DECIZIE Nr. 352 din 23 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145^1 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 942 din 14 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 145^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Genica Boerica in Dosarul nr. 3.746/2004 al Judecatoriei Sectorului 6
Bucuresti.
La apelul nominal partile sunt lipsa, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, in temeiul dispozitiilor Legii
nr. 47/1992, republicata, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 145^1 din Codul de procedura penala, intrucat ceea ce se critica este o
lipsa de reglementare care excede competentei Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.746/2004,
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145^1 din Codul de procedura
penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Genica Boerica intr-o cauza
avand ca obiect solutionarea cererii formulate de Parchetul de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie - Serviciul independent de combatere a
macrocriminalitatii - privind prelungirea masurii preventive a obligarii
inculpatului de a nu parasi tara, care este cercetat pentru savarsirea
infractiunii de complicitate la evaziune fiscala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 145^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale fata de prevederile
art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) si art. 53 din Constitutie, republicata,
deoarece nu stabilesc procedura de prelungire sau mentinere a masurii obligarii
de a nu parasi tara si in faza de judecata, dupa sesizarea instantei. Pe cale
de consecinta, autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 145^1 din Codul
de procedura penala limiteaza exercitiul dreptului de a ataca o astfel de
masura, ingradesc dreptul partilor de a avea un proces echitabil si de a se
prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate
democratica procesul echitabil, iar justitia nu se aplica in mod egal fata de
aceeasi persoana in cele doua faze ale procesului penal.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti considera ca exceptia este intemeiata,
deoarece textul de lege criticat nu stabileste procedura de prelungire a
masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara si nu distinge cu privire la
durata masurii sau necesitatea analizarii temeiurilor ce au stat la baza luarii
acesteia la un anumit interval de timp, pe parcursul cercetarii judecatoresti,
fapt care creeaza un regim discriminatoriu fata de persoanele cercetate in cele
doua faze ale procesului penal.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu
prevederile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile si completarile
ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul
Poporului.
Guvernul considera exceptia ca fiind neintemeiata, deoarece legiuitorul
instituie in sarcina instantei de judecata obligatia de a dispune revocarea din
oficiu a masurii preventive in cazul in care nu mai exista vreun temei care sa
justifice mentinerea masurii preventive ori in cazul in care masura a fost
luata cu incalcarea dispozitiilor legale. Astfel, potrivit art. 139 din Codul
de procedura penala, masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura
preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii,
iar cand nu mai exista un temei care sa justifice mentinerea masurii
preventive, aceasta trebuie invocata din oficiu sau la cerere. De asemenea,
masura se revoca din oficiu si atunci cand a fost luata cu incalcarea
prevederilor legale. Asadar, dreptul inculpatului trimis in judecata de a ataca
masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara nu este restrans ori inlaturat.
Dimpotriva, masura poate fi atacata in orice stadiu, etapa sau moment al
judecatii. In lipsa cererii inculpatului, instanta poate revoca masura din
oficiu, pe tot parcursul judecatii. Guvernul precizeaza ca, in baza acelorasi
argumente, nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor art. 21 alin. (3)
din Constitutie, republicata, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
ori a dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit
carora justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca nu poate fi
retinuta critica de neconstitutionalitate intemeiata pe invocarea incalcarii
dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, intrucat textul criticat nu
incalca dreptul partilor la un proces echitabil si nici la solutionarea cauzei
intr-un termen rezonabil. Totodata, se arata ca prevederile art. 145^1 din
Codul de procedura penala nu contravin nici dispozitiilor art. 124 alin. (2)
din Legea fundamentala, ele aplicandu-se in mod egal, fara privilegii sau
discriminari, tuturor partilor din proces aflate in situatii identice.
Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie,
republicata, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta,
deoarece prin prevederile procedurale ale art. 145^1 legiuitorul a reglementat
continutul masurii obligarii de a nu parasi tara si procedura prelungirii
acestei masuri. Potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, nici
sustinerea ca dispozitiile criticate ar incalca prevederile art. 53 din
Constitutie, republicata, intrucat, se arata in continuare, restrangerea
exercitiului dreptului la libera circulatie este realizata prin lege, este
proportionala cu situatia care a determinat-o, se aplica in mod
nediscriminatoriu si nu aduce atingere existentei dreptului la libera
circulatie. In aceste conditii, sustine Avocatul Poporului, dispozitiile de
lege criticate sunt in concordanta si cu prevederile constitutionale ale art.
25 alin. (1) teza a doua, potrivit carora legea stabileste conditiile
exercitarii dreptului la libera circulatie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992,
republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si ale art. 29 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
145^1 din Codul de procedura penala, introduse prin Legea nr. 281/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003,
dispozitii care au urmatorul continut: "Masura obligarii de a nu parasi
tara consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror,
in cursul urmaririi penale, sau de instanta de judecata in cursul judecatii, de
a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.
Dispozitiile art. 145 se aplica in mod corespunzator si in cazul masurii
obligarii de a nu parasi tara.
Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii instantei, ramasa
definitiva, se comunica, dupa caz, invinuitului sau inculpatului si sectiei de
politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta, organelor competente sa
elibereze pasaportul, precum si organelor de frontiera. Organele in drept
refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe
durata masurii."
Din continutul dosarului instantei de judecata rezulta ca la data de 12
martie 2003, prin Ordonanta nr. 2/P/2004, procurorul a dispus luarea masurii
preventive a obligarii de a nu parasi tara, fata de inculpatul Genica Boerica,
in considerarea faptului ca, date fiind imprejurarile comiterii faptelor, cuantumul
prejudiciului cauzat bugetului de stat, ca si posibilitatea ca acesta sa
paraseasca Romania si astfel sa zadarniceasca efectuarea urmaririi penale,
luarea masurii se impune. Analizand conditiile care au stat la baza dispunerii
acestei masuri preventive, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie - Serviciul independent de combatere a macrocriminalitatii - a
constatat ca acestea subzista si in prezent, motiv pentru care, in temeiul art.
145^1, coroborat cu art. 145 alin. 2 raportat la art. 159 alin. 7 - 9 si art.
13 din Codul de procedura penala, a solicitat instantei de judecata prelungirea
masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 de zile,
incepand cu data de 11 aprilie 2004. La primul termen de judecata din 8 aprilie
2004, inculpatul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 145^1 din Codul de procedura penala in raport cu prevederile
constitutionale ale art. 21 alin. (3), potrivit carora "Partile au dreptul
la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen
rezonabil", ale art. 124 alin. (2), conform carora "Justitia este
unica, impartiala si egala pentru toti", precum si ale art. 53, in
conformitate cu care "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca
este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala
cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si
fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".
In esenta, art. 145^1 din Codul de procedura penala este considerat ca
fiind neconstitutional, deoarece "nu stabileste procedura de prelungire
sau mentinere a masurii preventive si in faza de judecata, dupa sesizarea
instantei".
Examinand exceptia invocata, prin prisma dispozitiilor constitutionale
pretins incalcate, se constata urmatoarele:
Faptul ca legiuitorul a instituit numai pentru faza urmaririi penale o
durata maxima de 30 de zile in care invinuitul sau inculpatul este supus
masurii obligarii de a nu parasi tara nu poate conduce la concluzia ca in acest
mod s-ar crea o discriminare nejustificata a persoanelor aflate in faza
judecatii, fata de care instanta poate dispune luarea masurii preventive pe
intreaga durata a desfasurarii procesului. Aceasta imprejurare este justificata
de necesitatea solutionarii cu celeritate a procesului penal si pentru evitarea
obstructionarii cercetarii judecatoresti. Este evident ca situatiile in care se
afla aceste persoane nu sunt similare, astfel incat tratamentul juridic nu
poate fi decat diferentiat. De altfel, in conformitate cu prevederile art. 139
din Codul de procedura penala, exista oricand posibilitatea revocarii masurii obligarii
de a nu parasi localitatea, din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista
temei pentru mentinerea masurii preventive. De asemenea, potrivit dispozitiilor
art. 141 din Codul de procedura penala, incheierea data in prima instanta si in
apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau mentinerea unei
masuri preventive, cum este si cea a obligarii de a nu parasi tara, poate fi
atacata separat cu recurs.
Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici sustinerea autorului exceptiei
privind incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, nefiind
incalcat dreptul partilor la un proces echitabil si nici dreptul la
solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Dispozitiile art. 145^1 din Codul
de procedura penala sunt conforme si cu prevederile art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care presupune
dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si
intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si
impartiala, instituita de lege, si care va hotari, in materie penala, asupra
temeiniciei oricarei acuzatii indreptate impotriva sa. Totodata, prevederile
legale criticate nu cuprind reguli prin care sa se afecteze efectuarea actelor
de procedura, desfasurarea normala a procesului, fara intreruperi si amanari de
natura sa intarzie stabilirea pe cale judiciara a situatiei drepturilor
subiective ale partilor si fara a impiedica existenta mai multor grade de
jurisdictie.
Critica de neconstitutionalitate este neintemeiata si cu privire la
incalcarea art. 124 alin. (2) din Constitutie, intrucat dispozitiile de lege
criticate nu aduc atingere sub nici un aspect prevederilor constitutionale
potrivit carora justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
De asemenea, dispozitiile art. 145^1 din Codul de procedura penala sunt in
concordanta si cu prevederile constitutionale continute in art. 126 alin. (2),
potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata
sunt prevazute numai prin lege. In acest sens, Curtea Constitutionala a statuat
in jurisprudenta sa faptul ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cum sunt si cele referitoare
la masura obligarii de a nu parasi tara, precum si modalitati diferite de
exercitare a drepturilor procesuale.
In sfarsit, este de observat ca masura preventiva a obligarii de a nu
parasi tara reprezinta o restrangere a exercitiului dreptului la libera
circulatie, in deplina concordanta cu prevederile art. 53 din Constitutie,
republicata. Aceasta masura se impune pentru desfasurarea in bune conditii a
instructiei penale, iar legea reglementeaza cazurile si conditiile in care ea
este aplicabila, in acord cu dispozitiile art. 25 alin. (1) teza a doua din
Legea fundamentala, fara a aduce atingere existentei dreptului.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145^1 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Genica Boerica in Dosarul nr.
3.746/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu