DECIZIE Nr.
350 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul
comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind
simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi
autorizarea funcţionării comercianţilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Agent Invest" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al
Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiectul
excepţiei îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 din Legea nr.
26/1990 privind registrul comerţului. Solicită respingerea ca inadmisibilă a
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din lege,
întrucât acestea nu sunt, în prezent, în vigoare, precum şi respingerea ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1) şi
(3) ale aceluiaşi articol, deoarece nu sunt încălcate normele constituţionale
şi internaţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.125/97/2006, Tribunalul Hunedoara- Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agent
Invest" - S.A. din Deva într-o cauză comercială având ca obiect dizolvare
de societate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, aprobată prin Legea nr.
505/2003, nu oferă garanţiile cerute de noţiunea de «instanţă
independentă»" şi ale unui proces echitabil, în sensul art. 21, art. 24 şi
art. 129 din Constituţie, precum şi ale art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice. De asemenea, sunt invocate şi prevederile
constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1),
art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20. Se arată că prin exercitarea căilor de
atac se asigură accesul persoanelor interesate la o instanţă de judecată, iar
aceasta trebuie să exercite un rol activ şi să nu se limiteze a fi un simplu
„observator pasiv", în caz contrar fiind încălcat însuşi principiul unui
stat de drept.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ opinează în sensul
conformităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 cu
normele constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 sunt
constituţionale. Se arată, în acest sens, că organizarea Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei reprezintă o
opţiune a legiuitorului, care nu este de natură a încălca prevederile art. 15
alin. (1), art. 21, art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, raportat
la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Menţionează, de asemenea, că reglementarea serviciului public al
registrului comerţului nu este supusă regulilor dreptului civil, ci normelor de
drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public şi baza sa
materială există o legătură substanţială. Totodată, principiul egalităţii în
drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, pretins a fi
încălcat, garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea
persoanelor juridice, sens în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 175/2003. De asemenea, consideră că celelalte dispoziţii din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum este formulat, îl constituie dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr.
26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru
înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 505/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003. Din
motivarea autorului excepţiei, rezultă însă că acesta
are în vedere doar prevederile art. I pct. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, prin care se modifică
prevederile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 49 din 4 februarie 1998. Ca atare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile
art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum au fost
modificate prin dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 şi ale
art. unic pct. 2 şi 3 din Legea nr. 505/2003. Textele de lege criticate au, în
prezent, următorul conţinut: „(1) Oficiile registrului comerţului se
organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi
funcţionează pe lângă fiecare tribunal.
(2) Oficiul Naţional al Registrului Cornelului se
organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.
(3) Oficiile registrului comerţului prevăzute la
alin. (1) comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului orice
înmatriculare sau menţiune operată, în termen de cel mult 15 zile de la
efectuare."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art.'16
alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24 şi 129 din Constituţie, precum şi ale art. 1
şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în
prezenta cauză şi cu o
motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 165 din 27 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 215 din 29 martie 2007, Curtea a reţinut
următoarele: „textele de lege criticate nu fac decât să reglementeze relaţia de
subordonare dintre oficiile registrului comerţului organizate în fiecare judeţ
şi în municipiul Bucureşti faţă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului,
precum şi funcţionarea acestora pe lângă fiecare tribunal din raza teritorială
a respectivului oficiu. Rolul instanţei de judecată - în speţă, al tribunalului
- nu este acela de „observator pasiv", cum consideră autorul excepţiei, ci
constă în controlul legalităţii operaţiunilor specifice de înregistrare a
comercianţilor, efectuate de oficiile registrului comerţului. Potrivit art. 6
din Legea nr. 26/1990, înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza
unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi
atacate în termen de 15 zile cu recurs, soluţionat de către curtea de apel
competentă, conform legii. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu sunt
de natură a încălca, sub niciun aspect, accesul liber la justiţie sau dreptul
la un proces echitabil al părţilor."
Cât priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea
nr. 26/1990 - astfel cum au fost modificate prin art. unic pct. 3 din Legea nr.
505/2003 -, Curtea a constatat, pentru argumentele expuse în aceeaşi decizie,
că nici acestea nu afectează exercitarea liberului acces la justiţie şi a
dreptului la un proces echitabil.
Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 9 alin.
(2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, criticate ca fiind
neconstituţionale, au fost abrogate prin pct. 2 al articolului unic din Legea
nr. 505/2003 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002.
Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Intrucât, faţă de considerentele şi soluţia pronunţată
prin Decizia nr. 165/2007, la care s-a făcut referire, nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în
materie, cele reţinute de instanţa de contencios constituţional cu acel prilej
se menţin şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Agent Invest" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al
Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
2. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de acelaşi
autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi