Acsinte Gaspar |
- preşedinte |
Petre Lăzăroiu |
- judecător |
Mircea Ştefan Minea |
- judecător |
Iulia Antoanella Motoc |
- judecător |
Ion Predescu |
- judecător |
Puskás Valentin Zoltán |
- judecător |
Tudorel Toader |
- judecător |
Simina Gagu |
- magistrat-asistent |
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 605D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul persoanelor vătămate în drepturile şi interesele lor legitime de a beneficia de controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. Subliniază că actul administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate, care poate fi răsturnată doar în cadrul unui proces de către persoana care pretinde că drepturile sale sau interesele legitime au fost vătămate prin acel act.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.582/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicată de Societatea Comercială Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situaţii în care persoanele sunt sau se consideră vătămate. Arată că autorităţile publice ar putea să emită acte administrative care sunt vădit ilegale, dar care nu ar putea fi anulate, întrucât nu produc sau nu se consideră că produc vătămări. Or, dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6) garantează controlul tuturor actelor administrative, inclusiv al celor care nu produc vătămări.Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 şi 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următoarea redactare:– Art. 1: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorităţii administrative de a-şi realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanţa de contencios administrativ anulează cererea.(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanţa de contencios administrativ competentă de la sediul autorităţii publice emitente.(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi. (8) Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale.(9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.“;– Art. 2 alin. (1) lit. a): „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;“.Autorul excepţiei susţine că textele de lege menţionate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Justificarea constituţională a unui asemenea text apare cu claritate din dispoziţiile art. 52 din Constituţie, care, constituind baza constituţională a contenciosului administrativ, consacră „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, în virtutea căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Totodată, Curtea reţine că prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 stabilesc semnificaţia noţiunii de „persoană vătămată“, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Constituţie, care lasă la nivelul de reglementare al legii organice stabilirea condiţiilor şi limitelor exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, reprezintă reglementarea constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Astfel, din coroborarea celor două dispoziţii din Legea fundamentală, art. 52 şi art. 126 alin. (6), Curtea constată că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile de lege în discuţie restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situaţii în care persoanele sunt sau se consideră vătămate, de vreme ce chiar Legea fundamentală condiţionează dreptul persoanei de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei de existenţa unei vătămări într-un drept al său ori într-un interes legitim, produse printr-un act administrativ. În acest sens Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituţie, pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, persoana vătămată trebuie să demonstreze încălcarea de către o autoritate publică a unui drept al său sau a unui interes legitim. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie se referă în mod expres la un drept al persoanei vătămate ca o condiţie a introducerii unei acţiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce priveşte interesul legitim, în concepţia Constituţiei, acesta poate fi atât privat, cât şi public (a se vedea Decizia nr. 256 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006). În fine, Curtea observă că în susţinerea sa, în sensul ca un act administrativ să poată fi atacat chiar dacă nu i-a produs vătămări, autorul excepţiei face abstracţie de faptul că acţiunea în faţa instanţei judecătoreşti de contencios administrativ, pentru realizarea controlului asupra unui act administrativ, presupune, printre altele, ca persoana care promovează o astfel de acţiune să justifice un interes în acest sens. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Simina Gagu