DECIZIE Nr.
350 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal
si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 302 din 10 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5
din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a
doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de
Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 596/237/2008, Tribunalul Suceava - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5
din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a
doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de
Constantin Maftei.
Se susţine, în esenţă, că din
lecturarea celor două texte incriminatoare, cuprinse în Codul penal,
respectiv în Legea nr. 59/1934, „se observă că acestea au
conţinuturi identice, sancţionând în realitate, cu pedepse distincte,
aceeaşi faptă penală, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din
Protocolul nr. 7 la Convenţie [...] şi, în mod corelativ,
dispoziţiilor art. 20 din Constituţie". Autorul excepţiei
consideră că „prin încadrarea unei acţiuni ilicite în
conţinutul constitutiv a două infracţiuni distincte" se
dă „posibilitatea unei duble sancţionări". De asemenea, apreciază
că art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este
neconstituţional, deoarece nu defineşte „faptul scuzabil". In
consecinţă, „legea nu este suficient de clară şi lasă
loc unei marje de apreciere care poate depăşi limita
rezonabilului". Se mai arată că, prin reglementarea în
conţinutul art. 84 din Legea nr. 59/1934 „a altor pedepse decât cele
prevăzute în regimul special al acestora", se încalcă
prevederile art. 73 lit. h) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile
art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal mai arată că încalcă
prevederile art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice potrivit cărora nimeni nu poate fi întemniţat
pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o
obligaţie contractuală, iar prevederile art. 215 alin. 5 din
acelaşi cod încalcă egalitatea în drepturi şi dreptul la un
proces echitabil deoarece condiţionează încadrarea juridică a
faptei şi stabileşte răspunderea penală în funcţie de
întinderea prejudiciului.
Tribunalul Suceava - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
invocată în cauză este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal,
precum şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua
din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr.
100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare,
dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal:
„Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul
încheierii sau executării unui contract, săvârşită în
aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar
fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele
precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de
credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există
provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage,
după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului
de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul
arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului
cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Inşelăciunea care a avut consecinţe
deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza
a doua din Legea nr. 59/1934:„Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000
lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când
faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în
care caz se aplică această pedeapsă. [...]
2. Oricine emite un cec fără a avea la
tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de
trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în
parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau
căruia îi lipseşte unui din elementele esenţiale arătate de
alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datorează unui
fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art.
24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din
Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleaşi prevederi
constituţionale şi din documente internaţionale şi
faţă de argumente similare.
Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr.
98 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010, Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16
februarie 2009, şi Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea
a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că prevederile art.
215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum şi ale art.
11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern
şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la
Convenţie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două
ori şi ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice.
De asemenea, Curtea a mai examinat
constituţionalitate dispoziţiilor din Legea nr. 59/1934 criticate în
prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21
august 2007, Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, şi
Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, respingând, pentru
considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate
invocată.
De altfel, şi în prezenta cauză criticile
formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac
obiectul excepţiei, respectiv pun în discuţie interpretarea şi
aplicarea lor, precum şi lipsa definirii unor sintagme conţinute de
acestea, precum aceea de „fapt scuzabil". Asemenea critici nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a
instanţelor de judecată, ori a legiuitorului, după caz. Aceasta
întrucât, pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului" iar, pe de altă parte, aşa cum Curtea s-a
pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la
dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art.
84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepţie ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr.
596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta