DECIZIE   Nr. 350 din 23 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 794 din 11 noiembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare OLTENIA - S.A. in Dosarul nr. 92/Com/2003 al Tribunalului Valcea - Sectia comerciala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si cele ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul acesteia. In acest sens, este mentionata jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 92/Com/2003, Tribunalul Valcea - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare OLTENIA - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 41 alin. (1) si (2) privind garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea proprietatii private, ale art. 49 privind restrangerea unor drepturi, ale art. 134 privind economia si ale art. 135 privind proprietatea. Totodata, se arata ca se incalca si dispozitiile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceeasi conventie.
    In esenta, autorul exceptiei sustine ca "suspendarea timp de 6 luni a oricarei actiuni judiciare si extrajudiciare impiedica solutionarea cererilor intr-un termen rezonabil si nu este justificata in nici un fel". De asemenea, se arata ca "Guvernul putea sa dispuna doar cu privire la actiunile promovate de institutiile de stat sau societatile comerciale cu capital de stat, nicidecum de cele promovate de persoanele fizice sau juridice de drept privat". In conceptia autorului exceptiei, "suspendarea dispusa abuziv prin art. 16 pct. 1^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 echivaleaza cu limitarea sau ingradirea accesului liber la justitie". Se mai sustine ca dispozitiile criticate incalca principiile de functionare a unei economii de piata, libertatea comertului, iar prin "majorarea capitalului social al S.C. <<Oltchim>> - S.A. fara aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 - cota de detinere de actiuni a SIF OLTENIA - S.A. a scazut cu consecinta modificarii puterii sale de a controla gestionarea societatii. In conditiile in care controlul statului asupra gestiunii societatii este ineficient - fapt concretizat prin situatia economico-financiara dificila in care se afla societatea - scaderea cotei actionarilor minoritari prin neaplicarea unor prevederi ale dreptului comun (O.U.G. nr. 28/2002) reprezinta o ingradire a dreptului de proprietate asupra actiunilor detinute in societate de actionarii privati". Totodata, autorul exceptiei sustine ca "restrangerea exercitiului dreptului la actiune impotriva societatilor comerciale aflate in <<administrare speciala>>, respectiv restrangerea (suspendarea) actiunilor judiciare si extrajudiciare si exceptarea de la regulile de drept comun reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, aprobata cu modificari de Legea nr. 525/2002, nu se incadreaza in nici una din situatiile prevazute limitativ de art. 49 din Constitutia Romaniei".
    Tribunalul Valcea - Sectia comerciala considera ca exceptia "este intemeiata, intrucat prin aceste prevederi se incalca dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si dispozitiile art. 41, 134 si 135 din Constitutie".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "suspendarea actiunilor judiciare pe o perioada limitata de la instituirea supravegherii financiare pana la incheierea contractului de vanzare a actiunilor, dar nu mai mult de 6 luni de la luarea acestei masuri", nu reprezinta "ingradirea accesului liber la justitie". Presedintele Camerei Deputatilor considera ca "o asemenea reglementare este necesara din punct de vedere juridic avand in vedere sensul si ratiunea procedurii de suspendare financiara, care urmareste reducerea gradului de indatorare a societatilor comerciale definite la art. 2 din lege, fiind in avantajul creditorilor comerciali si al furnizorilor de utilitati".
    Referitor la invocarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in punctul de vedere prezentat se considera ca textul "nu prezinta relevanta juridica fata de dispozitiile art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, deoarece acestea reglementeaza in domeniul litigiilor comerciale, nefiind incidente prevederile conventiei amintite, care reglementeaza in materie civila si penala".
    De asemenea, presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca "suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pe perioada instituirii supravegherii financiare nu presupune incalcarea principiului inscris in art. 41 din Legea fundamentala privitor la protectia proprietatii private si nici a dispozitiilor art. 134 si art. 135 din Constitutie referitoare la rolul statului intr-o economie de piata si la ocrotirea proprietatii". In continuare, se arata ca, "dupa implinirea termenului de suspendare, partile sunt repuse in drept, in situatia anterioara, nefiind afectate nici drepturile si nici obligatiile corelative ale acestora". Cu privire la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 49 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, se considera ca aceasta este "irelevanta in situatia prezentata".
    Guvernul considera exceptia neintemeiata. Subliniind scopul masurii luate prin ordonanta de urgenta criticata - accelerarea procesului de privatizare, Guvernul arata ca masurile de suspendare a actiunilor judiciare si extrajudiciare in vederea stabilirii situatiei reale a patrimoniului acestor societati sunt "chiar si in interesul creditorilor care vor avea posibilitati sporite de realizare a creantelor de la societatile privatizate". In continuare, se arata, in legatura cu invocarea incalcarii art. 21 si 49 din Constitutie, ca "prin masura suspendarii nu se ingradeste, in drept, accesul liber la justitie si nici nu se aduce vreo atingere existentei dreptului sau a libertatii". Mai mult, Guvernul subliniaza "temporalitatea masurii, care nu este menita sa aduca atingeri substantei unor drepturi, inclusiv dreptului de proprietate". Se reaminteste, in context, ca art. 41 alin. (1) din Constitutie prevede ca "limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, or aceasta lege, in situatia de fata, este tocmai Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002". In opinia Guvernului este concludent, pentru aprecierea ca netemeinica a exceptiei, faptul ca "masura suspendarii inceteaza in momentul cand se incheie contractele de privatizare sau dupa 6 luni de la data supravegherii financiare". In continuare, Guvernul, referindu-se la textul art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie privind libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil prin valorificarea tuturor factorilor de productie, arata ca acestea nu trebuie realizate "oricum, si asigurand <<protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara>>, principiu de care legiuitorul trebuie sa tina seama in considerarea interesului general al accelerarii procesului privatizarii".
    Avocatul Poporului, in punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 2.038/2003, apreciaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. Subliniind ratiunea introducerii masurii de suspendare a exercitarii actiunilor judiciare si extrajudiciare fata de societatile comerciale aflate sub supraveghere financiara pentru o perioada de maximum 6 luni, care consta in favorizarea accelerarii procesului de privatizare a societatilor comerciale, Avocatul Poporului considera ca aceste masuri "nu au valoarea unei ingradiri a exercitarii dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime". De altfel, se arata in punctul de vedere prezentat, "art. 21 din Constitutie, fara sa instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze, prevede posibilitatea sesizarii justitiei, reglementare pe care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 nu o incalca". De asemenea, se opineaza ca "suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creante", ci cel mult se poate discuta "despre o anumita intarziere a realizarii drepturilor de creanta al acestora".
    Avocatul Poporului apreciaza ca nici dispozitiile art. 49 din Constitutie nu sunt incalcate de textele criticate pentru neconstitutionalitate, intrucat masurile luate "se justifica din punctul de vedere al apararii ordinii publice". Aratand ca suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare urmareste crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, protejarea intereselor nationale in activitatea economica, Avocatul Poporului conchide ca "textele supuse controlului constitutional nu incalca nici prevederile art. 134 si art. 135 din Legea fundamentala".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002. Examinand ordonanta de urgenta, Curtea constata ca aceasta are numai doua articole numerotate cu cifre romane, prin dispozitiile art. I aducandu-se modificari si completari Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii.
    In consecinta, Curtea retine ca obiectul real al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si cele ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208 din 18 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1^2) si (1^3): "(1^2) Toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.
    (1^3) Pe durata supravegherii financiare se suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la alin. (1^2).";
    - Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 525/2002, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile prezentei legi si ale Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002."
    Critica de neconstitutionalitate a acestor texte consta, in esenta, in sustinerea ca prin masura suspendarii actiunilor judiciare si extrajudiciare, precum si a termenelor de prescriptie a actiunilor se incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, ale art. 41 alin. (1) si (2) privind garantarea dreptului de proprietate si protectia proprietatii private, ale art. 49 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 134 privind economia si ale art. 135 privind proprietatea. De asemenea, se invoca si incalcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil solutionat intr-un termen rezonabil, precum si a dispozitiilor art. 1 din primul Protocol aditional la aceeasi conventie privind protectia proprietatii.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca aceasta este neintemeiata.
    Dispozitiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare. Dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3), introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, se integreaza in capitolul III al legii (art. 16 - 21) intitulat "Masuri speciale in procesul de privatizare". In jurisprudenta sa, Curtea a stabilit, de principiu, ca nu orice interventie a puterii legiuitoare cu privire la desfasurarea unor procese aflate in curs de solutionare incalca prevederile constitutionale, chiar Codul de procedura civila prevazand cazuri de suspendare legala a judecatii unor cauze.
    Astfel, de exemplu, asupra prevederilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii, stabilind ca acestea sunt constitutionale, desi prin acea ordonanta se prevedea masura suspendarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 pe timp de un an, cu posibilitatea prelungirii pe timp de inca un an. Pronuntand aceste solutii, Curtea a avut in vedere ca suspendarea actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justitie, dat fiind ca, prin insasi natura ei, aceasta masura constituie un act judiciar de decizie adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitata (de numai un an, cu posibilitatea prelungirii ei inca un an), potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 138/2002, dupa constatarea de catre judecator a indeplinirii conditiilor prevazute de alin. (1) al aceluiasi articol. (In acest sens sunt, de exemplu, deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003).
    Avand in vedere similitudinile existente intre masurile prevazute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 si cele stabilite prin art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din Legea nr. 137/2002, considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza. De altfel, Curtea observa ca in cazul textelor criticate pentru neconstitutionalitate in cauza care formeaza obiectul acestui dosar termenul pentru care este prevazuta suspendarea actiunilor este limitat, el nu poate fi mai mare de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare, iar aceasta masura este luata de instanta in baza legii. Pe de alta parte, dispozitiile criticate nu incalca accesul liber la justitie, care presupune dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    Curtea nu poate retine nici incompatibilitatea, sustinuta de autorul exceptiei, dintre dispozitiile criticate si cele ale art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate si protectia proprietatii private, ale art. 134 privind economia si ale art. 135 privind proprietatea privata, deoarece masura suspendarii actiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea insasi, este luata in vederea realizarii scopului strategic, de interes general, al privatizarii societatilor comerciale la care statul sau o unitate a administratiei publice locale este actionar sau asociat, fara a pune in discutie dreptul de proprietate al altor subiecte.
    In ceea ce priveste critica privind incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca este neintemeiata, in conditiile in care, asa cum s-a aratat mai sus, nu se poate retine ca autorului exceptiei i s-a restrans, prin prevederile criticate, exercitiul vreunuia din drepturile ori libertatile constitutionale.
    Curtea constata neintemeiata critica de neconstitutionalitate cu referire la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil solutionat intr-un termen rezonabil, precum si a dispozitiilor art. 1 din primul Protocol aditional la aceeasi conventie privind protectia proprietatii. Sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale mentionata in aceasta cauza este, "mutatis mutandis", in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cazul Saggio contra Italiei (Hotararea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza ca masura luata de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societati sub regim de "administrare extraordinara", in baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform careia nici o actiune in executare nu putea fi intentata impotriva societatii, vizeaza asigurarea unei bune gestionari a societatii respective si o protectie identica pentru toti creditorii. De asemenea, Curtea Europeana a recunoscut statului o larga marja de apreciere in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmarite. In hotararea respectiva, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca, in principiu, un sistem de suspendare temporara a platii datoriilor unei societati comerciale aflate in criza si autorizate sa-si continue activitatea de productie in interesul economiei nationale nu este criticabila in sine, avand in vedere marja de apreciere recunoscuta statelor. De asemenea, in considerentele hotararii respective, instanta europeana a statuat ca in speta nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, caci dreptul reclamantului (fost salariat al societatii) nu a fost niciodata pus in discutie.
    In consecinta, Curtea Constitutionala retine ca este neintemeiata sustinerea ca dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din Legea nr. 137/2002 ar fi neconstitutionale.
    Curtea nu poate primi nici critica dispozitiilor art. 47^1 din aceeasi lege, intrucat prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor. Prin masura de majorare a capitalului social nu se realizeaza un transfer de proprietate. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura, ca atare, este prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale. Problema aplicarii majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei de judecata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare OLTENIA - S.A. in Dosarul nr. 92/Com/2003 al Tribunalului Valcea - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta