DECIZIE   Nr. 350 din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 118 din 25 februarie 2003

    Costica Bulai         - presedinte
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, exceptie ridicata de Daniela Iulia Sgarcitu in Dosarul nr. 263/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde Daniela Iulia Sgarcitu, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Partea prezenta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele expuse in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodata considera ca dispozitiile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 sunt neconstitutionale daca sunt interpretate in sensul ca fac inaplicabil art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arata ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece acestea, reglementand situatii diferite, stabilesc un tratament juridic diferit. Cealalta critica, referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, este, de asemenea, neintemeiata, accesul liber la justitie fiind asigurat pentru toti functionarii publici carora li s-au aplicat sanctiuni disciplinare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 aprilie 2002 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, exceptie ridicata de Daniela Iulia Sgarcitu in Dosarul nr. 263/2002 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    In esenta, autorul exceptiei arata ca textele criticate pentru neconstitutionalitate nu prevad, pentru functionarul public, si procedura prealabila de a se adresa cu contestatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice impotriva eliberarii sau destituirii din functie, ci numai posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ. Astfel, reglementarile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 sunt, in opinia autorului exceptiei, diferite de cea prevazuta de art. 71 alin. (2) din lege, care da posibilitatea functionarului public ca, in cazul sanctiunilor disciplinare prevazute la art. 70 alin. (3) lit. a) si b) - avertismentul si mustrarea -, sa se adreseze cu contestatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in termen de 15 zile de la data comunicarii sanctiunii aplicate. In acelasi timp, reglementarea legala criticata contravine si dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, care stabilesc, de asemenea, o procedura prealabila in fata organelor administrative.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ apreciaza ca exceptia ridicata in cauza este neintemeiata. Prevederile legale criticate nu incalca principiul constitutional al liberului acces la justitie si nici pe cel al egalitatii in drepturi, intrucat, in cazul "schimbarii din functie", este vorba de o "masura grava", ceea ce justifica calea contestarii masurii la instanta de contencios administrativ.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, "din analiza sistematica a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, prin corelare cu dispozitiile art. 71 si 72 din aceeasi lege referitoare la aplicarea sanctiunilor disciplinare, rezulta ca dreptul la acces liber la justitie, instituit prin dispozitiile art. 21 din Constitutie, este asigurat pentru toti functionarii publici carora li s-au aplicat sanctiuni disciplinare, intrucat functionarii publici in cauza, nemultumiti de sanctiunile aplicate, se pot adresa instantei judecatoresti competente in materia contenciosului administrativ, cu cerere pentru anularea sau, dupa caz, modificarea ordinului sau dispozitiei de sanctionare disciplinara, emisa de conducatorul autoritatii sau institutiei publice".
    Conform punctului de vedere al Guvernului, "situatia functionarilor publici care au fost sanctionati disciplinar cu mustrare sau avertisment, datorita savarsirii unor abateri disciplinare de o gravitate mai mica, este, evident, complet diferita fata de situatia functionarilor publici sanctionati disciplinar cu cea mai severa sanctiune, destituirea din functie, pentru abateri disciplinare de o gravitate deosebita". In consecinta, se apreciaza ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 16 alin. (1) si nici cele ale art. 49 din Constitutie.
    In legatura cu invocarea necorelarii dispozitiilor cuprinse in textele criticate cu cele ale Legii nr. 29/1990, Guvernul arata ca "nu intra in competenta Curtii Constitutionale controlul aplicarii dispozitiilor din cuprinsul unei legi sub raportul corelarii cu dispozitiile altei legi, ci numai constatarea daca aceste dispozitii sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat "legiuitorul, cand a statuat caile de atac care trebuie urmate in situatia aplicarii celor doua categorii de sanctiuni, a avut in vedere gravitatea acestora". Prin urmare, se arata in continuare, "legiuitorul nu numai ca nu a facut o discriminare intre cele doua categorii de functionari publici dar, in functie de gravitatea sanctiunilor aplicate, a creat posibilitatea acestora sa se adreseze, in prima instanta, organelor competente aratate". In ceea ce priveste destituirea din functie, aceasta are consecinte mult mai complexe decat mustrarea sau avertismentul si "trebuie cenzurata, din prima faza, de un organ neutru si autoritar", ceea ce constituie "o garantie a exercitarii tuturor drepturilor prevazute de lege". In consecinta, "nu se poate vorbi nici de o restrangere a exercitiului unor drepturi".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 74 si 95 din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 74: "Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.";
    - Art. 95: "In cazul eliberarii sau al destituirii din functie, functionarul public poate cere instantei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispozitiei de eliberare ori de destituire din functie, in termen de 30 de zile de la comunicare."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate s-a invocat incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 21 si 49 din Constitutie, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    In esenta, critica de neconstitutionalitate se bazeaza pe faptul ca, impotriva sanctiunilor disciplinare prevazute la art. 70 alin. (3) lit. a) si b) din Legea nr. 188/1999 - avertismentul si mustrarea -, functionarul public, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) din lege, se poate adresa cu contestatie si conducatorului autoritatii sau institutiei publice, in termen de 15 zile de la data comunicarii sanctiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau dispozitia definitiva. In acelasi timp se arata ca, potrivit reglementarilor criticate, in cazul celorlalte sanctiuni disciplinare, inclusiv al eliberarii sau destituirii din functie, functionarul public se poate adresa doar instantei de contencios administrativ, pentru anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
    In mod asemanator, autorul exceptiei face referire si la "procedura administrativa prealabila, a recursului gratios si a recursului ierarhic, prevazuta de art. 5 al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, semnaland necorelarea textelor criticate cu aceste texte legale".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata sustinerea potrivit careia prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, in cazurile prevazute de art. 70 alin. (3) lit. a) si b), care prevad sanctiunile disciplinare cu avertisment si mustrare, cele mai usoare dintre sanctiunile prevazute pentru functionarii publici, acestea pot fi aplicate direct de catre conducatorul compartimentului in care functioneaza cel in cauza. Or, numai pentru asemenea situatii sunt aplicabile dispozitiile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Impotriva sanctiunii disciplinare aplicate in conditiile prevederilor alin. (1) functionarul public se poate adresa cu contestatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in termen de 15 zile de la data comunicarii sanctiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau dispozitia definitiva." In cazul celorlalte sanctiuni disciplinare, prevazute la art. 70 alin. (3) lit. c) - f), conducatorul autoritatii sau institutiei publice este cel care le aplica, la propunerea comisiei de disciplina.
    In aceste conditii este evident ca nu exista o discriminare intre functionarii publici din punctul de vedere al tratamentului juridic la care sunt supusi in cazul aplicarii unor sanctiuni disciplinare. Acestia, conform dispozitiilor art. 74 din lege, au, in mod egal, posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare ori, conform dispozitiilor art. 95 din lege, pentru anularea ordinului sau dispozitiei de eliberare sau destituire din functie.
    Curtea retine ca situatia prevazuta de lege in cazul sanctiunilor pe care le poate aplica conducatorul compartimentului, cand functionarul public are deschisa calea contestarii pe cale ierarhica a sanctiunii disciplinare la conducatorul autoritatii sau institutiei publice, este distincta de cea in care conducatorul autoritatii sau institutiei publice insusi este cel ce aplica sanctiunea mai grava a eliberarii sau destituirii din functie, astfel ca nu se poate pune in nici un fel problema incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit prin mai multe decizii ca principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii, prevazut la art. 16 din Constitutie si la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu inseamna uniformitate. Dimpotriva, acest principiu presupune, astfel cum este si cazul in speta, ca la situatii diferite sa se aplice un tratament juridic diferit, daca acesta are o justificare rationala si obiectiva. De altfel, ar fi inutila si dilatorie, in cazul avut in vedere de autorul exceptiei, cand sanctiunea disciplinara sau masura destituirii ori eliberarii din functie este luata chiar de conducatorul autoritatii publice ori al institutiei publice, calea prevazuta de lege pentru o cu totul alta situatie, si anume cand sanctiunea cu avertisment ori mustrare a fost aplicata direct de seful compartimentului, care este subordonat ierarhic conducatorului institutiei sau autoritatii publice.
    Curtea constata, de asemenea, ca si sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate ingradesc accesul la justitie este neintemeiata. Potrivit reglementarilor criticate, in orice situatie, functionarul public are deschisa calea actiunii in justitie, conform principiului consacrat de art. 21 din Constitutie. In felul acesta se ofera garantia respectarii dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca "[...] o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, [...]" va examina situatia celui in cauza si se va pronunta asupra legalitatii si temeiniciei sanctiunii ori masurii aplicate. De altfel, autorul exceptiei, desi invoca incalcarea acestui principiu constitutional, isi argumenteaza sustinerea prin faptul ca cele doua texte legale criticate prevad numai posibilitatea functionarului public nemultumit de sanctiunea aplicata de a se adresa instantei de contencios administrativ, fara sa dispuna si de calea procedurii prealabile administrative a contestatiei.
    Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constata ca reglementarile legale criticate nu contin restrangeri ale exercitiului unor drepturi si libertati constitutionale, asa cum sustine autorul exceptiei, care invoca incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie.
    In ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei a necorelarii dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, Curtea constata ca aceasta excede controlului de constitutionalitate. Necorelarea legislativa, chiar daca ar fi reala, nu poate constitui un temei al neconstitutionalitatii textelor de lege criticate, ci poate determina interventia Parlamentului in a carui competenta intra asigurarea coerentei normelor legale, in conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicata de Daniela Iulia Sgarcitu in Dosarul nr. 263/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 decembrie 2002.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta