii excepţiei de neconstituţionalitate indică
art. 324 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepţiei reiese cu
claritate faptul că aceştia critică, în fapt, numai dispoziţiile cuprinse în
alin. 1 pct. 1 al acestui articol, referitor la termenul de formulare a
revizuirii împotriva hotărârilor care au fost date de instanţe de recurs după
evocarea fondului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
aşadar, dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora:
„ Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:
1. In cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7
alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost
date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru
hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei
hotărâri;".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24, 124 şi
129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii, accesul liber la
justiţie, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei şi folosirea căilor de
atac. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării şi
interzicerea abuzului de drept, precum şi a art. 2, 7, 8, 10 şi 30 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt
neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de
revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de
recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării
respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat
cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a
încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.
Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin
intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului
existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări
noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea,
formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de
cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii
atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau
liberul acces la justiţie al revizuentului.
Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că insuficienta
diligentă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din
cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate
în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt care nu pot
fi imputabile reglementării criticate. Obligaţia părţilor de a-şi exercita
drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă
expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea
procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale
servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării
şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Georgeta Şerban, Speranţa
Stratulat şi Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului laşi -
Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu