DECIZIE
Nr. 35 din 19 ianuarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. din Codul de procedura
civila si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 160 din 20 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Antonia Constantin
- procuror
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Pe rol se află
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din
Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr.
2.535/C+MF/2005 al Curţii de Apel Galaţi -Secţia comercială, maritimă şi
fluvială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii
de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă. Referitor la dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă, întrucât nu au
legătură cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005, Curtea de Apel Galaţi -Secţia
comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă
şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila cu ocazia
soluţionării recursului declarat împotriva încheierii din 9 august 2005,
pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3.370/2005, având ca obiect instituirea
sechestrului asigurător.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
stabilirea de către instanţa de judecată a unui termen mai mic de 15 zile,
considerat a fi necesar pentru pregătirea unei apărări temeinice şi pentru
desfăşurarea unui proces echitabil, în condiţiile art. 21 din
Constituţie, contravine dreptului
la apărare consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. Dispoziţiile art. 592
din Codul de procedură civilă contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece partea citată înlăuntrul termenului prevăzut în ipoteza normei legale
criticate nu are timpul necesar pentru a se apăra şi a beneficia de garanţiile
unui proces echitabil.
De asemenea, în opinia autorului
excepţiei, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt
neconstituţionale şi contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece
conferă instanţei judecătoreşti, în faţa căreia a fost invocată excepţia de
neconstituţionalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii
Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, cu privire
la art. 592 din Codul de procedură civilă, arată că, în concret, critica de
neconstituţionalitate vizează formularea „Recursul se judecă de urgenţă şi cu
precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor", care în opinia
autorului excepţiei încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Instanţa arată că reglementarea criticată reprezintă o normă de procedură care
este guvernată de imperativul celerităţii, fără ca dispoziţia instanţei să aibă
însă autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei. De altfel, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în aplicarea art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
reglementările interne privind soluţionarea cu celeritate sau cu caracter de
urgenţă a unei cauze nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la
apărare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază că acestea nu au
legătură cu soluţionarea cauzei şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate
a acestor dispoziţii este inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, apreciază că dispoziţiile art. 592 din Codul de procedură civilă nu
introduc nici o discriminare sau privilegii între cetăţeni, în susţinerea
acestui punct de vedere invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/2005.
De asemenea, arată că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, dreptul la un proces
echitabil şi dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil fiind
interpretate de instanţa de contencios constituţional prin prisma Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Guvernul arată că textul
invocat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul
instanţei de judecată, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor
dispoziţii este inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. In
acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă faţă de art. 21 alin. (3)
şi art. 24 din Constituţie, în susţinerea acestui punct de vedere invocând
Decizia Curţii Constituţionale nr. 166/2005.
Cât priveşte
neconstituţionalitatea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, faţă de
aceleaşi prevederi constituţionale mai sus amintite, Avocatul Poporului arată
că aceste dispoziţii nu încalcă sub nici un aspect dreptul la un proces
echitabil şi dreptul la apărare, întrucât instituirea cazurilor de
inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu contravine Legii
fundamentale şi nu este de natură să conducă la ideea că, prin aceasta,
instanţa care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii
legale, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în
cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 592 din Codul de
procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 218 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, şi cele ale art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
643 din 16 iulie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 592 din Codul de procedură
civilă: „Cererea de sechestru
asigurător se adresează instanţei care judecă procesul.
Instanţa va decide de urgenţă, în
camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând
totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia
urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen
scurt a părţilor.
Dispoziţiile art. 581 alin. 3
privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la
soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului.
Nedepunerea cauţiunii în termenul
fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se
constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.";
- Art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Din examinarea notelor scrise
depuse la dosar, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 592
din Codul de procedură civilă, critica de neconstituţionalitate vizează, în
concret, numai alin. 2 al acestui articol, asupra căruia Curtea urmează a se
pronunţa.
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 146 lit. d)
referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale, precum şi pe cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 592 alin. 2 din
Codul de procedură civilă şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în esenţă, pentru motive
similare celor din prezenta cauză.
Astfel, în ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr.
166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 372 din 3 mai 2005, Curtea a reţinut că legiuitorul a instituit în materia
măsurilor asigurătorii, potrivit competenţei sale constituţionale, o procedură
derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reţine însă că procedând
astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apărare,
asigurat prin recunoaşterea posibilităţii exercitării căii de atac a recursului
împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurător.
Referitor la susţinerea potrivit
căreia dispoziţiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar
contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21 şi celor ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Curtea constată că în jurisprudenţa sa constantă, în acord cu cea
a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că, în anumite proceduri
speciale, aşa cum este şi aceea a măsurilor asigurătorii, se impune
soluţionarea cauzelor cu celeritate. Aşa fiind, instituirea unui termen
reprezintă o măsură pentru asigurarea soluţionării cu celeritate a cauzelor şi
a respectării prevederilor constituţionale referitoare la un proces echitabil.
In plus, textul de lege criticat este o normă de procedură, conformă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt stabilite numai prin lege.
De asemenea, Curtea
Constituţională a decis în mod constant că nu este contrară principiului
constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea
juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, iar regula cuprinsă în textul atacat
se aplică oricărei persoane aflate în ipoteza descrisă de acesta. Ca atare, nu
se poate reţine nici încălcarea art. 16 din Constituţie. Deoarece nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele
statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia art. 29 alin (6) din Legea nr. 47/1992
conferă instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de
neconstituţionalitate posibilitatea de a cenzura cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate, Curtea constată că
prevederile criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în
vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă
posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de
filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia
de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
In acest sens Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată
în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora