Decizia Nr.347 din 17.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 582 din 04 august 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011* al Curţii de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 446D/2014.2. La apelul nominal se prezintă personal Ilie Aurelian şi avocatul Mirela Ureche pentru toţi autorii excepţiei. Lipsesc părţile Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, deşi în întregul cuprins al Legii nr. 119/2010 se vorbeşte de recalcularea pensiilor de serviciu, în fapt a avut loc o desfiinţare a acestor pensii. Deşi Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate criticile privind recalcularea pensiilor de serviciu, consideră că au apărut elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestor soluţii. Astfel, aminteşte că prin mai multe hotărâri judecătoreşti instanţele de judecată au blocat aplicarea Legii nr. 119/2010. De asemenea, mass-media consideră Legea nr. 119/2010 ca fiind neconstituţională. Mai mult, soluţiile pronunţate de instanţele de judecată cu privire la recalcularea pensiilor sunt diferite, creându-se discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie.4. În continuare, susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, precum şi prevederilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În acest sens, arată că o situaţie temporară, aşa cum este criza economică, nu poate duce la desfiinţarea definitivă a unui drept, afectându-se ideea păstrării unui echilibru just între interesele generale şi cele particulare.5. Totodată consideră că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate şi au efecte retroactive.6. În sprijinul celor arătate, depune la dosar mai multe înscrisuri.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precum şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia pronunţată în Cauza Frimu şi alţii contra României.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.037/46/2011*, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.9. Excepţia a fost ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ privind stabilirea drepturilor la pensie.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (4) şi (5), art. 115 alin. (1), (4) şi (6), art. 61 alin. (1), art. 73 şi art. 76 din Constituţie. În acest sens, arată că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată în procedură de urgenţă, astfel că se impunea respectarea termenului de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 între momentul adoptării şi cel al promulgării legii, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale de către cei în drept să o facă. Or, acest termen nu a fost respectat, Legea nr. 119/2010 fiind promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată. În susţinerea acestei critici de neconstituţionalitate, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 şi Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010.11. În continuare, autorii excepţiei arată că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 20, art. 11 şi art. 148 din Constituţie prin raportare la art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 paragrafele 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la convenţia mai sus amintită, Directiva nr. 86/378/CEE modificată prin Directiva nr. 96/97/CEE şi art. 17, art. 23 alin. 3 şi art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, amintesc că pensia de serviciu ce a fost acordată aviatorilor reprezintă, ca în cazul magistraţilor, o compensaţie legitimă a riscului profesional şi a privaţiunilor deosebite pe care le-au avut de suportat în timpul exercitării profesiei. Având în vedere această similitudine de situaţii, consideră că şi aviatorii ar trebui să beneficieze în continuare de pensie de serviciu, asemenea magistraţilor. Reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale, inclusiv pentru pensionarii aviatori, are ca fundament Directiva nr. 87/378/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE, care reglementează criteriile pentru încadrarea într-un sistem de securitate socială ca sistem ocupaţional. Pentru a evidenţia similitudinea de situaţie dintre aviatori şi magistraţi, autorii excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings şi alţii contra Marii Britanii, în care s-a arătat că există discriminare în sensul art. 14 al Convenţiei atunci când persoane aflate în situaţii identice sau comparabile se bucură de un tratament preferenţial unele faţă de altele. În acelaşi sens, aminteşte cele reţinute de Curtea de la Strasbourg prin Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Kjartan Ásmundsson contra Islandei, precum şi Hotărârea din 21 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale a Lituaniei.12. O altă critică de neconstituţionalitate adusă art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 este raportată la prevederile art. 44, art. 47, art. 53 din Constituţia României, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 17 alin. 1 şi art. 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 17 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că dreptul la pensie stabilit definitiv este un drept câştigat, faţă de care statul nu mai poate dispune în mod liber, nemaiputându-l afecta ori limita în conţinutul şi exercitarea sa printr-un act normativ ulterior. Prin urmare, orice act normativ ulterior prin care se intervine asupra pensiei deja câştigate reprezintă o ingerinţă a statului în dreptul de proprietate sub forma unei exproprieri. În cazul Legii nr. 119/2010, această ingerinţă nu a fost justificată de existenţa condiţiilor care permit restrângerea exerciţiului drepturilor fundamentale, potrivit art. 53 din Constituţie. În sprijinul acestei critici de neconstituţionalitate invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunţate în cauzele Gaygusuz contra Austriei, Stec şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii, Arsenovici contra României şi Muller contra Austriei.13. În continuare, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie. Astfel, arată că în Constituţie nu se face nicio distincţie între pensia contributivă şi cea necontributivă, ceea ce determină concluzia că pensia stabilită pe baza unei legi în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie reprezintă un drept constituţional definitiv câştigat, iar modificarea cuantumului acesteia în sensul diminuării pe baza unei legi ulterioare reprezintă o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.14. Totodată, autorii excepţiei precizează că prin Legea nr. 119/2010 nu au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 223/2007 - actul normativ în temeiul căruia au obţinut dreptul la pensia de serviciu - creându-se astfel un paralelism legislativ.15. În sfârşit, amintesc că prin Decizia nr. 21 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale din Lituania s-a subliniat legătura strânsă ce există între principiului speranţei legitime şi statul de drept. Tot în acelaşi sens, invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională din România în Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 cu privire la interpretarea art. 47 alin. (2) din Constituţie.16. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă.17. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, înscrisurile depuse la dosar de autorii excepţiei, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

– Art. 5: „(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.“;

– Art. 6: „(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale se aprobă procedura de încadrare în grade de invaliditate, în vederea înscrierii la pensie de invaliditate. (2) Într-un interval de un an de la data intrării în vigoare a procedurii prevăzute la alin. (1), Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, organizează verificarea încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor de invaliditate aflaţi în evidenţă la acea dată.(3) Dacă în urma verificării încadrării în grad de invaliditate realizate potrivit alin. (2) rezultă că dreptul la pensia de invaliditate a fost acordat prin săvârşirea unor infracţiuni, atât beneficiarul pensiei de invaliditate, cât şi persoanele care au participat, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni ce a avut ca rezultat încadrarea în grad de invaliditate răspund, în condiţiile legii. (4) Beneficiarul pensiei de invaliditate obţinute prin săvârşirea unor infracţiuni va putea fi obligat să restituie integral sumele astfel încasate, în condiţiile legii.“;

– Art. 7: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii.“;

– Art. 8: „Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b), pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, potrivit legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează: a)3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă; b)6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă; c)12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă, aşa cum sunt reglementate în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificările ulterioare.“;

– Art. 9: „Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a)vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001; b)vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b), până la intrarea în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 10: „Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I şi a II-a de muncă, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul beneficiarilor pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b).“;

– Art. 11: „Beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii; c)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii.“21. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi la obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 76 referitor la adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind delegarea legislativă şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, critica de neconstituţionalitate este raportată la următoarele prevederi internaţionale: art. 17 alin. 1, art. 20 şi art. 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 paragrafele 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la convenţia mai sus amintită, Directiva nr. 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, modificată prin Directiva nr. 96/97/CEE, şi art. 17, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit celor arătate de înşişi autorii excepţiei de neconstituţionalitate, aceştia au făcut parte din categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist, obţinând dreptul la pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007, cu modificările ulterioare. În aceste condiţii, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 5, 6 şi 8 din Legea nr. 119/2010, referitoare la persoanele care au beneficiat de pensie de serviciu în calitate de cadru militar, de poliţist ori funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, respectiv la pensionarii de invaliditate, nu sunt aplicabile în speţa în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, neîndeplinind cerinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căreia dispoziţiile care fac obiectul excepţiei trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Pentru aceste motive Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, 6 şi 8 din Legea nr. 119/2010 este inadmisibilă. 23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 7 şi art. 9-11 din Legea nr. 119/2010, Curtea observă că aceasta priveşte atât aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă. 24. Cu privire la critici de neconstituţionalitate extrinsecă identice celor formulate în prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, în care a reţinut că, deşi Preşedintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar „încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional“. 25. Deciziile Curţii Constituţionale nr. 374 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, şi nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, invocate de autorii excepţiei, nu sunt contrare soluţiei pronunţate în Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011. Din contră, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea a arătat că „nu poate respinge ca inadmisibilă obiecţia de neconstituţionalitate strict pentru faptul că legea a fost promulgată, întrucât obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul legal“. 26. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că şi acestea au mai fost supuse analizei sale. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unei similitudini de situaţie în care s-ar găsi aviatorii în raport cu magistraţii, Curtea, prin Decizia nr. 1.379 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a reţinut că „toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ţinând de statutul şi activitatea desfăşurată de persoanele beneficiare. Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873/2010, a reţinut doar neconstituţionalitatea dispoziţiilor referitoare la magistraţi, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituţional.“ 27. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, a reţinut că dreptul la pensia de serviciu pentru anumite categorii socio-profesionale nu decurge din legislaţia comunitară. „Astfel, Directiva 86/378/CEE, recunoscând statelor dreptul de a reglementa regimuri profesionale de securitate socială, nu stabileşte totodată o obligaţie în acest sens şi nici nu reglementează domeniile profesionale în care trebuie instituite aceste regimuri. Singura obligaţie pe care o impune acest act normativ comunitar este aceea ca statele să asigure respectarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, potrivit măsurilor indicate în cuprinsul său, obiectiv realizat de România, între altele, şi prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007.“ 28. În continuare, examinând critica referitoare la încălcarea dreptului la pensie şi a dreptului de proprietate, dar şi pe cea raportată la principiul neretroactivităţii legii civile, Curtea constată că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. 29. Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie. 30. Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. 31. Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie. 32. Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: „cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil“. 33. Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a amintit că „şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum“. 34. Reluând aceleaşi argumente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Frimu şi alţii contra României, a statuat că statele părţi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens că, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil. 35. Curtea de la Strasbourg a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, şi anume contextul economic actual şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii. 36. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă şi acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanţelor. 37. În această privinţă, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deşi substanţială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul şi a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie. Ca şi Curtea Constituţională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate. 38. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reţinut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale, dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. 39. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate. 40. În sfârşit, în ceea ce priveşte existenţa unui pretins paralelism legislativ, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, a arătat că legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al Legii nr. 119/2010, a stabilit că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege“. Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi. 41. Curtea apreciază că motivele invocate de reprezentantul autorilor excepţiei în sensul existenţei unor motive care justifică reconsiderarea jurisprudenţei sale în materie, motive ce privesc modul de aplicare a legii şi reacţiile societăţii la măsurile dispuse prin Legea nr. 119/2010, sunt lipsite de relevanţă, astfel că soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 42. În sfârşit, în ceea ce priveşte trimiterea pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac la considerentele Deciziei nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea reţine că, în această decizie, s-a referit la pensiile contributive, iar nu la cele necontributive, astfel că aceste considerente nu sunt relevante pentru cauza de faţă. 43. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7, art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea